25 IUNIE
Mica 5.1-15
Dumnezeu tocmai a vorbit despre restabilirea lui Israel şi despre evenimentele bătăioase care o însoţesc (cap. 4). Acum ÎI numeşte pe Acela care va fi deopotrivă Stăpânitorul şi
Instrumentul eliberării. In Hristos, Dumnezeu îşi va împlini toate planurile. Cel „ale Cărui origini sunt... din zilele eternităţii" trebuia să Se nască la Betleem, un orăşel neînsemnat din Iuda (vezi Matei 2.3-6). Şi El,, Judecătorul lui Israel", va fi lovit de propriul Său popor orb şi ucigaş (v. 1; Isaia 50.6). Putem, prin urmare, înţelege cu ce sentimente Ii anunţă Dumnezeu gloria viitoare şi declară: „.. .acum El va fi mare... şi Acesta va fi pacea” (v. 4,5).
Ce expresii tot atât de scumpe inimii oricărui răscumpărat!
In acelaşi timp în care ne vorbeşte despre Domnul Isus, acest capitol îi mai introduce în scenă:
1- pe Israel—eliberarea şi binecuvântarea rămăşiţei sunt legate de măreţia Numelui lui Iahve;
2- pe Asirian, vrăjmaşul de la urmă care se va întâlni, spre pierderea lui, cu
Păstorul lui Iacov a Cărui misiune este nu numai de a-Şi hrăni turma (v. 4), ci şi de a Şi-o apăra.
La sfârşit, răul, sub toate formele sale, va fi stârpit din ţară (v. 10-15). Curăţirea întreprinsă de împăratul Iosia ne oferă o imagine în acest sens (2 Cronici 34.3-7).
Mica 5.1-15
Dumnezeu tocmai a vorbit despre restabilirea lui Israel şi despre evenimentele bătăioase care o însoţesc (cap. 4). Acum ÎI numeşte pe Acela care va fi deopotrivă Stăpânitorul şi
Instrumentul eliberării. In Hristos, Dumnezeu îşi va împlini toate planurile. Cel „ale Cărui origini sunt... din zilele eternităţii" trebuia să Se nască la Betleem, un orăşel neînsemnat din Iuda (vezi Matei 2.3-6). Şi El,, Judecătorul lui Israel", va fi lovit de propriul Său popor orb şi ucigaş (v. 1; Isaia 50.6). Putem, prin urmare, înţelege cu ce sentimente Ii anunţă Dumnezeu gloria viitoare şi declară: „.. .acum El va fi mare... şi Acesta va fi pacea” (v. 4,5).
Ce expresii tot atât de scumpe inimii oricărui răscumpărat!
In acelaşi timp în care ne vorbeşte despre Domnul Isus, acest capitol îi mai introduce în scenă:
1- pe Israel—eliberarea şi binecuvântarea rămăşiţei sunt legate de măreţia Numelui lui Iahve;
2- pe Asirian, vrăjmaşul de la urmă care se va întâlni, spre pierderea lui, cu
Păstorul lui Iacov a Cărui misiune este nu numai de a-Şi hrăni turma (v. 4), ci şi de a Şi-o apăra.
La sfârşit, răul, sub toate formele sale, va fi stârpit din ţară (v. 10-15). Curăţirea întreprinsă de împăratul Iosia ne oferă o imagine în acest sens (2 Cronici 34.3-7).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu