Vremea marilor confuzii!

Astazi traim  o vreme de mari, chiar foarte mari confuzi si din pacate  nivelul de concentrare nu mai tinteste spre scopul etern al lui Dumnezeu.

Oare ramanem la aici si acum...sau facem pasi reali pe drumul sfinteniei si IL luam in serios pe Dumnezeu?

Pana cand nu ne stim mostenirea ca pe un lucru deja asigurat si stabilit in Hristos si dat noua de Dumnezeu, nu avem nici un temei sa mergem mai departe. Unii dintre noi ne silim sa facem lucruri pe care nu vrem sa le facem si sa traim o viata pe care in realitate n-o putem trai si sa credem ca straduindu-ne astfel suntem crestini.

Cred ca la un moment dat toti ne-am pus urmatoarele intrebari, meditatii, reflectii...nu stiu in dreptul fiecaruia, ceea ce stiu este ca pe multi ii gadila urechile auzind mereu aceste remarci, insa eu cred ca exista o ramasita care va  medita la cele cateva reflectii cu efecte eterne 

Cuvantul Tau spune ca darul cel mai mare este:iubirea, insa nu imi oferi prea multe ocazii sa-l folosesc  sa-l pot arata si altora, aceasta ar inseamna sa dau cu ‘galeata’ ceea ce eu pot oferi doar cu ‘furculita’ sau chiar deloc si aceasta desigur ca va limita raspunsurile Tale si capacitatea mea de a progresa.

Cuvantul Tau spune ca tot ceea ce ai Tu in plan sa reverse peste mine, insa marturia mea este de ‘a nu-mi intinde hotarele’ spre a influenta pe altii si de a nu fi o binecuvantare pentru altii.

Cuvantul Tau imi spune ca Tu imi inunzi cu dragostea Ta cele mai adanci locuri, cotloane ale sufletului meu, insa sa stii ca marturia mea va inabusi aceaste sentimente si eu nu pot sa-ti ofer timpul meu, talantul meu, de aceea alerg fara tragere de inima si nu sunt eficient pe cale.

Cuvantul Tau imi spune sa simt puterea iubirii iertatoare a Tale asa cum a fost exprimata pe crucea de la Calvar insa marturia mea nu doreste aceasta reamintire pentru ca ar trebuii sa am mereu privirea atintita in sus si rezultatul ar fi implinire in viata mea.

Cuvantul Tau imi spune ca drumul spre Tine sa-l celebrez dar marturia mea se clatina mereu, iar fara consacrare nu am biruinta si nu pot raspandi aceasta mireasma a bucuriei.

Cuvantul Tau imi spune ca regretul sa aiba puterea de a ma ridica, sa cer harul Tau, insa marturia mea va tine ascunsa vinovatia pentru ca nu am invatat sa raman pe terenul ‘a fi mort fata de pacat’ si nu sunt dispus sa accept rusinea care va scurta din eul meu.

Cuvantul Tau imi spune ca Tu Doamne cercetezi toate pacatele si greselile mele si sa-L las pe Duhul Sfant sa ma indrume insa marturia mea ar fi sa las poverile jos la Tine si sa ma afund in detaliile rugaciunii care imi va stimula constiinta sa fie activa iar zona de comfort ar fi daramata, iar spiritul de disciplina,de ascultare si supunere este o deprindere cam stricta si neinteleasa pentru cei caldicei.

Cuvantul Tau imi spune sa accept ca ’toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu’, dar marturia este ca sa ma lasi pe mine sa aleg acele lucruri si astfel viata mea nu va suferi un tratament profund al schimbarii.

Cuvantul Tau imi spune sa fiu ca Tine, insa ‘mantuirea prin foc’si de a fi ‘intr-un colt acolo sus’ e mai mult la indemana mea decat…marturia de a castiga…‘premiul alergarii-Cununa-Imparatiei’ care presupune trecerea multor teste si obstacole..

Majoritatea avem aspiratii fara a se realiza,majoritatea citim fara a aplica si majoritatea cred in Dumnezeu dar traiesc ca si cum nu ar exista!

Tu unde te regasesti?

Hrana ta zilnica!

14 IULIE
Zaharia 5.1-11
Două viziuni ocupă acest scurt capitol. Cea dintâi ne prezintă, sub forma acestui sul care zboară, Cuvântul lui Dumnezeu lucrând pentru a da la iveală răul. Evrei 14.12,13 confirmă că acest Cuvânt este viu, lucrător, pătrunzător (aici el pătrunde cu forţa în case; v. 4)... La lumina lui, toate lucrurile sunt goale şi descoperite; el distinge până şi gândurile şi intenţiile inimii. Este imperios necesar să ne lăsăm şi noi pătrunşi de acest Cuvânt!
Versetele 5-11 ne ajută să vedem zburând un obiect şi mai surprinzător. Este o efa, instrument de măsurat capacitatea (şi adesea de înşelare: Mica 6.10; Deuteronom 25.14), în mijlocul căreia Răutatea, şezând, şi-a atins măsura completă. Ea corespunde acestei „taine a Jarădelegii", care astăzi „lucrează deja", fără însă să fi fost încă arătată (capacul de plumb este încă deasupra efei - 2 Tesaloniceni 2.7). Atunci când ea îşi va relua locul originar (Şinear = Babilon, adică lumea), nelegiuirea, în persoana lui Antihrist, va fi acolo onorată oficial ca dumnezeu.
 Ce contrast între această „casă" din versetul 11, adevărat templu al păcatului, şi cea pe care o construieşte Dumnezeu pentru a locui El însuşi în mijlocul alor Săi (cap. 4.9 şi 6.12)!

Hrana ta zilnica!

13 IULIE

Zaharia 4.1-14

Prin întrebările sale, Zaharia se aşază în rândul profeţilor care, potrivit cu 1 Petru 1.10,11, îşi cercetau stăruitor propriile scrieri. Ei II căutau în ele pe Acela care nouă ne-a fost acum descoperit în suferinţele şi în gloriile Sale (de exemplu: cap. 13.5-7 şi 6.13). Câte imagini ale lui Hristos găsim în acest capitol! El este adevăratul Sfeşnic de aur, Lumina Lumii (loan 8.12). Este deopotrivă divinul Zorobabel, garantul binecuvântării poporului Său.

In cap. 3.9, El era Piatra de temelie. Aici II vedem ca „Piatra cea mai de sus a coifului" (v. 7), cheia de boltă a construcţiei. Cu alte cuvinte, El este Acela care începe şi sfârşeşte în har lucrarea Casei lui Dumnezeu (Ezra 3.10; 5.15,16).

In cele şapte candele ale sfeşnicului sfanţ ne place să-i vedem pe cei credincioşi (Apocalipsa 1.20b); ei de asemenea sunt numiţi „lumina lumii" (citiţi Matei 5.14-16). Iar această lumină este alimentată de Duhul Sfânt (uleiul), singura sursă divină pentru lucrarea celui răscumpărat.,,Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu - zice Domnul oştirilor” (v. 6; Psalmul 44.3-8). Când noi ne recunoaştem incapacitatea, Dumnezeu are plăcerea să acţioneze şi să înlăture orice „munte" din calea noastră (v. 7; Matei 17.20). Prin urmare, să nu dispreţuim „ziua lucrurilor mici" (v. 10), cea de astăzi; ea poate fi ziua unei mari credinţe şi a unei mari dăruiri!

Hrana ta zilnica!

12 IULIE
Zaharia 3.1-10
O nouă scenă se derulează în faţa lui Zaharia. Marele preot Iosua - care reprezintă poporul - stă înaintea îngerului Domnului. Satan însă este de asemenea prezent acolo, în rolul lui obişnuit de acuzator (Apocalipsa 12.10) - pentru că veşmintele murdare ale lui Iosua sunt o prea bună ocazie pentru atacurile sale.
 Domnul dăduse dispoziţii atât de precise pentru curăţirea preoţilor (de exemplu Levitic 8.6,7; Numeri 19.7...), încât cine s-ar fi prezentat înaintea Lui pătat risca o condamnare sigură. Insă - am citit deja - acesta de care vrăjmaşul îndrăzneşte să se atingă este ca „lumina ochiului" lui Dumnezeu (cap. 2.8), „«« tăciune smuls din foc" (v. 2). Sărmanul acuzat, el nu are nimic de spus în apărarea lui. Însuşi Judecătorul S-a îngrijit de toate. Fără însă a-i tolera murdăria! „Iată - afirmă El - am făcut ca nelegiuirea ta să se depărteze de la tine şi te îmbrac...", nu numai cu îmbrăcăminte curată, ci „cu haine de sărbătoare" (v. 4; comp. cu Matei 22.12).
Curăţit, îndreptăţit, Iosua are de acum o dublă responsabilitate: să umble pe căile Domnului şi să se achite de misiunea sa cu credincioşie (v. 7).
Drag prieten, pentru a gusta harul Domnului, trebuie întâi să fi luat aceeaşi poziţie ca Iosua. Versetele 8-10 II introduc pe Mesia (Odrasla) împărăţind în dreptate peste un popor curăţit.

Nu renunta!

Știu că nu-i ușor.. când cerul e întunecat
Să vezi lumina care strălucește după nor,
Când valul vieții te-ncearcă uneori,
Când ai căzut și soarta te-a lovit necruțător,

E timpul să începi să lupți,
Să nu te dai deloc bătut,
Nu renunța așa ușor
Soarele va răsări din nou,
Hai luptă, luptă încă-o zi
Prin dragoste vei birui,
Vei auzi cum Dumnezeu
Strigă mereu în gândul tău:

Refren:
Nu renunța, nu te da bătut!
Prietene îți spun, dacă lupți vei câștiga,
Nu renunța, nu te da bătut!
Lasă Dragostea să strălucească-n viața ta.

În viață, uneori, durerea te-a pătruns
Și-n inima-ți zdrobită multe lacrimi ai ascuns,
Dar dacă vei lupta.. Mai luptă încă-o zi
Și-ai să vezi cum soarele în viața ta va răsări,

Și orice drum a-i apuca
Mai târziu tu vei vedea
Că toate după planul Său
Au fost în avantajul tău,
Chiar dacă nu-nțelegi acum,
Continuă al vieții drum,
Iubirea Lui te va-ntări
Şi-ntr-o zi răspunsul vei găsi.

Refren:
Nu renunța, nu te da bătut!
Prietene îți spun, dacă lupți vei câștiga,
Nu renunța, nu te da bătut!
Lasă Dragostea să strălucească-n viața ta.

Hrana ta zilnica!

11 IULIE
Zaharia 1.18-21; 2.1-13
Aceste viziuni care nouă ne par, fară-ndoială, atât de greu de înţeles, nu erau nici pentru tânărul Zaharia mai clare. Şi cum proceda el de fiecare dată când se afla în faţa unei noi enigme? Nu se temea să-1 întrebe pe însoţitorul său ceresc. Să-i urmăm şi noi exemplul.

Interesul nostru pentru Cuvânt va fi întotdeauna un lucru plăcut Domnului. Iar pentru a putea înţelege lucrurile minunate (sau minunile) din Cuvânt, să-I cerem Domnului să ne deschidă mintea 

(Psalmul 119.18; Luca 24.45; 2 Timotei 2.7).
Coarnele din cea de-a doua viziune corespund cailor din prima, adică marilor imperii ale naţiunilor, văzute aici sub caracterul lor de putere (comp. cu Daniel 8). Lucrători ridicaţi de Dumnezeu (asemenea lui Cirus) vor pune capăt puterii acestora.
Cea de-a treia viziune are ca subiect restabilirea Ierusalimului. In prezent pustiit, cu zidurile în ruină, cu porţile arse (Neemia 2.13), cetatea va fi din nou locuită. Domnul va fi împrejurul ei un zid gros de foc, iar sărmanii ei, risipiţi, vor fi strânşi acolo în siguranţă.
Dragostea lui Dumnezeu pentru ei este atât de mare, încât cel care îi atinge „se atinge de lumina ochiului Său" (vezi Deuteronom 32.10). Mai presus de orice, ei au promisiunea prezenţei Domnului în glorie în mijlocul lor (v. 5, 10, 11). Aceleaşi privilegii sunt astăzi partea copiilor lui Dumnezeu.

Hrana ta zilnica!

10 IULIE
Zaharia 1.1-17
Zaharia este, împreună cu Hagai, purtătorul de cuvânt al Domnului către fiii lui Iuda întorşi din captivitate (Ezra 5.1). Care sunt cele dintâi cuvinte pe care Domnul le adresează acestui popor prin intermediul slujitorului Său?: „Întoarceți-vă la Mine..". Întâi trebuie să se pocăiască (Matei 3.2; 4.17; Fapte 2.38). Promisiunea nu vine decât după aceea:... „şi Eu Mă voi întoarce la voi" (v. 3).
Părinţii lor sunt morţi, la fel şi profeţii care, precum Ieremia, îi avertizaseră cu credincioşie. Cuvintele divine însă, acestea nu au trecut; ele sunt împlinite în mod sigur (Matei 24.35). Căile rele şi faptele rele ale lui Iuda şi-au primit pedeapsa, anume captivitatea în Babilon (v. 12b).

 Fie ca această lecţie crudă să le fie de folos generaţiilor viitoare!
Începând cu versetul 7 şi până la capitolul 6, profetul relatează o succesiune de viziuni ciudate (opt la număr). Acestea au ca temă generală guvernarea lui Dumnezeu prin intermediul naţiunilor (călăreţul şi caii) şi, în plan îndepărtat, aşezarea din nou a lui Israel (mirţii, aluzie la sărbătoarea corturilor şi simbol al restabilirii care urmează pocăinţei). Pentru că Dumnezeu are mereu pentru ai Săi, în încercare şi în slăbiciune, „cuvinte bune, cuvinte mângâietoare" (v. 13)! Ele sunt la fel de sigure şi de neclintit ca şi anunţul acestor judecăţi.

Hrana ta zilnica!

9 IULIE

Hagai 2.15-23

Poporul a făcut neplăcuta experienţă că timpul furat lui Dumnezeu nu este de niciun folos. Acum va putea face contraproba: „Din ziua aceasta voi binecuvânta" (v. 19). Fie că este vorba de negustorul creştin care-şi ţine magazinul închis duminica, în detrimentul unor posibile câştiguri, fie de industriaşul care-şi declară la fisc până şi cel din urmă bănuţ al beneficiului său, fiecare copil al lui Dumnezeu va putea întotdeauna verifica acest cuvânt al Domnului Isus: „Căutaţi dar întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea (adică cele necesare pentru această viaţă) vi se vor da pe deasupra" (Matei 6.33).

Cel din urmă mesaj al lui Hagai cuprinde mişcătoare cuvinte de har adresate personal lui Zorobabel. Acest nume semnifică «născut în Babilon» (iar Şeşbaţar, numele său caldeean, parc-ar vrea să spună: «fericit în necaz»; Ezra 1.8). Domnul 1-a chemat pe nume ca pentru a-i spune: «Sărman scăpat din exil, am promisiuni pentru tine. Lumea întreagă se va clătina, dar tu nu te teme de nimic, ţi-am pregătit „o împărăţie neclintită"» (v. 6, 21, 22, citate în Evrei 12.26,28). In acelaşi timp putem recunoaşte în acest moştenitor al lui David un simbol al lui Hristos, eliberatorul ales de Dumnezeu pentru a împărăţi peste Israel