Hrana ta zilnica!

2 NOIEMBRIE
Romani 8.12-21
Astfel, noi nu mai datorăm nimic „cărnii", acestui creditor lacom şi crud (v. 12). Pentru că am devenit copiii lui Dumnezeu, iar Tatăl nostru nu admite să fim aserviţi! El însuşi a plătit tot ceea ce noi datoram ca să devenim liberi, nemaidepinzând decât de El. Odinioară, sclavul roman putea fi eliberat şi, în situaţii de excepţie, chiar adoptat de stăpânul său, primind toate drepturile la moştenire.

 Este o slabă imagine a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru bietele făpturi căzute, întinate şi răzvrătite împotriva Lui! Nu numai că le-a acordat iertare, îndreptăţire şi eliberare completă, ci le-a făcut şi membri ai propriei Sale familii. Şi sunt pecetluiţi cu Duhul Său, prin care copiii lui Dumnezeu cunosc relaţia lor cu Tatăl. „Tată" (Ava în ebraică) este deseori primul cuvânt pe care-l rosteşte desluşit un copilaş (v. 15,16; 1 loan 2.13b).
Pe lângă această certitudine pe care ne-o dă, Duhul ne învaţă să facem să moară — adică să nu mai lăsăm să fie împlinite - faptele cărnii (v. 13). Şi, lăsându-ne conduşi de El, ne vom face cunoscuţi ca fii ai lui Dumnezeu (v. 14; comp. cu Matei 5.44,45), în aşteptarea clipei când vom fi înfăţişați astfel înaintea întregii creaţii (v. 19).

...au murit nemantuiti!

Toate site-uri de news-uri publica si dezbate acelasi subiect, ”tragicul eveniment”, de la acel club blestemat. Mii de romani au iesit astazi la un miting al tacerii din respect pentru cei decedati.

sursa foto:http://stirileprotv.ro/

In aceste momente oamenii fac lucruri diferite, unii plang, altii aprind o lumanare, altii si-au pus tunurile la bataie cautand un vinovat pentru drama produsa, altii se roaga, in timp ce altii...isi vad in continuare de distractia lor.

Indiferent de preocuparea noastra...acei tineri si-au pierdut viata si din pacate nu se mai poate face nimic pentru ei. Ceea ce este cel mai trist, este un singur lucru:”au murit nemantuiti”.

Ma uitam azi dimineata in adunare...Au fost atat de multe persoane parca mai mult ca niciodata, la un moment dat pe cat e biserica de mare a ajuns neincapatoare.

Tinerii parca au fost mai multi la numar ca altadata, si nu pot decat sa Ii multumesc Domnului ca au constientizat mai mult ca oricand ca au nevoie de Dumnezeu. A fost momente deosebite si atat de minunat sa-i vezi cautandu-L pe Dumnezeu.

Din pacate, bucuria nu mi-a fost deplina pentru ca o parte din copiii mei, cei mari, nu au fost prezenti deoarece si ei, ca si acesti tineri din club inca isi cauta distractia in lume, nu neaparat in cluburi, dar isi cauta fericirea departe de Dumnezeu. E dureros...dar nadajduiesc ca va veni ziua cand Domnul ii chema pe nume si-i va aduce aici unde le este locul.

Dumnezeu sa asculte rugaciunile mele, ale tale draga ”mama”, ale tale ”tata”, ale tale ”bunica sau bunicule” care te rogi pentru copiii tai sau pentru nepotii tai.

Dumnezeu sa asculte rugaciunile noastre si cei mai importat....sa nu incetam a ne ruga!

Hrana ta zilnica!

1 NOIEMBRIE
Romani 8.1-11
O pace minunată succedă chinurile din capitolul 7. Vinovat — am înţeles că nu mai este acum nicio condamnare pentru mine: sunt în Hristos Isus, în siguranţă deplină. „Om nenorocit”, fără nicio putere de a face binele — am descoperit o putere numită: „legea Duhului de viaţă", care mă eliberează de sub „legea păcatului", adică de sub dominaţia sa. Acestea sunt cele două mari adevăruri pe care mi le-am însuşit prin credinţă.
Cel mai îndemânatic sculptor, dispunând de cele mai bune unelte, nu va putea finisa nimic dintr-un lemn mâncat de carii. Dumnezeu este Maestrul cel bun, iar legea, această unealtă bună (cap. 7.12), care însă s-a dovedit slabă şi ineficace prin „carnea" noastră coruptă prin păcat (v. 3,7). Noi eram „în carne" (v. 9), obligaţi să lucrăm „potrivit" voii sale. De acum însă noi suntem în Hristos Isus, umblând potrivit Duhului.
Este adevărat că, deşi noi nu mai suntem „în carne", carnea încă este în noi. Abia după ce am crezut, Duhul lui Dumnezeu a venit El însuşi să locuiască în noi ca adevăratul Stăpân al casei. Carnea, „omul cel vechi", vechiul proprietar, nu mai este prezentă decât ca un locatar nedorit, închis într-o cameră. Nu mai are niciun drept, ... însă trebuie ca eu să veghez să nu-i deschid uşa.

Inainte de a face o alegere, gandeste-te de doua ori!

Cam asa incepea o seara de distractie intr-un club din Bucuresti.Pe versurile acestei melodii, sute de tineri au trait un cosmar, iar altii n-au mai apucat sa spuna adio celor dragi. 

De ce asa...? Nu stim noi, nu-i treaba noastra si nici n-am sa ma pun sa judec eu, pentru ca este Cineva care judeca mai presus de noi oamenii.

 Insa imaginiile si inregistrarea de mai jos, arata  consecintele uner alegeri gresite.

sursa foto: http://www.inedit.news/

 

 Ceea ce este trist, este faptul ca in urma lor au ramas parinti, frati, surori, prieteni zdrobiti de durere si inimi frante.

Nimeni nu le poate alina suferinta decat Unul Singur, Dumnezeu, si ma rog in aceste momente ca aceasta tragedie sa fie un prilej de a-L cauta si a se apropia de EL.

Inainte de a face o alegere, gandeste-te de doua ori!

Hrana ta zilnica!

31 OCTOMBRIE
Romani 7.12-25
Aceste versete se aseamănă cu eforturile zadarnice ale unui om împotmolit într-o mlaştină. Fiecare mişcare pentru a se elibera nu face altceva decât să-1 afunde şi mai mult. Văzându-se pierdut, el ajunge să strige după ajutor. Din punct de vedere moral, această dramă ilustrează istoria multor copii ai lui Dumnezeu pe parcursul unei perioade imediat după convertirea lor. Apostolul se pune în locul unui asemenea credincios (pentru că, dacă n-ar fi fost credincios, pe de o parte n-ar fi avut lupte, iar pe de altă parte nu şi-ar fi găsit plăcerea în legea lui Dumnezeu; v. 22). Şi ne zugrăveşte disperarea lui. Vai! strigă acest om, în loc să merg din progres în progres, mă simt cu fiecare zi mai rău. Descopăr succesiv că eram „sub păcat” (cap. 3.9), că acesta stăpânea asupra mea (cap. 5.21), mă domina (cap.6.14), mă ţinea rob (cap. 7.23), de asemenea, că „locuieşte în mine" (v. 17,20), cumva ca un virus care a pus stăpânire pe centrii mei vitali. „Cine mă va elibera de acest trup al morţii?" (v. 24). Mă recunosc incapabil, fără putere,... sunt deci gata să mă încredinţez Altuia. Şi Isus mă ia de mână.
Este o experienţă dureroasă, dar necesară! De îndată ce nu mai aştept nimic de la mine însumi, pot aştepta totul de la Hristos.
Ai apărut Tu, Doamne, şi lanţul ni l-ai rupt;
In faţa iubirii Tale, durerea noastră-a dispărut.
Ce ferice când credinţa, prin har, pe noi ne-nvaţă
Că avem pacea Ta, mântuirea şi Duhul Tău de viaţă!

Alatura-te si tu ! Maine zi de post!

Pregatirile de Halloween au intrat pe ultima suta, ba chiar s-au incheiat. Incepand de astazi multe scoli au organizat  mari festivitati in scopul acesta. Multe ar fi de scris si de discutat pe tema acestui subiect, dar am vazut ca multe bloguri au scris deja si multe emisiuni au fost realizate in acest sens.

Ma bucur ca la scoala unde l-am mutat pe fiul meu, profesorii au fost foarte categorici in acest sens. Ba chiar i-au si avertizat sa nu indrazneasca sa vina costumati, deghizati sau machiati in vreun fel ca vor fi trimisi acasa. Chiar am ramas surprinsa de raspunsul unei doamne profesoare, intrebata fiind ce se sarbatoreste de Halloween, aceasta a declarat "cei care sarbatoresc aceasta sarbatoare, il sarbatoresc pe dracu", si cred ca n-a gresit cu nimic afirmand acest lucru. Ma rog ca Dumnezeu sa-i binecuvinteze pe acesti profesori cu intelepciune si mi-as dori ca tot mai multe scoli sa ia atitudine in acest sens.

Discutiile nu  mai au rost, ceea ce putem face este ca, astazi si maine in mod special, sa ne rugam, ba chiar sa ne luam o zi de post, ca Dumnezeu sa ne fereasca pe noi, pe copii nostri, familiile noastre de atacurile celui rai. Se duc lupte colosale si noi stim ce inseamna acest lucru, insa nu putem avea biruinta daca nu suntem paziti de Hristos si protejati de sangele LUI. 

Cereti protectie, ajutor, rostiti Numele lui ISUS, chemati sangele Lui sa va protejeze de orice atac al acestor duhuri demonice. 

Nu sunt povesti, nu sunt glume, sunt puteri demonice care incearca sa puna stapanire peste pamant si in mare parte au pus, insa ceea ce trebuie sa stim si gandul acesta trebuie sa ne insoteasca:

"Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit"

 Romani 8:37

Noi suntem mai mult decat biruitori, prin Hristos!

 

Hrana ta zilnica!

30 OCTOMBRIE
Romani 7.1-11
Nu numai că legea condamnă (reprimă) faptele rele pe care le-am comis, dar ea judecă şi natura mea păcătoasă, de exemplu, incapacitatea mea de a iubi, pe Dumnezeu şi pe aproapele meu, aşa cum cere ea. Păcatul deci mă aşază implacabil sub condamnarea după legea lui Dumnezeu... Sunt însă salvat prin acelaşi mijloc prin care am fost eliberat de păcat: prin moarte (adică moartea mea cu Hristos: v. 4). Când un vinovat este decedat, justiţia omenească nu-1 mai poate pune în închisoare.
Este oare legea ceva rău, de vreme ce Dumnezeu a trebuit să mă protejeze de rigorile ei? „Nicidecum!" strigă din nou apostolul (v. 7). Dacă într-un muzeu pun mâna pe un obiect expus, se poate să nu fiu conştient de comiterea vreunei infracţiuni. Dar, din contră, sunt foarte vinovat cât timp există un indicator „Nu atinge". Aceeaşi inscripţie totodată le va stârni multor vizitatori dorinţa de a întinde degetul spre obiectele expuse. Pentru că natura orgolioasă a omului îl îndeamnă să încalce orice reguli, pentru a-şi afirma independenţa!

 Tot aşa, prin lege, Dumnezeu mă surprinde în flagrant delict de neascultare şi scoate în evidenţă pofta care este în mine, ca sa mă convingă mai bine de păcat.

Hrana ta zilnica!

29 OCTOMBRIE
Romani 6.15-23
De nimic nu face omul mai mult caz decât de libertatea lui. Dar aceasta este absolut o iluzie. «Voinţa liberă nu este altceva decât robia diavolului» (J.N.D.). Totuşi, omul nu îşi dă seama de aceasta decât după întoarcerea sa la Dumnezeu. Numai încercând să zboare, pasărea captivă simte că i-au fost ştirbite aripile. „Oricine practică păcatul este rob al păcatului”, învăţa Domnul Isus. El însă adăuga: „Dacă Fiul vă va elibera, veţi fi cu adevărat liberi" (Ioan 8.34,36). Liberi, ... nu să facem voia noastră proprie: aceasta ar însemna să ne aşezăm din nou sub aceeaşi robie! Este de ajuns că am împlinit, „în timpul deja trecut", voia omului păcătos (şi pentru ce roade? v. 21; 1 Petru 4.3), că am lucrat pentru impostorul Satan, într-un târg al înşelării, cu condiţia unui tragic salariu: moartea, pe care Hristos a suferit-o în locul nostru (v. 23). 

Nu! Dacă suntem liberi, aceasta este pentru a-I sluji lui Dumnezeu şi pentru a-L asculta din inimă (v. 17; 2 Corinteni 10.5) - asemeni acestui tânăr sclav, răscumpărat într-o zi de la un stăpân crud de către un călător care avusese milă de el, care, în loc să meargă să-şi trăiască viaţa, cerea să nu fie părăsit de binefăcătorul lui; toată dorinţa lui era de atunci să-i slujească.