9 DECEMBRIE
1 Corinteni 15.1-19
O gravă problemă rămânea de lămurit: câteva persoane din Corint negau învierea. Pavel arată că nu poţi să te atingi de această doctrină fără să răstorni întreg edificiul credinţei creştine. Dacă nu există înviere, Hristos însuşi n-a înviat; lucrarea Lui n-a primit aprobarea lui Dumnezeu; moartea rămâne neînvinsă şi noi suntem tot în păcatele noastre. În acest caz, Evanghelia nu mai are niciun sens şi credinţa noastră şi-a pierdut orice temei. Viaţa de renunţări şi de separare a creştinului devine absurdă, iar dintre toţi oamenii, el este cel mai de plâns, pentru că şi-a pierdut deopotrivă viaţa prezentă şi viaţa veşnică.
Dumnezeu fie binecuvântat, nimic din toate acestea! „Domnul a înviat cu adevărat!" (Luca 24.34). In faţa importanţei acestui adevăr înţelegem de ce Dumnezeu a avut atâta grijă să-1 întărească. În primul rând prin Scripturi (v. 3,4). Apoi prin martori care nu pot fi respinşi nici prin calitatea lor: Chifa, Iacov, Pavel însuşi (în timp ce se declară nevrednic), nici prin numărul lor. în jur de cinci sute de fraţi, care puteau fi încă întrebaţi. Şi, fără îndoială, mai mult de un cititor, fără să-L fi văzut încă pe Domnul Isus cu ochii săi, a ex-perimentat pentru el însuşi că Salvatorul său este viu (comp. cu Iov 19.25).
1 Corinteni 15.1-19
O gravă problemă rămânea de lămurit: câteva persoane din Corint negau învierea. Pavel arată că nu poţi să te atingi de această doctrină fără să răstorni întreg edificiul credinţei creştine. Dacă nu există înviere, Hristos însuşi n-a înviat; lucrarea Lui n-a primit aprobarea lui Dumnezeu; moartea rămâne neînvinsă şi noi suntem tot în păcatele noastre. În acest caz, Evanghelia nu mai are niciun sens şi credinţa noastră şi-a pierdut orice temei. Viaţa de renunţări şi de separare a creştinului devine absurdă, iar dintre toţi oamenii, el este cel mai de plâns, pentru că şi-a pierdut deopotrivă viaţa prezentă şi viaţa veşnică.
Dumnezeu fie binecuvântat, nimic din toate acestea! „Domnul a înviat cu adevărat!" (Luca 24.34). In faţa importanţei acestui adevăr înţelegem de ce Dumnezeu a avut atâta grijă să-1 întărească. În primul rând prin Scripturi (v. 3,4). Apoi prin martori care nu pot fi respinşi nici prin calitatea lor: Chifa, Iacov, Pavel însuşi (în timp ce se declară nevrednic), nici prin numărul lor. în jur de cinci sute de fraţi, care puteau fi încă întrebaţi. Şi, fără îndoială, mai mult de un cititor, fără să-L fi văzut încă pe Domnul Isus cu ochii săi, a ex-perimentat pentru el însuşi că Salvatorul său este viu (comp. cu Iov 19.25).