17 iunie 2016
Hrana ta zilnica!
17 IUNIE
lona 1.1-16
Spre deosebire de alţi profeţi, lona ne învaţă puţin prin cuvinte şi mult prin surprinzătoarea lui istorie. Odinioară avusese de anunţat restabilirea hotarelor lui Israel: veste bună pentru poporul său! (2 Impăraţi 14.25). De astă dată însă are o misiune mai puţin plăcută: trebuie să proclame pedeapsa peste Ninive - o impunătoare metropolă păgână, nespus de vinovată înaintea lui Dumnezeu. Iona se sustrage şi fuge „departe de faţa Domnului" (v. 2).
Cale a propriei voinţe; un slujitor al lui Dumnezeu nu are de ales nici mesajul, nici locul de slujire!
Purtare bezmetică, în acelaşi timp! Cum să scapi de Cel care vede totul şi care dispune de orice element al creaţiei cu care l-ar putea opri pe cel neascultător? (Luca 8.25). Iona, să remarcăm, nu încetează să coboare (v. 3,5; cap. 2.2,6).
Mai întâi pe un drum plăcut (semnificaţie a numelui „Iope", ebr. , Jafo"), care duce însă la distrugere („Tarsis"). Şi acum, coborât în fundul vasului, doarme în timpul furtunii năprasnice. Este nevoie ca şeful echipajului să-1 smulgă din inconştienţă. A fi chemat la ordine de către lume - ce poate fi mai umilitor pentru un copil al lui Dumnezeu!?
Din punct de vedere profetic, această istorisire ni-1 arată pe Israel necredincios misiunii încredinţate, ţintă a pedepsei lui Dumnezeu, aruncat în marea popoarelor pentru salvarea naţiunilor
(marinarii păgâni; Romani 11.11-15).
lona 1.1-16
Spre deosebire de alţi profeţi, lona ne învaţă puţin prin cuvinte şi mult prin surprinzătoarea lui istorie. Odinioară avusese de anunţat restabilirea hotarelor lui Israel: veste bună pentru poporul său! (2 Impăraţi 14.25). De astă dată însă are o misiune mai puţin plăcută: trebuie să proclame pedeapsa peste Ninive - o impunătoare metropolă păgână, nespus de vinovată înaintea lui Dumnezeu. Iona se sustrage şi fuge „departe de faţa Domnului" (v. 2).
Cale a propriei voinţe; un slujitor al lui Dumnezeu nu are de ales nici mesajul, nici locul de slujire!
Purtare bezmetică, în acelaşi timp! Cum să scapi de Cel care vede totul şi care dispune de orice element al creaţiei cu care l-ar putea opri pe cel neascultător? (Luca 8.25). Iona, să remarcăm, nu încetează să coboare (v. 3,5; cap. 2.2,6).
Mai întâi pe un drum plăcut (semnificaţie a numelui „Iope", ebr. , Jafo"), care duce însă la distrugere („Tarsis"). Şi acum, coborât în fundul vasului, doarme în timpul furtunii năprasnice. Este nevoie ca şeful echipajului să-1 smulgă din inconştienţă. A fi chemat la ordine de către lume - ce poate fi mai umilitor pentru un copil al lui Dumnezeu!?
Din punct de vedere profetic, această istorisire ni-1 arată pe Israel necredincios misiunii încredinţate, ţintă a pedepsei lui Dumnezeu, aruncat în marea popoarelor pentru salvarea naţiunilor
(marinarii păgâni; Romani 11.11-15).
16 iunie 2016
O zi binecuvântată!
Matei, 24:35 - Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Dacă știm acest lucru, de ce mulți doresc ca Scriptura să-și faca update după poftele lor???
Evrei, 13:8 - Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!
Hrana ta zilnica!
16 IUNIE
Obadia 1: 12-21
„Nu trebuia ... nici nu trebuia ... nici nu trebuia...". De şapte ori, vocea Judecătorului divin formulează acuzaţii din ce în ce mai grave. La început nu este vorba decât de priviri vinovate, de o bucurie răutăcioasă stârnită de suferinţa şi dezastrul altuia. Aceleaşi priviri neruşinate, sfidătoare, sunt îndreptate şi asupra lui Isus crucificat: „Ei Se uită la Mine şi mă privesc" (Psalmul 22.17). Răutatea lui Edom însă (şi cea a vrăjmaşilor lui Isus) s-a exprimat nu numai prin priviri, ci şi prin cuvinte şi prin fapte: „îşi deschid gura, dau din cap" (Psalmul
22.7; comp. cu sf. v. 12).
Există vreo laşitate mai mare decât aceea de a insulta pe cineva care se află în necaz?
Împins de instinctele lui de prădător, Edom profitase totodată şi de nenorocirea lui Israel, pentru a-i jefui bunurile; îi exterminase fără milă pe fugarii lui... Toate aceste crime nu vor rămâne nepedepsite. Ziua Domnului va aduce o răzbunare definitivă şi completă a „muntelui Sionului" pe „muntele lui Esau" (v. 21). In timp ce o rămăşiţă a altor naţiuni va trăi fericită sub sceptrul lui Mesia, Edom va fi şters din cartea împărăţiei
mileniale. Ce dispariţie solemnă a acestei rase a lui Esau, care cândva dispreţuise binecuvântarea!.
Obadia 1: 12-21
„Nu trebuia ... nici nu trebuia ... nici nu trebuia...". De şapte ori, vocea Judecătorului divin formulează acuzaţii din ce în ce mai grave. La început nu este vorba decât de priviri vinovate, de o bucurie răutăcioasă stârnită de suferinţa şi dezastrul altuia. Aceleaşi priviri neruşinate, sfidătoare, sunt îndreptate şi asupra lui Isus crucificat: „Ei Se uită la Mine şi mă privesc" (Psalmul 22.17). Răutatea lui Edom însă (şi cea a vrăjmaşilor lui Isus) s-a exprimat nu numai prin priviri, ci şi prin cuvinte şi prin fapte: „îşi deschid gura, dau din cap" (Psalmul
22.7; comp. cu sf. v. 12).
Există vreo laşitate mai mare decât aceea de a insulta pe cineva care se află în necaz?
Împins de instinctele lui de prădător, Edom profitase totodată şi de nenorocirea lui Israel, pentru a-i jefui bunurile; îi exterminase fără milă pe fugarii lui... Toate aceste crime nu vor rămâne nepedepsite. Ziua Domnului va aduce o răzbunare definitivă şi completă a „muntelui Sionului" pe „muntele lui Esau" (v. 21). In timp ce o rămăşiţă a altor naţiuni va trăi fericită sub sceptrul lui Mesia, Edom va fi şters din cartea împărăţiei
mileniale. Ce dispariţie solemnă a acestei rase a lui Esau, care cândva dispreţuise binecuvântarea!.
15 iunie 2016
Eu vand medicamente, nu vand zile!
Un mare bancher al Angliei s-a imbolnavit subit de o boala grea si incurabila. Cunoscut fiind de medici, acestia au incercat sa faca tot ce le-a stat in putinta, dar in zadar.
Unul dintre ei s-a apropiat de patul lui si cu mare greutate, incerca sa-i spuna ca mai are de trait doar cateva ore. Intristat in inima si cu chipul ingrozit de frica, miliardarul i-a spus medicului:
-Doctore, lungeste-mi viata macar pana maine dimineata si-ti voi da 200 000 lire sterline
Medicul s-a apropiat de el si incet i-a soptit la ureche.
- Imi pare rau dar nu pot. ”Eu vand medicamente, nu vand zile”
Toti, mai devreme sau mai tarziu ne vom confrunta cu moartea.
Unii accepta, altii sunt speriati si ar da orice sa nu treaca pe-acolo.
Indiferent cine esti si cat bani ai...in fata mortii toti suntem egali. Nici relatiile si nici banii nu-ti vor putea asigura zile de viata.
UNUL singur poate da zile de viata, doar DUMNEZEU!
Ti-ai incredintat viata ta in Mainile LUI?
Hrana ta zilnica!
15 IUNIE
Obadia 1: 1-11
Scurta profeţie a lui Obadia este în întregime consacrată lui Edom. Acest popor era duşmanul cel mai înverşunat al lui Israel, deşi era ruda sa cea mai apropiată.
Nu descindea el din Esau, fratele geamăn al lui Iacov? Ori această înrudire ar fi trebuit să-i vorbească conştiinţei lui Edom. Domnul îi aminteşte despre ea, spunându-i că era frate cu el acela faţă de care acţiona cu violenţă (v. 10).
In vizuina sa stâncoasă de pe muntele Seir, Edom trăia din tâlhărie. Se credea la adăpost de orice represiune, nimeni nu-1 egala în aroganţă. „Şi de acolo te voi coborî, zice Domnul" (v. 4). Mai devreme sau mai târziu, mândria omului se ciocneşte de un veto («Mă opun») al Celui Atotputernic, într-o prăbuşire vertiginoasă
(2 Corinteni 10.4,5).
Ce trezire brutală din acest vis vechi, dezmierdat în toate timpurile de om, de a ajunge până la cer (Babei: Geneza 11.4) şi astfel de a se face egal cu Dumnezeu (Filipeni 2.6)!
In forma lui modernă, acest vis reprezintă eforturile colosale ale omului pentru explorarea cosmosului şi pentru a-şi face „cuibul printre stele". „Şi de acolo te voi coborî", răspunde Domnul.
Dragi prieteni, să nu ne lăsăm orbiţi de măreţia omului, nici de succesele ştiinţei şi ale tehnicii! Să nu uităm că această lume este judecată şi că Dumnezeu îi va cere socoteală de locul pe care ea I 1-a oferit Domnului Isus: pe o cruce.
Obadia 1: 1-11
Scurta profeţie a lui Obadia este în întregime consacrată lui Edom. Acest popor era duşmanul cel mai înverşunat al lui Israel, deşi era ruda sa cea mai apropiată.
Nu descindea el din Esau, fratele geamăn al lui Iacov? Ori această înrudire ar fi trebuit să-i vorbească conştiinţei lui Edom. Domnul îi aminteşte despre ea, spunându-i că era frate cu el acela faţă de care acţiona cu violenţă (v. 10).
In vizuina sa stâncoasă de pe muntele Seir, Edom trăia din tâlhărie. Se credea la adăpost de orice represiune, nimeni nu-1 egala în aroganţă. „Şi de acolo te voi coborî, zice Domnul" (v. 4). Mai devreme sau mai târziu, mândria omului se ciocneşte de un veto («Mă opun») al Celui Atotputernic, într-o prăbuşire vertiginoasă
(2 Corinteni 10.4,5).
Ce trezire brutală din acest vis vechi, dezmierdat în toate timpurile de om, de a ajunge până la cer (Babei: Geneza 11.4) şi astfel de a se face egal cu Dumnezeu (Filipeni 2.6)!
In forma lui modernă, acest vis reprezintă eforturile colosale ale omului pentru explorarea cosmosului şi pentru a-şi face „cuibul printre stele". „Şi de acolo te voi coborî", răspunde Domnul.
Dragi prieteni, să nu ne lăsăm orbiţi de măreţia omului, nici de succesele ştiinţei şi ale tehnicii! Să nu uităm că această lume este judecată şi că Dumnezeu îi va cere socoteală de locul pe care ea I 1-a oferit Domnului Isus: pe o cruce.
14 iunie 2016
Hrana ta zilnica!
14 IUNIE
Amos 9.1-15
„Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera" (Galateni 6.7). Capitolele anterioare ne-au arătat ce semănase Israel, astfel că sinistra recoltă nici n-ar trebui să ne surprindă. Cea din urmă viziune a lui Amos este de departe cea mai teribilă. II zăreşte pe Domnul în picioare pe altar, ordonând masacrul final. Nimeni nu va scăpa. Goana nebună a celor vinovaţi ne aminteşte de Psalmul 139 (comp. v. 2 cu Psalmul 139.8). Acest psalm însă ne istoriseşte esenţialmente experienţa unui credincios fugărit de lumină, în timp ce aici, dimpotrivă, este vorba de păcătoşi urmăriţi pentru a fi judecaţi.
Totuşi, această încheiere nu este şi concluzia cărţii. Începând cu versetul 8 intră în scenă harul. In urma vânturării poporului prin ciur, toată pleava a fost înlăturată, dar nu s-a pierdut niciun grăunte (v. 9). La momentul hotărât, Dumnezeu va arăta că Şi-a păstrat aleşii.
Versetele de la 11 la 15 descriu restabilirea şi binecuvântarea finală. Atunci toate lucrurile Ii vor fi supuse lui Hristos.
Răscumpăraţi ai Domnului, noi nu ÎI vom întâlni ca pe Judecătorul aflat în picioare pe altar, potrivit viziunii lui Amos! ÎI vom vedea încununat cu glorie şi cu onoare, aşezat, la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 2.8,9). Şi, prin credinţă, noi deja ÎI contemplăm în felul acesta.
Amos 9.1-15
„Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera" (Galateni 6.7). Capitolele anterioare ne-au arătat ce semănase Israel, astfel că sinistra recoltă nici n-ar trebui să ne surprindă. Cea din urmă viziune a lui Amos este de departe cea mai teribilă. II zăreşte pe Domnul în picioare pe altar, ordonând masacrul final. Nimeni nu va scăpa. Goana nebună a celor vinovaţi ne aminteşte de Psalmul 139 (comp. v. 2 cu Psalmul 139.8). Acest psalm însă ne istoriseşte esenţialmente experienţa unui credincios fugărit de lumină, în timp ce aici, dimpotrivă, este vorba de păcătoşi urmăriţi pentru a fi judecaţi.
Totuşi, această încheiere nu este şi concluzia cărţii. Începând cu versetul 8 intră în scenă harul. In urma vânturării poporului prin ciur, toată pleava a fost înlăturată, dar nu s-a pierdut niciun grăunte (v. 9). La momentul hotărât, Dumnezeu va arăta că Şi-a păstrat aleşii.
Versetele de la 11 la 15 descriu restabilirea şi binecuvântarea finală. Atunci toate lucrurile Ii vor fi supuse lui Hristos.
Răscumpăraţi ai Domnului, noi nu ÎI vom întâlni ca pe Judecătorul aflat în picioare pe altar, potrivit viziunii lui Amos! ÎI vom vedea încununat cu glorie şi cu onoare, aşezat, la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 2.8,9). Şi, prin credinţă, noi deja ÎI contemplăm în felul acesta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)