Hrana ta zilnica!

30 IUNIE
Naum 3.1-19
In vreme ce istoria oamenilor se complace în a descrie grandoarea asiriană şi rămâne aproape mută în ceea ce priveşte prăbuşirea ei, Cuvântul lui Dumnezeu consacră o carte întreagă acestei zile fatale. Repetăm aceasta, Biblia nu este un manual de istorie.
Evenimentele nu sunt raportate decât din punctul de vedere al relaţiei lor cu Israel şi sub aspectul lor moral. Pentru istorici, Ninive slăbeşte şi cade sub loviturile unei coaliţii a vasalilor ei. Pentru Dumnezeu, nenorocirea s-a abătut asupra ei deoarece era o cetate a sângelui, „plină de minciună", de violenţă şi de jaf (v. 1). Culegând ceea ce a semănat, ea va cunoaşte aceeaşi soartă pe care o avusese Teba cu o jumătate de secol înainte (v. 8-10).
„Cine o va plânge?" (v. 7). Aşa este în lumea aceasta egoistă: cei care nu sunt loviţi în mod direct se obişnuiesc uşor cu dezastrul celorlalţi. „Unde să-ţi caut mângâietori?", adaugă Naum, al cărui nume înseamnă tocmai mângâietor. Cel credincios este însă mângâiat prin profeţie, învăţând că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu va menţine mâna ridicată peste toate evenimentele din lume. El va face să lucreze toate lucrurile spre gloria Lui şi spre binele celor care-L iubesc (Romani 8.28).

Hrana ta zilnica!

29 IUNIE
Naum 2.1-13
Ninive, capitala împărăţiei Asiriei, pare să fi fost întemeiată de Nimrod („Răzvrătit”) la scurt timp după potop (Geneza 10.8-12). Însufleţită de acelaşi spirit ca şi acest „vânător puternic înaintea Domnului", ea îşi găsea plăcerea în a vâna naţiunile ca pe o pradă (v. 11-13). Cartea lui Dumnezeu, care a consemnat orgoliosul ei început („ziua în care a existat"; v. 8), ne face acum să asistăm la subitul ei sfârşit Ninive este pusă în gardă, într-un mod ironic, să se apere de însuşi „Cel care sfărâmă în bucăţi" (v. 1). Insă, „dacă nu păzeşte Domnul cetatea, în zadar veghează cel care o păzeşte" (Psalmul 127.1). Se spune că, în timpul asediului, fluviul Tigru, ale cărui ape până atunci ar fi izolat şi ar fi protejat cetatea, se umflă printr-o creştere bruscă (v. 6,8) şi ia o parte din întărituri. Prin această spărtură pătrund ostaşii neiertători pe care îi vedem invadând străzile şi casele pentru a ucide şi ajefui (v.3,4,8-10).
„Nu se va mai auzi glasul solilor tăi", conchide versetul 13. Să ne amintim de acel RabŞache, obraznicul purtător de cuvânt al împăratului Asiriei înaintea lui Ezechia (2 Impăraţi 18.19...). Ameninţările lui nu se împlinesc niciodată.
 Aşa va trece mereu lumea cu gloria ei, cu aroganţa ei, cu dispreţul şi cu blasfemiile ei.

Misiune in Bucovina- un timp binecuvantat!

Dupa cateva zile minunate petrecute in Bucovina, iata-ma din nou pe taramul cald al Timisoarei. Sincer a fost atat de bine incat mi-as fi dorit ca aceste zile sa nu treaca asa repede, insa tot ce este frumos....trece. Deci...n-am avut de ales. 

Mai peste tot in Romania am fost, insa zona Bucovinei n-am ajuns din pacate pentru mine. Acum am avut ocazia si nadajduiesc ca nu voi incheia anul fara sa imi continui drumetia prin aceste meleaguri minunate, pentru ca asa zona nu se poate vedea doar in cateva zile.

Aceasta zona este  ”magnifica” 

Am plecat o parte din corul Bisericii Elim, aprox.90 de pers. invitati fiind la unul din serviciile de evanghelizare ale Bisericii Sfanta Treime din Vicovul de Sus, care s-a inaugurat chiar la Cincizecime. Ajunsi vineri inainte de pranz , am fost cazati la Sucevita unde am si ramas peste noapte in aceea zona frumoasa. Vineri seara am luat parte la serviciul de evanghelizare din Biserica din Vicov, sambata am avut zi de vizitare a acestei zone, iar duminica dimineata am fost invitati in Biserica Pentisostala Elim din Piatra Neamt.

 Biserica Penticostala din Vicovul de Sus

Mi-a placut acest izvor care are o semnificatie foarte sugestiva cu ceea ce descrie Ioan in cartea sa din Apocalipsa 17

”Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!”
iar in Ioan 7:38 sta scris:
 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

Popas la Palma-Sucevita

Impreuna cu cateva surori dragi mie

Sucevita- peisaje de vis

Lacul Rosu...o minunatie!

Cetatea Neamtului-Targu Neamt

Fabrica de pantofi Marelbo, administratorul fiind un frate din biserica din Vicov

Piatra Neamt din Telegondola

Biserica Penticostala Elim din Piatra Neamt

Barajul Bicaz
Mai mult de atat Dumnezeu ne-a binecuvantat cu Har in slujire, ne-a dat un timp minunat, nici ploaie, dar nici canicula, totul a fost absolut minunat.

• Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.
• Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Preaînalt,

Psalmul 9:1-2

Hrana ta zilnica!

28 IUNIE
Naum 1.1-15
Naum pare să fi fost, asemeni lui Iona, originar tot din Galileea, câtă vreme şi Elcoş şi Gat-Hefer (2 Împăraţi 14.25) se găsesc amândouă acolo. Iată o dovadă că iudeii nu cunoşteau propriile Scripturi, de vreme ce afirmă că din Galileea nu se ridicase niciun profet (loan 7.52).
 Un alt punct comun cu Iona îl constituie faptul că şi această profeţie este cu privire la Ninive. „Cetatea cea mare", odinioară cruţată pentru că se pocăise, s-a reîntors la răutatea ei.
Lucrarea pe care Dumnezeu o făcuse în inima părinţilor nu s-a reînnoit în cea a copiilor. Şi acum, după mai bine de un secol de răbdare (în loc de patruzeci de zile), acest Dumnezeu încet la mânie (v. 3; Iona 4.2) îşi confirmă judecata irevocabilă. Ce contrast între modul în care Domnul, Acelaşi Dumnezeu, Se descoperă vrăjmaşilor Săi (v. 2...) şi cel în care Se descoperă celor care se încred în El (v. 7)! Fiecare dintre aceştia din urmă este cunoscut personal de El.
Iubit cititor, faci şi tu parte dintre ei? (2Timotei 2.19).
Citând versetul 15 (vezi şi Isaia 52.7), Romani 10.15 îl aplică la vestea bună prin excelenţă, la evanghelia harului.
Noi, cei care astăzi ne putem deplasa cu atâta uşurinţă dintr- un loc în altul, avem oare pe inimă să răspândim adevărul să anunţăm mântuirea şi pacea?
Să ne gândim cum Isus a făcut pe jos o lungă şi obositoare călătorie, pentru a o întâlni pe samariteancă la fântâna din Sihar (loan 4).

Hrana ta zilnica!

27 IUNIE
Mica 7.1-20
„Vai de mine!" strigă profetul care îşi conştientizează propria mizerie odată cu cea a poporului.  Extinzând, putem vedea aici experienţa amară pe care o are omul cu el însuşi.
Descoperă că nu are în sine însuşi nici resurse, nici roade (v. 1); că nu se poate sprijini mai mult nici pe autorităţi, nici pe cei mari de pe pământ („cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine..."; v. 4; Psalmul 118.9); de asemeni, că şi cei mai apropiaţi îl dezamăgesc în acelaşi fel dacă se lasă în grija lor. Ce dureroasă experienţă şi totodată ce necesară experienţă! Am probat-o şi noi? Suntem noi convinşi că Hristos singur este demn de toată încrederea noastră? „Nu este niciunul drept printre oameni" (v. 2). Ceea ce însă nu găsim nici în noi, nici în alţii găsim în El (v. 7).
Domnul Isus citează versetul 6 pentru a descrie consecinţele venirii Sale (Matei 10.34- 36). Acestea pun pe orice om la încercare şi verifică faptul că cine nu este cu El este împotriva Lui (Luca 11.23). De ce parte ne aflăm însă noi?
Ajunsă la încheierea ei, cartea se sfârşeşte cu certitudinile şi cu promisiunile harului. „Vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării" (v. 19). Ce fericire să ne ştim păcatele înmormântate pentru totdeauna! In adevăr, Doamne, „cine este Dumnezeu asemenea Ţie?" (v. 18).

Hrana ta zilnica!

26 IUNIE
Mica 6.1-16
Un nou apel pentru a asculta (1.2; 3.1) deschide şi cea de-a treia diviziune a cărţii. Să ascultăm bine şi noi ceea ce spune Dumnezeul suveran, ceea ce revendică Cel Căruia I se cuvine ascultarea universală. Este El satisfăcut de formele religioase? Cu niciun chip! „Ce altceva cere Domnul de la tine, decât să faci ce este drept şi să iubeşti bunătatea şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" (v. 8). Acest program nu s-a schimbat din zilele lui Moise (citiţi Deuteronom 10.12). Este simplu şi nu are nimic entuziasmant în ochii oamenilor! Totuşi, nu constă în nimic mai puţin decât în acestea: să umblăm „într-un fel vrednic de Dumnezeu"; să practicăm dreptatea, pentru că El este Lumină; să exersăm bunătatea, pentru că El este dragoste!
„Cu ce te-am obosit? Mărturiseşte împotriva Mea!", întreabă Domnul în versetul 3 (comp. cu Isaia 43.22). Sfâşietoare întrebare!
 Începând din Egipt, toate căile lui Dumnezeu pentru ai Săi nu au fost decât har. Ce lucru a lipsit din partea Sa pentru ei, precum şi pentru noi? Nimic; trebuie să recunoaştem: cauza slăbiciunii noastre este întotdeauna în noi, niciodată în El!
„Ascultaţi de nuia...", recomandă în final Domnul, în versetul 9. Da, această nuia vorbeşte; ea are o voce pentru conştiinţă. Să ştim să fim atenţi la ea! Domnul nu vrea decât fericirea noastră (Apocalipsa 3.19).

Hrana ta zilnica!

25 IUNIE
Mica 5.1-15
Dumnezeu tocmai a vorbit despre restabilirea lui Israel şi despre evenimentele bătăioase care o însoţesc (cap. 4). Acum ÎI numeşte pe Acela care va fi deopotrivă Stăpânitorul şi
Instrumentul eliberării. In Hristos, Dumnezeu îşi va împlini toate planurile. Cel „ale Cărui origini sunt... din zilele eternităţii" trebuia să Se nască la Betleem, un orăşel neînsemnat din Iuda (vezi Matei 2.3-6). Şi El,, Judecătorul lui Israel", va fi lovit de propriul Său popor orb şi ucigaş (v. 1; Isaia 50.6). Putem, prin urmare, înţelege cu ce sentimente Ii anunţă Dumnezeu gloria viitoare şi declară: „.. .acum El va fi mare... şi Acesta va fi pacea” (v. 4,5).
 Ce expresii tot atât de scumpe inimii oricărui răscumpărat!
In acelaşi timp în care ne vorbeşte despre Domnul Isus, acest capitol îi mai introduce în scenă:
 1- pe Israel—eliberarea şi binecuvântarea rămăşiţei sunt legate de măreţia Numelui lui Iahve;
2- pe Asirian, vrăjmaşul de la urmă care se va întâlni, spre pierderea lui, cu
Păstorul lui Iacov a Cărui misiune este nu numai de a-Şi hrăni turma (v. 4), ci şi de a Şi-o apăra.

La sfârşit, răul, sub toate formele sale, va fi stârpit din ţară (v. 10-15). Curăţirea întreprinsă de împăratul Iosia ne oferă o imagine în acest sens (2 Cronici 34.3-7).

Hrana ta zilnica!

24 IUNIE
Mica 4.1-13
Odată demonstrată incapacitatea omului, a sosit momentul pentru Dumnezeu să Se manifeste. După ce a stabilit că nu aici se află „locul de odihnă" (cap. 2.10), Domnul ne poate vorbi despre propria Sa odihnă.
 Multe eforturi se depun astăzi pentru cauza păcii, iar aceste strădanii rezultă, în cel mai bun caz, dintr-o iluzie, pe cât de generoasă, pe atât de naivă, în cel mai rău caz dintr-o încredere vinovată în om, însă întotdeauna din ignoranţa faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.
Aşadar, aceste eforturi sunt în final sortite eşecului. Lumea se va bucura de pace numai atunci când Dumnezeu i-o va da. Şi când va face aceasta? Nu înainte ca drepturile Sale să fie recunoscute!
 Şi ce schimbare va fi atunci! Toţi idolii vor fi măturaţi. Admiraţia pentru lucrările omului va face loc gloriei îndreptate spre Dumnezeu.
Toate popoarele, ca unul singur, I se vor închina şi vor căuta la El înţelepciunea şi cunoştinţa. Creştini, noi avem privilegiul de a face aceasta încă de acum! „Să ne suim" în
acest loc în care Domnul a promis prezenţa Sa! „El ne va învăţa despre căile Lui", adaugă el.
Cât de mult pierdem atunci când neglijăm strângerile în care ne este explicat Cuvântul, când el ne stă în atenţie ca meditaţie! Să nu uităm însă care este rezultatul aşteptat: „şi vom umbla pe cărările Lui" (v.2;Iacov l.22)!