Haos total, multi morti si sute de raniti in doar 48 de ore:
Istanbul, Siria, Yemen, Afganistan!!!
Ce va urma???
30 iunie 2016
Judecata si rasplata este individuala!!!
Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea (Luca 16:1-13) şi îşi băteau joc de El.
Despre ce lucruri vorbea Isus?
Nicio
slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi
pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu
puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. (v.13)
Aici este marea eroare a omului...
Daca pe pamant oamenii traiesc in concubinaj sau in curvie, cred ca si in ceea ce priveste viata spirituala pot face la fel. Isus spune: "nu puteti...", omul vrea sa-I demonstreaza ca poate. Bineinteles ma refer la acei "crestini" care cocheteaza si cu lumea si cu Dumnezeu. Duminica imbraca haina sfintenie mai apoi o lasa in dulap duminica seara, urmand ca de luni incolo sa-si imbrace haina de peste saptamana, haina pacatului.
A "incerca " sa traiesti si cu Isus si cu Mamona eu indraznesc sa o numesc "curvie spirituala" si din pacate numarul celor care traiesc in aceasta legatura de curvie este in continua crestere.
Continuand cu vers.15 Cuvantul spune:
Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Luca 16:14-15
Cat privesti cu ochii toata lumea umbla dupa locurile inalte, toti vor sa fie conducatori, toti vor sa fie la guvernare, in parlament, in biserici toti vor sa fie pastori sau mai stiu eu ce alte functi exista, cu alte cuvinte toata lumea vrea sa conduca, dar nimeni nu vrea sa fie condus. Cred ca de-aici pleaca si multimea problemelor cu care ne confruntam. Probleme in societate, probleme la nivel mondial, probleme in tara, in parlament, probleme in guvern, probleme in biserici, probleme acasa, probleme peste tot....
Da, cineva trebuie sa si conduca, insa atunci cand cei de la conducere sunt asemeni fariseilor (iubitori de bani), atunci este o mare problema. In fata oamenilor ei cauta sa fie neprihaniti si de cele mai multe ori reusesc chiar sa si impresioneze, insa din fericire Dumnezeu nu se lasa impresionat de nimeni. Dumnezeu cunoaste inimile tuturor, ba mai mult Dumnezeu da si darul acesta de discernere oamenilor neprihaniti ca sa-i cunoasca pe acesti "farisei" sau "lupi imbracati in piele de mielusei".
Traim vremuri grele si este tot mai greu sa-ti pastrezi calea trasata de Hristos, insa slava Domnului ca El ne invata si ne arata calea.
In ciuda vremurilor confuze pe care le traim atat in societate, dar mai ales in biserici, TREBUIE sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa nu cadem nici de oboseala, dar nici in deznadejde.
Judecata si rasplata este individuala!!!
Hrana ta zilnica!
30 IUNIE
Naum 3.1-19
In vreme ce istoria oamenilor se complace în a descrie grandoarea asiriană şi rămâne aproape mută în ceea ce priveşte prăbuşirea ei, Cuvântul lui Dumnezeu consacră o carte întreagă acestei zile fatale. Repetăm aceasta, Biblia nu este un manual de istorie.
Evenimentele nu sunt raportate decât din punctul de vedere al relaţiei lor cu Israel şi sub aspectul lor moral. Pentru istorici, Ninive slăbeşte şi cade sub loviturile unei coaliţii a vasalilor ei. Pentru Dumnezeu, nenorocirea s-a abătut asupra ei deoarece era o cetate a sângelui, „plină de minciună", de violenţă şi de jaf (v. 1). Culegând ceea ce a semănat, ea va cunoaşte aceeaşi soartă pe care o avusese Teba cu o jumătate de secol înainte (v. 8-10).
„Cine o va plânge?" (v. 7). Aşa este în lumea aceasta egoistă: cei care nu sunt loviţi în mod direct se obişnuiesc uşor cu dezastrul celorlalţi. „Unde să-ţi caut mângâietori?", adaugă Naum, al cărui nume înseamnă tocmai mângâietor. Cel credincios este însă mângâiat prin profeţie, învăţând că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu va menţine mâna ridicată peste toate evenimentele din lume. El va face să lucreze toate lucrurile spre gloria Lui şi spre binele celor care-L iubesc (Romani 8.28).
Naum 3.1-19
In vreme ce istoria oamenilor se complace în a descrie grandoarea asiriană şi rămâne aproape mută în ceea ce priveşte prăbuşirea ei, Cuvântul lui Dumnezeu consacră o carte întreagă acestei zile fatale. Repetăm aceasta, Biblia nu este un manual de istorie.
Evenimentele nu sunt raportate decât din punctul de vedere al relaţiei lor cu Israel şi sub aspectul lor moral. Pentru istorici, Ninive slăbeşte şi cade sub loviturile unei coaliţii a vasalilor ei. Pentru Dumnezeu, nenorocirea s-a abătut asupra ei deoarece era o cetate a sângelui, „plină de minciună", de violenţă şi de jaf (v. 1). Culegând ceea ce a semănat, ea va cunoaşte aceeaşi soartă pe care o avusese Teba cu o jumătate de secol înainte (v. 8-10).
„Cine o va plânge?" (v. 7). Aşa este în lumea aceasta egoistă: cei care nu sunt loviţi în mod direct se obişnuiesc uşor cu dezastrul celorlalţi. „Unde să-ţi caut mângâietori?", adaugă Naum, al cărui nume înseamnă tocmai mângâietor. Cel credincios este însă mângâiat prin profeţie, învăţând că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu va menţine mâna ridicată peste toate evenimentele din lume. El va face să lucreze toate lucrurile spre gloria Lui şi spre binele celor care-L iubesc (Romani 8.28).
29 iunie 2016
Hrana ta zilnica!
29 IUNIE
Naum 2.1-13
Ninive, capitala împărăţiei Asiriei, pare să fi fost întemeiată de Nimrod („Răzvrătit”) la scurt timp după potop (Geneza 10.8-12). Însufleţită de acelaşi spirit ca şi acest „vânător puternic înaintea Domnului", ea îşi găsea plăcerea în a vâna naţiunile ca pe o pradă (v. 11-13). Cartea lui Dumnezeu, care a consemnat orgoliosul ei început („ziua în care a existat"; v. 8), ne face acum să asistăm la subitul ei sfârşit Ninive este pusă în gardă, într-un mod ironic, să se apere de însuşi „Cel care sfărâmă în bucăţi" (v. 1). Insă, „dacă nu păzeşte Domnul cetatea, în zadar veghează cel care o păzeşte" (Psalmul 127.1). Se spune că, în timpul asediului, fluviul Tigru, ale cărui ape până atunci ar fi izolat şi ar fi protejat cetatea, se umflă printr-o creştere bruscă (v. 6,8) şi ia o parte din întărituri. Prin această spărtură pătrund ostaşii neiertători pe care îi vedem invadând străzile şi casele pentru a ucide şi ajefui (v.3,4,8-10).
„Nu se va mai auzi glasul solilor tăi", conchide versetul 13. Să ne amintim de acel RabŞache, obraznicul purtător de cuvânt al împăratului Asiriei înaintea lui Ezechia (2 Impăraţi 18.19...). Ameninţările lui nu se împlinesc niciodată.
Aşa va trece mereu lumea cu gloria ei, cu aroganţa ei, cu dispreţul şi cu blasfemiile ei.
Naum 2.1-13
Ninive, capitala împărăţiei Asiriei, pare să fi fost întemeiată de Nimrod („Răzvrătit”) la scurt timp după potop (Geneza 10.8-12). Însufleţită de acelaşi spirit ca şi acest „vânător puternic înaintea Domnului", ea îşi găsea plăcerea în a vâna naţiunile ca pe o pradă (v. 11-13). Cartea lui Dumnezeu, care a consemnat orgoliosul ei început („ziua în care a existat"; v. 8), ne face acum să asistăm la subitul ei sfârşit Ninive este pusă în gardă, într-un mod ironic, să se apere de însuşi „Cel care sfărâmă în bucăţi" (v. 1). Insă, „dacă nu păzeşte Domnul cetatea, în zadar veghează cel care o păzeşte" (Psalmul 127.1). Se spune că, în timpul asediului, fluviul Tigru, ale cărui ape până atunci ar fi izolat şi ar fi protejat cetatea, se umflă printr-o creştere bruscă (v. 6,8) şi ia o parte din întărituri. Prin această spărtură pătrund ostaşii neiertători pe care îi vedem invadând străzile şi casele pentru a ucide şi ajefui (v.3,4,8-10).
„Nu se va mai auzi glasul solilor tăi", conchide versetul 13. Să ne amintim de acel RabŞache, obraznicul purtător de cuvânt al împăratului Asiriei înaintea lui Ezechia (2 Impăraţi 18.19...). Ameninţările lui nu se împlinesc niciodată.
Aşa va trece mereu lumea cu gloria ei, cu aroganţa ei, cu dispreţul şi cu blasfemiile ei.
28 iunie 2016
Misiune in Bucovina- un timp binecuvantat!
Dupa cateva zile minunate petrecute in Bucovina, iata-ma din nou pe taramul cald al Timisoarei. Sincer a fost atat de bine incat mi-as fi dorit ca aceste zile sa nu treaca asa repede, insa tot ce este frumos....trece. Deci...n-am avut de ales.
Mai peste tot in Romania am fost, insa zona Bucovinei n-am ajuns din pacate pentru mine. Acum am avut ocazia si nadajduiesc ca nu voi incheia anul fara sa imi continui drumetia prin aceste meleaguri minunate, pentru ca asa zona nu se poate vedea doar in cateva zile.
Aceasta zona este ”magnifica”
Am plecat o parte din corul Bisericii Elim, aprox.90 de pers. invitati fiind la unul din serviciile de evanghelizare ale Bisericii Sfanta Treime din Vicovul de Sus, care s-a inaugurat chiar la Cincizecime. Ajunsi vineri inainte de pranz , am fost cazati la Sucevita unde am si ramas peste noapte in aceea zona frumoasa. Vineri seara am luat parte la serviciul de evanghelizare din Biserica din Vicov, sambata am avut zi de vizitare a acestei zone, iar duminica dimineata am fost invitati in Biserica Pentisostala Elim din Piatra Neamt.
Biserica Penticostala din Vicovul de Sus
Mi-a placut acest izvor care are o semnificatie foarte sugestiva cu ceea ce descrie Ioan in cartea sa din Apocalipsa 17
”Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!”
iar in Ioan 7:38 sta scris:
Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
iar in Ioan 7:38 sta scris:
Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
Popas la Palma-Sucevita
Impreuna cu cateva surori dragi mie
Sucevita- peisaje de vis
Cetatea Neamtului-Targu Neamt
Mai mult de atat Dumnezeu ne-a binecuvantat cu Har in slujire, ne-a dat un timp minunat, nici ploaie, dar nici canicula, totul a fost absolut minunat.
- Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
- Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Preaînalt,
Hrana ta zilnica!
28 IUNIE
Naum 1.1-15
Naum pare să fi fost, asemeni lui Iona, originar tot din Galileea, câtă vreme şi Elcoş şi Gat-Hefer (2 Împăraţi 14.25) se găsesc amândouă acolo. Iată o dovadă că iudeii nu cunoşteau propriile Scripturi, de vreme ce afirmă că din Galileea nu se ridicase niciun profet (loan 7.52).
Un alt punct comun cu Iona îl constituie faptul că şi această profeţie este cu privire la Ninive. „Cetatea cea mare", odinioară cruţată pentru că se pocăise, s-a reîntors la răutatea ei.
Lucrarea pe care Dumnezeu o făcuse în inima părinţilor nu s-a reînnoit în cea a copiilor. Şi acum, după mai bine de un secol de răbdare (în loc de patruzeci de zile), acest Dumnezeu încet la mânie (v. 3; Iona 4.2) îşi confirmă judecata irevocabilă. Ce contrast între modul în care Domnul, Acelaşi Dumnezeu, Se descoperă vrăjmaşilor Săi (v. 2...) şi cel în care Se descoperă celor care se încred în El (v. 7)! Fiecare dintre aceştia din urmă este cunoscut personal de El.
Iubit cititor, faci şi tu parte dintre ei? (2Timotei 2.19).
Citând versetul 15 (vezi şi Isaia 52.7), Romani 10.15 îl aplică la vestea bună prin excelenţă, la evanghelia harului.
Noi, cei care astăzi ne putem deplasa cu atâta uşurinţă dintr- un loc în altul, avem oare pe inimă să răspândim adevărul să anunţăm mântuirea şi pacea?
Să ne gândim cum Isus a făcut pe jos o lungă şi obositoare călătorie, pentru a o întâlni pe samariteancă la fântâna din Sihar (loan 4).
Naum 1.1-15
Naum pare să fi fost, asemeni lui Iona, originar tot din Galileea, câtă vreme şi Elcoş şi Gat-Hefer (2 Împăraţi 14.25) se găsesc amândouă acolo. Iată o dovadă că iudeii nu cunoşteau propriile Scripturi, de vreme ce afirmă că din Galileea nu se ridicase niciun profet (loan 7.52).
Un alt punct comun cu Iona îl constituie faptul că şi această profeţie este cu privire la Ninive. „Cetatea cea mare", odinioară cruţată pentru că se pocăise, s-a reîntors la răutatea ei.
Lucrarea pe care Dumnezeu o făcuse în inima părinţilor nu s-a reînnoit în cea a copiilor. Şi acum, după mai bine de un secol de răbdare (în loc de patruzeci de zile), acest Dumnezeu încet la mânie (v. 3; Iona 4.2) îşi confirmă judecata irevocabilă. Ce contrast între modul în care Domnul, Acelaşi Dumnezeu, Se descoperă vrăjmaşilor Săi (v. 2...) şi cel în care Se descoperă celor care se încred în El (v. 7)! Fiecare dintre aceştia din urmă este cunoscut personal de El.
Iubit cititor, faci şi tu parte dintre ei? (2Timotei 2.19).
Citând versetul 15 (vezi şi Isaia 52.7), Romani 10.15 îl aplică la vestea bună prin excelenţă, la evanghelia harului.
Noi, cei care astăzi ne putem deplasa cu atâta uşurinţă dintr- un loc în altul, avem oare pe inimă să răspândim adevărul să anunţăm mântuirea şi pacea?
Să ne gândim cum Isus a făcut pe jos o lungă şi obositoare călătorie, pentru a o întâlni pe samariteancă la fântâna din Sihar (loan 4).
27 iunie 2016
Hrana ta zilnica!
27 IUNIE
Mica 7.1-20
„Vai de mine!" strigă profetul care îşi conştientizează propria mizerie odată cu cea a poporului. Extinzând, putem vedea aici experienţa amară pe care o are omul cu el însuşi.
Descoperă că nu are în sine însuşi nici resurse, nici roade (v. 1); că nu se poate sprijini mai mult nici pe autorităţi, nici pe cei mari de pe pământ („cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine..."; v. 4; Psalmul 118.9); de asemeni, că şi cei mai apropiaţi îl dezamăgesc în acelaşi fel dacă se lasă în grija lor. Ce dureroasă experienţă şi totodată ce necesară experienţă! Am probat-o şi noi? Suntem noi convinşi că Hristos singur este demn de toată încrederea noastră? „Nu este niciunul drept printre oameni" (v. 2). Ceea ce însă nu găsim nici în noi, nici în alţii găsim în El (v. 7).
Domnul Isus citează versetul 6 pentru a descrie consecinţele venirii Sale (Matei 10.34- 36). Acestea pun pe orice om la încercare şi verifică faptul că cine nu este cu El este împotriva Lui (Luca 11.23). De ce parte ne aflăm însă noi?
Ajunsă la încheierea ei, cartea se sfârşeşte cu certitudinile şi cu promisiunile harului. „Vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării" (v. 19). Ce fericire să ne ştim păcatele înmormântate pentru totdeauna! In adevăr, Doamne, „cine este Dumnezeu asemenea Ţie?" (v. 18).
Mica 7.1-20
„Vai de mine!" strigă profetul care îşi conştientizează propria mizerie odată cu cea a poporului. Extinzând, putem vedea aici experienţa amară pe care o are omul cu el însuşi.
Descoperă că nu are în sine însuşi nici resurse, nici roade (v. 1); că nu se poate sprijini mai mult nici pe autorităţi, nici pe cei mari de pe pământ („cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine..."; v. 4; Psalmul 118.9); de asemeni, că şi cei mai apropiaţi îl dezamăgesc în acelaşi fel dacă se lasă în grija lor. Ce dureroasă experienţă şi totodată ce necesară experienţă! Am probat-o şi noi? Suntem noi convinşi că Hristos singur este demn de toată încrederea noastră? „Nu este niciunul drept printre oameni" (v. 2). Ceea ce însă nu găsim nici în noi, nici în alţii găsim în El (v. 7).
Domnul Isus citează versetul 6 pentru a descrie consecinţele venirii Sale (Matei 10.34- 36). Acestea pun pe orice om la încercare şi verifică faptul că cine nu este cu El este împotriva Lui (Luca 11.23). De ce parte ne aflăm însă noi?
Ajunsă la încheierea ei, cartea se sfârşeşte cu certitudinile şi cu promisiunile harului. „Vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării" (v. 19). Ce fericire să ne ştim păcatele înmormântate pentru totdeauna! In adevăr, Doamne, „cine este Dumnezeu asemenea Ţie?" (v. 18).
26 iunie 2016
Hrana ta zilnica!
26 IUNIE
Mica 6.1-16
Un nou apel pentru a asculta (1.2; 3.1) deschide şi cea de-a treia diviziune a cărţii. Să ascultăm bine şi noi ceea ce spune Dumnezeul suveran, ceea ce revendică Cel Căruia I se cuvine ascultarea universală. Este El satisfăcut de formele religioase? Cu niciun chip! „Ce altceva cere Domnul de la tine, decât să faci ce este drept şi să iubeşti bunătatea şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" (v. 8). Acest program nu s-a schimbat din zilele lui Moise (citiţi Deuteronom 10.12). Este simplu şi nu are nimic entuziasmant în ochii oamenilor! Totuşi, nu constă în nimic mai puţin decât în acestea: să umblăm „într-un fel vrednic de Dumnezeu"; să practicăm dreptatea, pentru că El este Lumină; să exersăm bunătatea, pentru că El este dragoste!
„Cu ce te-am obosit? Mărturiseşte împotriva Mea!", întreabă Domnul în versetul 3 (comp. cu Isaia 43.22). Sfâşietoare întrebare!
Începând din Egipt, toate căile lui Dumnezeu pentru ai Săi nu au fost decât har. Ce lucru a lipsit din partea Sa pentru ei, precum şi pentru noi? Nimic; trebuie să recunoaştem: cauza slăbiciunii noastre este întotdeauna în noi, niciodată în El!
„Ascultaţi de nuia...", recomandă în final Domnul, în versetul 9. Da, această nuia vorbeşte; ea are o voce pentru conştiinţă. Să ştim să fim atenţi la ea! Domnul nu vrea decât fericirea noastră (Apocalipsa 3.19).
Mica 6.1-16
Un nou apel pentru a asculta (1.2; 3.1) deschide şi cea de-a treia diviziune a cărţii. Să ascultăm bine şi noi ceea ce spune Dumnezeul suveran, ceea ce revendică Cel Căruia I se cuvine ascultarea universală. Este El satisfăcut de formele religioase? Cu niciun chip! „Ce altceva cere Domnul de la tine, decât să faci ce este drept şi să iubeşti bunătatea şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" (v. 8). Acest program nu s-a schimbat din zilele lui Moise (citiţi Deuteronom 10.12). Este simplu şi nu are nimic entuziasmant în ochii oamenilor! Totuşi, nu constă în nimic mai puţin decât în acestea: să umblăm „într-un fel vrednic de Dumnezeu"; să practicăm dreptatea, pentru că El este Lumină; să exersăm bunătatea, pentru că El este dragoste!
„Cu ce te-am obosit? Mărturiseşte împotriva Mea!", întreabă Domnul în versetul 3 (comp. cu Isaia 43.22). Sfâşietoare întrebare!
Începând din Egipt, toate căile lui Dumnezeu pentru ai Săi nu au fost decât har. Ce lucru a lipsit din partea Sa pentru ei, precum şi pentru noi? Nimic; trebuie să recunoaştem: cauza slăbiciunii noastre este întotdeauna în noi, niciodată în El!
„Ascultaţi de nuia...", recomandă în final Domnul, în versetul 9. Da, această nuia vorbeşte; ea are o voce pentru conştiinţă. Să ştim să fim atenţi la ea! Domnul nu vrea decât fericirea noastră (Apocalipsa 3.19).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)