Hrana ta zilnica!

30 OCTOMBRIE
Romani 7.1-11
Nu numai că legea condamnă (reprimă) faptele rele pe care le-am comis, dar ea judecă şi natura mea păcătoasă, de exemplu, incapacitatea mea de a iubi, pe Dumnezeu şi pe aproapele meu, aşa cum cere ea. Păcatul deci mă aşază implacabil sub condamnarea după legea lui Dumnezeu... Sunt însă salvat prin acelaşi mijloc prin care am fost eliberat de păcat: prin moarte (adică moartea mea cu Hristos: v. 4). Când un vinovat este decedat, justiţia omenească nu-1 mai poate pune în închisoare.
Este oare legea ceva rău, de vreme ce Dumnezeu a trebuit să mă protejeze de rigorile ei? „Nicidecum!" strigă din nou apostolul (v. 7). Dacă într-un muzeu pun mâna pe un obiect expus, se poate să nu fiu conştient de comiterea vreunei infracţiuni. Dar, din contră, sunt foarte vinovat cât timp există un indicator „Nu atinge". Aceeaşi inscripţie totodată le va stârni multor vizitatori dorinţa de a întinde degetul spre obiectele expuse. Pentru că natura orgolioasă a omului îl îndeamnă să încalce orice reguli, pentru a-şi afirma independenţa!

 Tot aşa, prin lege, Dumnezeu mă surprinde în flagrant delict de neascultare şi scoate în evidenţă pofta care este în mine, ca sa mă convingă mai bine de păcat.

Hrana ta zilnica!

29 OCTOMBRIE
Romani 6.15-23
De nimic nu face omul mai mult caz decât de libertatea lui. Dar aceasta este absolut o iluzie. «Voinţa liberă nu este altceva decât robia diavolului» (J.N.D.). Totuşi, omul nu îşi dă seama de aceasta decât după întoarcerea sa la Dumnezeu. Numai încercând să zboare, pasărea captivă simte că i-au fost ştirbite aripile. „Oricine practică păcatul este rob al păcatului”, învăţa Domnul Isus. El însă adăuga: „Dacă Fiul vă va elibera, veţi fi cu adevărat liberi" (Ioan 8.34,36). Liberi, ... nu să facem voia noastră proprie: aceasta ar însemna să ne aşezăm din nou sub aceeaşi robie! Este de ajuns că am împlinit, „în timpul deja trecut", voia omului păcătos (şi pentru ce roade? v. 21; 1 Petru 4.3), că am lucrat pentru impostorul Satan, într-un târg al înşelării, cu condiţia unui tragic salariu: moartea, pe care Hristos a suferit-o în locul nostru (v. 23). 

Nu! Dacă suntem liberi, aceasta este pentru a-I sluji lui Dumnezeu şi pentru a-L asculta din inimă (v. 17; 2 Corinteni 10.5) - asemeni acestui tânăr sclav, răscumpărat într-o zi de la un stăpân crud de către un călător care avusese milă de el, care, în loc să meargă să-şi trăiască viaţa, cerea să nu fie părăsit de binefăcătorul lui; toată dorinţa lui era de atunci să-i slujească.

O zi binecuvantata!

Inca odata multumesc Domnului pentru serviciul pe care il am.

 Este atat de minunat sa pot face si munca de la birou, dar si sufletul sa-mi fie hranit. Ascultam un radio crestin si fratii Groza mi-au incantat sufletul, de-aceea nu am ezitat sa postez si pentru dumneavoastra aceasta cantare cu versuri minunate.

Care nu am avut  momente in viata in care ingrijorarea ne-a apasat? 

Dar slava Domnului ca El nu ne lasa si este cu noi zi de zi.
Va doresc o zi binecuvantata de Domnul Isus!

1. Lovit de valuri, sufletu-mi suspină
O, Doamne mă-ngrijorez
O, vino, Doamne, în a mea viață
Calea să-mi luminezi
Te chem, Doamne, Stânca Îndurării
Tu să mă ocrotești
Din valurile vieții mă ridică
Eu pacea Ta doresc.


R: Când întristarea grea mă apasă
Cu mine-i Domnul, El nu mă lasă
Prin îndurarea Lui eu trăiesc mereu.
/: Numai în Domnul eu am scăpare
Din mâna Lui eu primesc îndurare
Ce bun e Domnul cu mine zi de zi. :/


2. O, Domnul meu nu știu ce va fi mâine
Dar știu că Tu veghezi
Sufletul meu, Doamne, Te dorește
Speranța mea Tu ești.
M-ai mângâiat în clipe de-ntristare,
Ai alungat noaptea din viata mea
Dragostea Ta, Isuse-i o minune
Pentru inima mea.

Hrana ta zilnica!

28 OCTOMBRIE
Romani 6.1-14
Este cât se poate de uşor - spun unii! Pentru că harul prisoseşte, iar nedreptăţile noastre fac ca harul să strălucească şi mai mult, atunci să profităm de el şi să ne lăsăm duşi de toate capriciile voinţei cărnii (v. 1,15). Insă ni-1 putem imagina oare pe fiul risipitor, după ce a văzut ce primire i-a făcut tatăl, să mai dorească să se întoarcă în ţara îndepărtată, spunându-şi: «Acum ştiu că voi fi primit acasă oricând îmi va plăcea să mă întorc»? Nu, un astfel de raţionament nu poate fi niciodată al unui adevărat copil al lui Dumnezeu!

 In primul rând, pentru că el ştie că acest har L-a costat pe Mântuitorul lui şi se teme să-L întristeze; în al doilea rând, pentru că păcatul nu mai este atrăgător pentru el. In adevăr, un cadavru nu mai poate fi ispitit prin plăceri şi tentaţii. Moartea mea cu Hristos (v. 6) i-a luat păcatului toată puterea şi autoritatea asupra mea. Şi aceasta este o eliberare minunată!
Capitolul 3.13-18 constata că toate mădularele omului: limba lui, picioarele lui, ochii lui... erau unelte ale nelegiuiri în slujba păcatului (6.13). Ei bine! odată cu întoarcerea mea la Dumnezeu, chiar aceste mădulare îşi schimbă proprietarul. Ele devin „unelte ale dreptăţii", la dispoziţia Celui care are toate drepturile asupra mea.

Fără Isus toate sunt amăgire..!

 Câtă vreme-a trecut? Câtă vreme-a rămas?
Între noapte şi zi, între drum şi popas..
Ne minţim zi de zi, că am fost, că vom fi
Şi uităm mult prea des să mai fim..
Însă vrem cât mai mult
Ca şi cum n-am mai ştii,
Ce săraci lumea vom părăsi..

 Refren:

 Spune de ce tot alergi..!
Spune ce vrei să culegi..!
Pierzi rătăcind ani întregi în neştire..!
Mâine la capăt de drum
Tu vei afla că oricum
Fără Isus toate sunt amăgire..!

 Ce iluzii s-au dus? Ce iluzii mai sunt?
Clipe care ne trec ca o umbră pe drum
Alergăm după nori, alergăm după vânt
Şi deschidem târziu pumnii goi..
Vrem un nou început,
Însă timpul pierdut
Nu se întoarce nicicând înapoi..!

„Nici un evreu nu va fi lasat in viata...”

Gruparea terorista „Statul islamic” a postat pentru prima data in mediul on-line un videoclip in limba ebraica, adresat publicului israelian. In film, un militant mascat imbracat in uniforma militara si vorbind in ebraica cu un accent arab, a adresat urmatoarea avertizare: „Nici un evreu nu va fi lasat (in viata) dupa ce luptatorii nostri vor cuceri Iordania si vor ajunge la granita Israelului. In curand vom stapani Ierusalimul si intregul Israel, relateaza Times of Israel.
Adevaratul razboi inca nu a inceput si tot ceea ce s-a intamplat pana acum a fost o joacă de copil. Nimic nu se compara cu ceea ce va urma si inca destul de repede, Inshallah (cu voia lui Dumnezeu).
Va promit ca foarte curand nici un evreu...continuarea AICI

Interesanta este incheierea acestui mesaj: ”vom veni peste tine de pretutindeni...”

In Ezechiel 38 sta scris:

Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: 

 «Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
Te voi târî şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză şi care toţi mânuiesc sabia; împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif:
Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miazănoaptei, cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine!
  Pregăteşte-te dar, fii gata, tu şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Fii căpetenia lor!   După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor. Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale şi multe popoare cu tine.» 

Iar in capitolul 39:

‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
   Te voi târî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei şi te voi aduce pe munţii lui Israel. Îţi voi doborî arcul din mâna stângă şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă.
Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale, şi popoarele care vor fi cu tine; te voi da de mâncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi şi fiarelor câmpului.
  Vei cădea pe faţa câmpului, căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Voi pune foc Magogului şi celor ce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că Eu sunt Domnul. Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu Israel şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pângărească** Numele Meu cel sfânt, ci vor şti† neamurile că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel! Iată că lucrurile acestea vin şi se întâmplă, zice Domnul, Dumnezeu!

 Aceasta este ziua despre care am vorbit.
 

Sa fie oare aceasta ziua despre care ne-a instintat Domnul?
Sa nu uitam...TOATE lucrurile sunt in controlul lui Dumnezeu, slava LUI!

 

Hrana ta zilnica!

27 OCTOMBRIE
Romani 5.12-21
Pentru un credincios întors la Dumnezeu pe patul de moarte, epistola ar fi putut să se încheie cu versetul 11. Problema păcatelor sale a fost reglată; el este bun pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru cel care continuă însă să trăiască pe pământ, o problemă dureroasă se pune de acum înainte: el are încă în el natura veche, păcat care nu poate produce decât roade rele (alterate, corupte, stricate). Riscă el deci să-şi piardă mântuirea? Ceea ce urmează, de la capitolul 5.12 până la capitolul 8, ne învaţă cum S-a îngrijit Dumnezeu de aceasta: El a condamnat nu numai faptele, ci şi voinţa rea din care au luat ele naştere, pe omul „cel vechi" (cap. 6.6), absolut după asemănarea lui Adam, strămoşul său. Să ne imaginăm că un tipograf neglijent, în timp ce pregăteşte clişeul pentru o carte, a lăsat să-i scape grave greşeli care falsifică total ideea autorului. Aceste greşeli se vor reproduce în tot atâtea exemplare câte va scoate. Cea mai înaltă tehnică de a le lega nu va schimba cu nimic conţinutul. Pentru a avea un text fidel, scriitorul va trebui să scoată o nouă ediţie, după un alt clişeu.
Primul Adam este ca acest clişeu rău. Câţi oameni, atâţia păcătoşi! Dumnezeu însă nu a căutat să îmbunătăţească rasa adamică. El a dat naştere unui Om nou, Hristos, şi ne-a dat viaţa Lui.

Hrana ta zilnica!

26 OCTOMBRIE
Romani 5.1-11
Odată achitat, îndreptăţit, cel credincios lasă să strălucească bucuria lui (v. 1). Pacea cu Dumnezeu este de acum partea sa cea mai preţioasă. Este împăcat cu Judecătorul suprem tocmai prin fapta care ar îi trebuit să atragă asupra lui mânia pentru totdeauna: „noartea Fiului Său" (v. 10)! Într-adevăr, iubirea lui Dumnezeu nu se poate compara cu niciuna alta. Este „propria Lui dragoste" (v. 8), ea găsindu-şi toate motivaţiile în Sine însuşi. El a iubit sărmane fiinţe, care nu aveau nimic vrednic de iubit, mai înainte ca acestea să fi făcut un cel de mic pas către El, pe când erau încă fåra putere, nelegiuite (sau neevlavioase: v. 6),
păcătoase (v. 8) şi vrăjmaşe (v. 10; 1 loan 4.10,19). 

Şi această dragoste este acum turnată în inimile noastre (v. 5).
In faţa lumii care se făleşte cu avantaje prezente şi trecătoare, cel credincios, departe de a fi ruşinat („speranţa nu înşală": v. 5), se poate folosi de acest drept al său, de viitorul lui extraordinar: gloria lui Dumnezeu (v. 2). În plus, el este capabil să găsească bucuria în necazurile prezente. Pentru că acestea produc roade preţioase (v. 3,4) care dau speranţei sale cu atât mai multă viaţă şi înflăcărare! 

„Şi nu numai atât..." (v. 11): noi avem dreptul să ne lăudăm în aceste daruri, însă înainte de toate în Acela care ni le dă: în Dumnezeu însuşi, devenit Dumnezeul nostru prin Domnul nostru Isus Hristos.