Doamne, vreau sa fiu o "Maria"!

Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. 
Luca 1:30-31 

 

Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea. 

Luca 1: 38

 

Mai exista vreo Marie azi?

Vorbim de o fata fecioara, care primeste o veste tulburatoare: "vei naste un fiu"

Ma gandesc ca si Maria, ca fetele noastre din ziua de azi, si-a faurit tot felul de planuri, de vise, mai ales ca era logodita si astepta sa faca nunta cu Iosif. Cand deodata vine un inger si-i aduce o veste, dar nu orice veste ci o veste care ii spulbera toate visele, ii da toate planurile peste cap..."adio nunta", ba din contra o veste care o sa-i aduca rusine printre oameni. Sa nasti un copil, fiind fecioara, si ma gandesc ca cei din jur stiau ca Maria este  fecioara si nu orice fel de fecioara, ci una foarte credincioasa. Va dati seama ce rusine era pentru ea...?

Dar vine ingerul si ii da vestea! 

De remarcat, este ca nu o anunta de ceva ce se va petrece peste 6 luni sau 1 an, asta ca sa aibe timp sa se pregateasca...ci vorbim de timpul prezent, "vei ramane insarcinata". Cand...? ACUM!

Maria putea spune NU! Nu eu, nu acum...nu e momentul, eu mi-am facut un plan, trebuie sa am nunta cu Iosif...asa ceva nu pot accepta, cauta pe altcineva...

Asta a spus Maria? Nicidecum, ci raspunsul ei a fost, "facă-mi-se după cuvintele tale"

Citind vers. 21 din Matei 1,
"Ea va naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” , asta ma face sa realizez ca mantuirea noastra, a mea si a ta, e depins intr-o oarecare masura de ascultarea Mariei. Putea sa spuna NU...si Cel care ar fi putut sa ne mantuie de pacate n-ar fi venit.

Ne-am gandit noi vreodata ca mantuirea altora, a copiilor nostri, a vecinilor nostri sau a altor persoane dragi noua intarzie sa vina din cauza neascultarii noastre de Dumnezeu?

De cate ori oare nu am amanat Voia lui Dumnezeu cu privire la noi? 

De cate ori nu ne-am supus Voii Sale?

Nu acum, nu aici...Doamne mai asteapta, mai am ceva de rezolvat si-apoi o sa fac ce imi ceri Tu...dar nu acum.

Mai exista azi vreo Marie...?

N-ai vrea sa fi tu?

 

 

Daca n-ai facut-o, fa-o acum!

In fiecare zi cand te vei da jos din pat si pasul tau va pasi, ingenunchiaza inaintea Lui si cere-I sa te insoteasca si astazi.

Roaga-L ca El sa fie inaintea ta ca sa-ti arate calea cea buna. El sa fie in urma ta sa te ocroteasca de viclenia celui rau. El sa fie langa tine ca sa te prinda cand esti gata sa cazi. 

Roaga-L ca El sa fie in tine ca sa te mangaie cand esti trist.

Daca deja ai facut acest lucru, multumeste-I si da-I slava pentru ca este de partea ta si nimic nu te va putea zdrobi, daca n-ai facut-o, ingenunchiaza si  roaga-L sa te insoteasca si azi!

O zi binecuvantata si spor in toate lucrurile!

Eu ma bucur!

Cu totii am intrat in febra sarbatorilor si mirosul lor se simte inca din zorii zilei. Dimineata cand ma trezesc si merg la bucatarie pornesc radioul si este asa minunat sa ma trezesc in cantecul colindelor sorbind un ceai cu miros de scortisoara sau o cafea aburinda. Vin la birou, si aici incerc sa introduc aceeasi atmosfera, este minunat.
Insa dincolo de atmosfera aceasta placuta care gadila urechea si incanta privirile noastre, as vrea sa privim fiecare la esenta evenimentului, pentru ca daca nu ar fi fost ISUS centrul acestui mare eveniment, cu siguranta astazi nu ne-am fi bucurat.
" Ea va naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Cu ce bucurie trebuie sa intampinam aceasta sarbatoare care ne aduce aminte de Intruparea Domnul Isus? 
Am uitat atat de usor ce inseamna Intruparea Domnului Isus pentru noi...!?
 Ne bucuram de lumini, de mancare buna, de cadouri si multe alte obiceiuri in aceasta perioada a anului...
Nu-i rau nimic din toate acestea, nu-i rau sa mananci, nu-i rau sa primesti sau sa dai un dar, nu-i rau sa te bucuri de jocul luminilor multicolore, nu acesta este pacatul pe care noi il facem, ci pacat este ca aceste mici si neesentiale lucruri, au pus stapanire pe noi si atat de mare este procuparea noastra pentru ele, incat unii nici nu mai stim de fapt ce sarbatorim.
Daca Domnul Isus nu s-ar fi Intrupat, pacatul meu si al tau ar fi atarnat ca o piatra grea de gatul nostru.
Nu vreau sa intru in polemica sau sa dezbat daca 25 decembrie este data Intruparii sau nu, nu vreau sa intru in alte detalii de acest gen, tot ce conteaza este ca ISUS s-a Intrupat pentru ca noi, TU si EU sa fim mantuiti de pacatele noastre murdare.
Nu te bucuri de ceea ce a facut pentru tine?
Poate ca tu nu ai pacate atat de multe...eu am avut si inca mai am. Cat voi trai in acest trup blestemat de tarana, am sa pacatuiesc si am sa gresesc in ciuda dorintei mele de a nu mai pacatui pentru ca sunt neputincioasa si este cu neputinta ca sa nu mai gresesc, dar ceea ce ma bucura enorm este ca Intruparea Sa mi-a adus mantuire, ceea ce imi da speranta ca intr-o zi (care este foarte aproape), Il voi vedea pe Acest minunat ISUS.
Ma bucur de lumini, ma bucur de daruri...dar niciuna din aceste bucurii nu pot lua locul ADEVARATEI BUCURII care este in inma mea, bucuria ca sunt mantuita prin Harul Sau!

Hrana ta zilnica!

10 DECEMBRIE
1 Corinteni 15.20-34
Hristos înviat n-a făcut decât să-i devanseze pe credincioşii „adormiţi". Ei vor învia la venirea Sa. Cât despre ceilalţi morţi, ei nu vor fi „aduşi la viaţă" decât mai târziu, pentru a se înfăţişa în faţa scaunului de judecată (Apocalipsa 20.12). Şi numai după aceea totul va fi definitiv supus lui Hristos. După care gândul se pierde în profunzimile eternităţii fericite în care Dumnezeu, în final, va fi totul în toţi (v. 28).
Închizând această paranteză glorioasă (v. 20-28), apostolul arată cum faptul de a crede sau de a nu crede în viaţa viitoare determină comportamentul tuturor oamenilor... începând cu al său (v. 30-32). Cât de mulţi astfel de nefericiţi există, a căror întreagă religie stă în aceste cuvinte: „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri" (v. 32)! Ei îşi închipuie că nu există nimic dincolo de mormânt, pentru a se putea scuza de bucuria fără frâu a scurtei lor existente, „ca animale din fire, fără raţiune" (2 Petru 2.12). Cu privire la creştin, credinţa sa ar trebui să-1 ţină în stare de veghe, să-1 ferească de a se asocia în companii periculoase, să-1 împiedice să mănânce şi să bea cu beţivii acestei lumi (v. 33; Matei 24.49). Fie ca tovărăşia Domnului şi a alor Săi să ne fie suficientă până la întoarcerea Lui!

Hrana ta zilnica!

9 DECEMBRIE
1 Corinteni 15.1-19
O gravă problemă rămânea de lămurit: câteva persoane din Corint negau învierea. Pavel arată că nu poţi să te atingi de această doctrină fără să răstorni întreg edificiul credinţei creştine. Dacă nu există înviere, Hristos însuşi n-a înviat; lucrarea Lui n-a primit aprobarea lui Dumnezeu; moartea rămâne neînvinsă şi noi suntem tot în păcatele noastre. În acest caz, Evanghelia nu mai are niciun sens şi credinţa noastră şi-a pierdut orice temei. Viaţa de renunţări şi de separare a creştinului devine absurdă, iar dintre toţi oamenii, el este cel mai de plâns, pentru că şi-a pierdut deopotrivă viaţa prezentă şi viaţa veşnică.
Dumnezeu fie binecuvântat, nimic din toate acestea! „Domnul a înviat cu adevărat!" (Luca 24.34). In faţa importanţei acestui adevăr înţelegem de ce Dumnezeu a avut atâta grijă să-1 întărească. În primul rând prin Scripturi (v. 3,4). Apoi prin martori care nu pot fi respinşi nici prin calitatea lor: Chifa, Iacov, Pavel însuşi (în timp ce se declară nevrednic), nici prin numărul lor. în jur de cinci sute de fraţi, care puteau fi încă întrebaţi. Şi, fără îndoială, mai mult de un cititor, fără să-L fi văzut încă pe Domnul Isus cu ochii săi, a ex-perimentat pentru el însuşi că Salvatorul său este viu (comp. cu Iov 19.25).

Hrana ta zilnica!

8 DECEMBRIE
1 Corinteni 14.20-40
Darul limbilor era dat nu pentru zidirea Adunării, nici pentru evanghelizare, ci pentru a-i convinge pe iudeii necredincioşi (pe acest popor) că Dumnezeu oferea naţiunilor harul (v. 21,22) - demonstraţie care nu mai este necesară astăzi! Ori zidirea este cuvântul cheie al acestui capitol, piatra de încercare la care trebuie supusă orice activitate: ceea ce mi-am propus să spun sau să fac este în mod real spre binele fraţilor mei? (Efeseni 4.29). De altfel, dacă eu am în vedere folosul lor, voi găsi în aceasta întotdeauna şi o binecuvântare pentru mine. În schimb, dacă mă gândesc la interesul meu sau la gloria mea, va urma în final o pierdere atât pentru alţii, cât şi pentru mine (cap. 3.15).
Două alte condiţii ocupă un loc de frunte în viaţa Adunării: „cum se cuvine şi cu ordine" (v. 40). Ele impun reguli practice care ating bunul simţ (v. 26-33) sau rânduiala divină (v. 34,35). Apostolul nu dorea ca fraţii din Corint să fie neştiutori (cap. 12.1). Totuşi, dacă vreunul neglijează (sau „nu vrea") să se instruiască cu privire la subiectele privind Adunarea, ei bine!, să rămână neştiutor (v. 38). Dumnezeu este Dumnezeul păcii (v. 33) şi doreşte ca Adunarea, reflectând propriile Sale caractere, să fie locul unde să poată aduce neconvertiţi care vor recunoaşte acolo prezenţa Sa (v. 24,25).

CRUCEA!

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. 

1 Petru 5:8 

Nu stiu cat de serios tratam acest avertisment, insa chiar ar trebui sa-l tratam cu maxima seriozitate pentru ca, pe zi ce trece vedem ca ocupatia despre care am fost avertizati, este cat se poate de reala.

Diavolul tese impotriva noastra tot felul de planuri zi de zi. Nu-i iese unul, faureste altul, nu-i iese nici acela, incearca altul, si uite asa zi de zi suntem bombardati de atacurile lui.

Avem o veste extraordinara, ”ingerii Domnului tabarasc zi si noapte in jurul nostru”, iar asta ne aduce speranta.

Din momentul in care Lucifer a vrut sa se inalte si sa fie CA DUMNEZEU, din acel moment a fost declansat un conflict intre Dumnezeu si el, conflict care dainuieste si astazi si va dainui pana in ziua in care va fi aruncat in iazul de foc. Privind la tot ceea ce se intampla, tind sa cred si afirm cu tarie ca acest conflict este din ce in ce mai intens si se accentueaza pe zi ce trece. De ce? Pentru ca stie ca timpul sau se apropie, timpul este foarte scurt si va trebui sa-si incheie lucrarea sa de nimicitor, de-aceea si-a strans toata armata pornind la lupta cu  intreg arsenalul lui..

El si-a luat arsenalul, s-a inarmat...dar noi ? Noi ne-am inarmat impotriva lui?

 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
  Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune...

Efeseni 6:13-18

Un domeniu care este foarte mult atacat in mod special in aceasta vreme si cred ca vedem cu totii, este familia. Tot mai multe atacuri primeste familia crestina si spre nefericirea noastra ( a unora), picam testul. In fiecare familie exista ”o cruce” de dus si pentru unii aceasta cruce poate fi: sotia, sotul, copiii, vecinul, soacra, serviciul sau multe alte lucruri, insa important este cum reusim fiecare sa purtam crucea. Mi-e greu sa cred ca exista vreo familie care n-are o cruce.
Mi-amintesc de poezia lui Costache Ioanid, ”Nu taia din cruce”...
Uneori am vrea alta cruce, ni se parca prea lunga sau prea grea si am vrea sa primim alta, desi in inima noastra chiar am vrea sa scapam de cruce, insa trebuie sa stim ca fara lupta...nu-i cununa.
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
1 Tesaloniceni 5: 18 
In cuvantul TOATE, intra si crucea care uneori ne ingenuncheaza, crucea pentru care ne framantam de atatea ori.

Hrana ta zilnica!

7 DECEMBRIE
1 Corinteni 14.1-19
Mulţi se plâng de slăbiciunea actuală cauzată de lipsa de daruri în adunări. Doresc ei însă arzător darurile, aşa cum versetul 1 îi invită să o facă? Domnul poate Şi-a propus să vă încredinţeze un astfel de dar şi amână pentru a face descifrabilă în voi această dorinţă arzândă. Cereţi-I Lui... în acelaşi timp cu smerenia care vă va împiedica să vă făliţi cu acest dar; nu este pentru voi, ci pentru Adunare (v. 12). Corintenii, cu siguranţă, se foloseau de darurile lor pentru propria glorie, iar din aceasta rezulta cea mai mare dezordine. Apostolul îi aduce la o dreaptă apreciere a lucrurilor, arătându-le că darul cu care se lăudau ei cel mai mult, cel al limbilor, era, de fapt, un dar nu atât de însemnat (v. 5). Darul profeţiei, în schimb, era - şi rămâne - de dorit în mod deosebit. 

El nu mai cuprinde, ca altădată, revelarea viitorului, ci slujeşte la zidire, la îndemnare, la mângâiere...
Versetul 15 ne aminteşte că, pentru a ne ruga, ca şi pentru a cânta, este nevoie de o participare a minţii. Noi, care suntem adesea atât de distraţi în prezenţa Domnului, să ne gândim la ce exprimăm înaintea lui Dumnezeu; şi să punem în aplicare meditaţia în profunzime, având duhul nostru condus de Duhul Sfânt.