Un timp binecuvantat, ca pe vremuri...!

Cu toate ca au  fost zile libere, am avut  cateva zile obositoare de pregatiri si alergare, dar cu toate acestea  am avut un weekend binecuvantat si asta pentru ca am avut totii copiii in jurul mesei...ca pe vremuri.
Ne-am adunat cu totii sa-l sarbatorim pe mezinul nostru, care a implinit 13 ani.

 Cu mic cu mare ne-am bucurat impreuna si mai ales am depanat amintiri, am glumit, am ras cu o pofta  cum demult n-am mai facut-o, am si plans...ca deh...bucuria nu-i completa daca nu este si o lacrima...si uite asa ne-am bucurat impreuna.
Iubesc aceste momente si de fiecare data imi doresc sa nu se mai termine ba mai mult gandesc si eu ca Petru...."Doamne, ce bine ar fi sa pot face trei colibi..."
Ce-as putea mai mult sa-mi doresc mai mult de-atat...?
Cum as putea sa nu-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat?
II multumesc din suflet pentru toate binecuvantarile si-L rog in continuare, sa nu ne uite. Mana Sa de Tata Ocrotitor sa vegheze asupra noastra, a lor si  sa-i binecuvinteze cu sanatate pe toti,  de la copiii la ginere, nora,  nepotei...pe toti Domnul sa-i aibe in paza Lui.

Hrana ta zilnica!

14 DECEMBRIE
2 Corinteni 1.1-11
Cea dintâi epistolă a sa, Pavel nu o scrisese corintenilor ca un cenzor sau ca un judecător aspru. El însuşi fusese umilit şi tulburat de ştirile primite despre această adunare. Mai mult chiar, ele îi parveniseră într-un moment în care el trecea printr-un necaz foarte mare în această cetate a Efesului, în Asia, unde avea mulţi potrivnici (v. 8; 1 Corinteni 16.9). Dar chiar şi o asemenea sumă de suferinţe poate fi un subiect de recunoştinţă, pentru că ea antrenează o dublă şi preţioasă consecinţă, întâi îl face pe cel credincios să-şi piardă total încrederea în sine (v. 9). In al doilea rând, ea îl face să pătrundă în profunzimea mângâierilor Domnului. Belşugul suferinţelor i-a revelat astfel iubitului apostol belşugul mângâierilor (v. 5). O mângâiere este întotdeauna personală, însă ea îi permite aceluia care a făcut această experienţă să pătrundă, la rândul său, în durerile altora şi să arate o adevărată simpatie. Creştinul care a trecut prin încercare cu sprijinul Domnului este în măsură să se adreseze celor necăjiţi şi să le îndrepte privirile spre „Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri" (v. 3).

Hrana ta zilnica!

13 DECEMBRIE
1 Corinteni 16.10-24
Aceste versete cuprind: ultimele recomandări ale apostolului, câteva ştiri pe care le aduce, precum şi saluturile pe care le adresează iubiţilor lui corinteni. Printre aceştia, el se bucură să recunoască fraţi devotaţi şi demni de respect: Ştefana, Fortunat, Ahaic, pe care îi citează ca exemple (comp. cu 1 Timotei 3.13).
Acestor credincioşi din Corint, care nu se preocupau decât cu efectele exterioare şi spectaculoase ale creştinismului, Pavel le-a subliniat succesiv ce motive trebuia să-i determine pe ei să acţioneze:
„Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu" (cap. 10.31);
„Toate să fie făcute spre zidire" (cap. 14.26);
„Toate să se facă aşa cum se cuvine şi cu ordine" (cap. 14.40);
Iar aici: „Toate faptele voastre să se facă în dragoste" (v. 14).

Cu acest cuvânt, „dragoste", încheie Pavel o epistolă de altfel atât de severă (comp. cu 2 Corinteni 7.8). Fără să ţină cont de partidele care existau la Corint, el afirmă: „Dragostea mea este cu voi toţi, în Hristos Isus" (v. 24). Totuşi, fiind date aceste ultime condiţii, dacă ar mai fi fost acolo unii care nu-L iubeau pe Domnul, aceia se excludeau singuri de la acest salut, iar venirea Sa lua pentru ei un caracter solemn. „Maranata!" Domnul vine! Să putem să-L aşteptăm cu bucurie!

Hrana ta zilnica!

12 DECEMBRIE
1 Corinteni 15.51-58; 16.1-9
Această magistrală expunere a doctrinei învierii ar fi incompletă fără cea din urmă revelaţie, că nu toţi credincioşii vor trece prin somnul morţii. Cei vii nu vor fi nicidecum uitaţi când Isus va reveni. „Intr-o clipeală de ochi" (v. 52) va avea loc extraordinara transformare care va face pe fiecare potrivit pentru prezenţa lui Dumnezeu. Aşa cum, în parabolă, invitaţii la nunta împărătească trebuia să-şi schimbe zdrenţele cu veşminte glorioase (Matei 22), cei morţi şi cei vii vor îmbrăca trupuri de neputrezire şi în nemurire. Atunci victoria lui Hristos asupra morţii, căreia El i-a făcut dovada prin propria Lui înviere, îşi va avea împlinirea grandioasă în ai Săi. Ei bine, ca orice adevăr, şi această „taină" trebuie să aibă o consecinţă practică în viaţa fiecărui răscumpărat. Speranţa noastră este „sigură" (Evrei 6.19); să fim şi noi „neclintiţi, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului". Munca noastră nu va fi niciodată în zadar, dacă este făcută „în Domnul" (v. 58 care răspunde la v. 32). Chiar dacă niciun rod nu e vizibil pe pământ, ea are roade fără număr în înviere.
Capitolul 16 aduce un exemplu de slujbă creştină: colecta din prima zi a săptămânii. Ea are o mare importanţă pentru inima apostolului şi pentru cea a Domnului.

Hrana ta zilnica!

Cu scuzele de rigoare pentru intarziere voi posta zilele  in care nu am reusit sa postez

  ”HRANA ZILNICA”, in dorinta de a nu pierde nimic din acest studiu.

11 DECEMBRIE
1 Corinteni 15.35-50
Cu ce va semăna trupul cel nou cu care credinciosul va fi îmbrăcat în glorie? (v. 35). Biblia nu ne satisface niciodată curiozitatea. „Nebunule..." răspunde ea la toate eforturile imaginaţiei noastre (v. 36). Dacă vă prezint o sămânţă necunoscută, nu-mi veţi putea spune ce fel de plantă va răsări din ea. Tot aşa, nimic dintr-o omidă respingătoare şi decolorată nu ne lasă să ghicim fluturele care-şi va etala reflexiile în toate jocurile de lumină.
Pentru a putea asista însă la micile miracole ale germinării sau ale metamorfozei, este nevoie de moartea seminţei şi de somnul nimfei (comp. cu loan 12.24). Tot aşa, cel răscumpărat care „a adormit" va apărea înveşmântat într-un trup de înviere. Ce viitor extraordinar îi este rezervat acestui trup din ţărână, simplu înveliş al sufletului! El va învia „În neputrezire": moartea nu mai are putere asupra lui; „în glorie" şi „în putere": fără infirmităţi şi fără slăbiciune; „trup spiritual: definitiv eliberat de carne şi de dorinţele ei, instrument perfect al Duhului Sfânt; în sfârşit, el va semăna cu cel al lui Hristos înviat. N-avem noi deja suficiente lămuriri preţioase despre starea noastră viitoare... şi motive să-L glorificăm pe Dumnezeu încă de acum în trupul nostru? (cap. 6.14,20).

O zi în umblare cu Domnul!

*Cea mai mare putere in viata e "DRAGOSTEA".
*Cel mai de pret lucru e "CREDINTA".
*Cele mai imprimate cuvinte "DA POT".
*Cea mai frumoasa podoaba e "ZAMBETUL".
*Cel mai puternic mijloc de comunicare este "RUGACIUNEA".
*Cea mai mare bucurie este aceea de "A DARUI".
*Cel mai bun tratament de urgenta e "INCURAJAREA".
*Cea mai importanta prezenta in viata omului este "DUMNEZEU''!

       Sa aveti o zi binecuvantata alaturi de cei dragi!

Minunat!

Doamne, vreau sa fiu o "Maria"!

Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. 
Luca 1:30-31 

 

Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea. 

Luca 1: 38

 

Mai exista vreo Marie azi?

Vorbim de o fata fecioara, care primeste o veste tulburatoare: "vei naste un fiu"

Ma gandesc ca si Maria, ca fetele noastre din ziua de azi, si-a faurit tot felul de planuri, de vise, mai ales ca era logodita si astepta sa faca nunta cu Iosif. Cand deodata vine un inger si-i aduce o veste, dar nu orice veste ci o veste care ii spulbera toate visele, ii da toate planurile peste cap..."adio nunta", ba din contra o veste care o sa-i aduca rusine printre oameni. Sa nasti un copil, fiind fecioara, si ma gandesc ca cei din jur stiau ca Maria este  fecioara si nu orice fel de fecioara, ci una foarte credincioasa. Va dati seama ce rusine era pentru ea...?

Dar vine ingerul si ii da vestea! 

De remarcat, este ca nu o anunta de ceva ce se va petrece peste 6 luni sau 1 an, asta ca sa aibe timp sa se pregateasca...ci vorbim de timpul prezent, "vei ramane insarcinata". Cand...? ACUM!

Maria putea spune NU! Nu eu, nu acum...nu e momentul, eu mi-am facut un plan, trebuie sa am nunta cu Iosif...asa ceva nu pot accepta, cauta pe altcineva...

Asta a spus Maria? Nicidecum, ci raspunsul ei a fost, "facă-mi-se după cuvintele tale"

Citind vers. 21 din Matei 1,
"Ea va naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” , asta ma face sa realizez ca mantuirea noastra, a mea si a ta, e depins intr-o oarecare masura de ascultarea Mariei. Putea sa spuna NU...si Cel care ar fi putut sa ne mantuie de pacate n-ar fi venit.

Ne-am gandit noi vreodata ca mantuirea altora, a copiilor nostri, a vecinilor nostri sau a altor persoane dragi noua intarzie sa vina din cauza neascultarii noastre de Dumnezeu?

De cate ori oare nu am amanat Voia lui Dumnezeu cu privire la noi? 

De cate ori nu ne-am supus Voii Sale?

Nu acum, nu aici...Doamne mai asteapta, mai am ceva de rezolvat si-apoi o sa fac ce imi ceri Tu...dar nu acum.

Mai exista azi vreo Marie...?

N-ai vrea sa fi tu?