Lauda-L pe Domnul!

„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Psalmii 18:1-3

Citeam aceste cuvinte in aceasta dimineata si in mod special aceste versete mi-au ramas in minte " Eu strig lăudat fie Domnul si sunt izbăvit...", dar psalmul începe, "Te iubesc din inima, Doamne".
Ca sa aduci lauda...trebuie sa iubești!
Care dintre noi nu am avut parte de necaz niciodată?
Dar oare, cați dintre noi am adus lauda Domnului in mijlocul necazului?
Dumnezeu nu este un om ca să-mi schimb sentimentele mele fata de El in funcție de starea in care ma gasesc. Nici macar fata de cel de langa mine nu fac acest lucru, când iubesc, iubesc pur si simplu, fara a astepta nimic in schimb.
Dar in acest verset Dumnezeu ne-a dat ceva mai mult, ne-a dat soluția de a scăpa din necaz, "aduc lauda si scap de necaz".
Știți ca Dumnezeu coboară in mijlocul laudelor?
Indiferent cat de mare-i încercarea, trebuie sa avem tăria sa-I aducem laude. Da, nu este ușor atunci când esti împresurat de probleme sa ai puterea sa canti, ba chiar risc sa fiu privit de alții cu mare suspiciune cat privește caracterul meu, insa Domnul meu mi-a făcut o promisiune, eu trebuie să-mi fac partea mea, iar El se va ocupa de restul.
Esti cumva in necaz? Atunci  lauda-L pe Domnul!

Hrana ta zilnica!

12 AUGUST

Ioan 17.1-13

După ce le-a transmis ucenicilor dragi cele din urmă recomandări ale Sale şi cuvintele Lui de rămas-bun, Isus Se întoarce înspre Tatăl Său. El, care n-a solicitat niciodată nimic pentru Sine însuşi, cere acum gloria. Pentru că gloria lui Dumnezeu, a acestui „Tată drept" (v. 25), va fi onorată, glorificându-L pe Fiul ascultător!

Ca un mesager credincios, Isus dă socoteală de misiunea pe care a împlinit-o aici, pe pământ (v. 4). Una dintre direcţiile acestei lucrări a fost să le vorbească alor Săi despre Tatăl (v. 6 şi v. 26). Acum Ii vorbeşte Tatălui despre ai Săi, pentru a-i încredinţa Lui, de vreme ce El îi va părăsi. Şi argumentele Sale sunt infinit de mişcătoare: „Au păzit Cuvântul Tău (altfel spus: au arătat dragoste pentru Mine - cap. 14.9),... au crezul că Tu M-ai trimis", spune El, deşi ştim cât de firavă era credinţa sărmanilor ucenici (v. 6-8; comp. cu cap. 14.9).

De altfel, ei „sunt ai Tăi..." (v. 9), continuă Domnul cum să-i părăseşti? „Eu sunt glorificat în ei" (v. 10), adaugă El, făcând apel la interesul Tatălui ca Fiul să fie glorificat.

De asemenea, subliniază situaţia dificilă a răscumpăraţilor Săi aflaţi într-o lume atât de periculoasă şi de provocatoare pentru credinţă, lume pe care El o cunoaşte prea bine. In calitate de Mijlocitor desăvârşit, Isus pledează pentru cauza ucenicilor Săi... şi astăzi pentru a noastră.

Hrana ta zilnica!

11 AUGUST

Ioan 16.19-33

Ucenicii urmează să cunoască durerea despărţirii. Isus însă mai întâi îi mângâie, vorbindu-le de bucuria care îi aşteaptă atunci când îl vor revedea după învierea Sa (cap. 20.20). Câte motive are cel credincios pentru a se bucura: speranţa întoarcerii Domnului (comp. cu v. 22); ascultarea de poruncile Lui (cap. 15.10,11 - am experimentat noi bucuria care rezultă din aceasta?); dependenţa şi răspunsul la rugăciunile noastre (cap. 16.24); descoperirile Domnului din Cuvântul Său (cap. 17.13); comuniunea cu Tatăl şi cu Fiul (1 loan 1.3,4)! 

Acestea sunt surse inepuizabile ale unei „bucurii depline".

De ce oare preferă Isus să nu le spună alor Săi că Se va ruga Tatălui pentru ei (v. 26), când aceasta va fi exact tema capitolului următor? Pentru că, departe de a revendica afecţiunea ucenicilor numai pentru El, măreţul Său gând este să-i pună în relaţie directă cu Tatăl.

Domnul nu le promite alor Săi o viaţă fără încercări, nici pacea în jurul lor, ci înăuntrul lor. Prin urmare, El concluzionează: „îndrăzniţi". Lumea, duşmanul nostru comun, este puternică, dar „Eu am biruit-o".

Şi, prin credinţa în victoria Lui, o vom învinge şi noi (I loan 5.4)!

Dumnezeu merita sa fie iubit, si in Occident, si in Romania!

Daca am o activitate mai redusa pe blog, este datorita faptului ca mi-am luat o pauza de la toate si mi-am luat un timp pe care am hotarat sa il petrec cu cei dragi, cu familia. Plecând de acasa am hotărât sa stau departe de telefon, de internet, de toata tehnica asta, insa vrei, nu vrei...ai nevoie de aceasta tehnica si asta pentru ca"goagalul" (vorba lui Vanghelie) ne este ghidul nostru intr-o tara străină.

Pentru ca ieri a fost duminica si neavand biserica unde sa mergem, am căutat pe internet sa ne uitam live (bine ca macar net avem). Am reușit insa cu greu sa urmarim, desi semnal bun aveam, insa in schimb mi-a atras atenția un titlu care spunea cam așa: "Intoarceti-va acasa, locul vostru nu este in occident",un editorial scris de pastorul Ionel Tutac.L-am citit cu mare atenție si in mare parte i-am dat dreptate. Citind insa si reacțiile care, bineînțeles nu au încetat sa apara, treptat dreptatea pe care i-am dat-o, a cam început sa dispară, si asta pentru ca ceea ce scriau concetățenii mei...era  adevarat. Situațiile despre care ei spuneau sunt greu de acceptat, un  exemplu fiind sistemul de sănătate, mai ales după ce in alta tara ai fost tratat așa cum se cuvine. In Romania, daca ai bani, ai sansa sa trăiești, daca nu...mori cu zile, asta ca sa nu spun ca ai șansă sa mori si cu bani, pentru ca dai peste niste oameni care nu-si fac treaba cu responsabilitate. Afirm acest lucru pentru ca sunt " Stan pățitul". Cu bani, cu un medic îndestulat si fara chef, mi-am scos sotul  cu picioarele in fata din salon si l-am condus pe ultimul drum spre cele veșnice. Așa ca la acest capitol pe mine nu ma m-ai poate convinge nimeni ca lucrurile nu sunt chiar așa, si multe alte lucruri, parca sunt greu de acceptat odată ce ai  văzut ca pot fi altfel (mult mai bine).

...iar Dumnezeu cred ca e omorât mai in toate tarile. In Occident dintr-un fel, in Europa in alt fel, in Romania...in alt fel.

Atata timp cat trăim fara frica de El si nu păzim poruncile Lui, batem in fiecare zi inca un cui in palma Sa. Durerea piroanelor care I-au străpuns mainile nu a fost atât de mare cat neascultarea oamenilor. S-a lăsat străpuns de buna voie, pentru ca noi sa trăim si sa avem viata din belșug. Neascultarea oamenilor Ii provoacă astăzi cea mai mare durere!

Cred cu tărie, ca cine-L iubește pe Dumnezeu cu sinceritate si din toată inima in Romania, Il va iubi si in Occident, si in Europa, si oriunde ii vor calca picioarele, pentru ca binele pe care ni l-a facut nu-l putem uita.

Sursa:http://www.stiricrestine.ro/

Iar ca si o paranteza la ceea ce spuneam, mi-am amintit o fraza dureroasa spusa de cel mic in urma cu doua zile. Ne plimbam seara si la un moment dat mi-a spus: "mami stii...mi-e cam rușine ca sunt roman".

Am căutat sa vad motivul pentru care a spus acest lucru...din păcate vazandu-mi reacția...n-a mai vrut sa-mi spună nimic. Eu sunt totuși din generația care cred ca locul meu este in Romania, insa trebuie să-i convingem si pe cei care vin după noi, ca au motive sa rămână in tara, altfel vom rămâne doar noi...generatiile care ne urnim greu din loc.

Dar pana atunci...sunt datoare sa ii arat si frumusețea Romaniei, dar si cea de peste granita. Așa va vedea, ca si in tara, si peste granita sunt lucruri si bune...si rele. Rămâne ca el sa aleagă la vârstă potrivita unde să-și croiască drumul in viață!

Hrana ta zilnica!

10 AUGUST

Ioan 16.1-18

Dacă n-ar fi fost Domnul Cel care să afirme aceasta, atunci ne-ar fi fost greu să considerăm plecarea Lui ca fiind „de folos" pentru ucenici. Tot astfel, sunt multe împrejurări pe care nu le înţelegem şi care, pe moment, ne întristează, deşi sunt spre folosul nostru (v. 6,7). Duhul Sfânt trimis din cer de Isus avea să-i călăuzească pe credincioşi „în tot adevărul" (v. 13). Am remarcat că Domnul confirmă, în capitolele 14-16, care este inspiraţia tuturor părţilor Noului Testament: a Evangheliilor. „Duhul Sfânt... vă va aminti toate câte v-am spus" (cap. 14.26); a Faptelor Apostolilor. „El va mărturisi despre Mine" (cap. 15.26b,27); a Epistolelor. „Acela vă va învăţa toate" (cap. 14.26); de asemenea, a Apocalipsei. „Duhul adevărului vă va face cunoscut cele viitoare" (v. 13). Prezenţa Duhului Sfânt aici, pe pământ, are însă şi consecinţe grave, pentru lume, dovedind-o vinovată de respingerea lui Hristos(v. 8-11).

Prin întrebările lor (v. 17,18), ucenicii arată cât sunt de incapabili în acest moment să „poarte" învăţăturile Stăpânului lor (v. 12). Astăzi, Duhul este Cel care-L glorifica pe Isus în noi, anunţându-ne că este al Lui. În ce ne priveşte, să-L glorificăm primind şi păzind această descoperire!

Hrana ta zilnica!

9 AUGUST
Ioan 15.16-27
Dacă rugăciunile noastre au ca scop rodirea pentru Dumnezeu, atunci ele vor fi întotdeauna împlinite (v. 16). Dar în ce constă acest rod? In esenţă, în dragostea unii pentru alţii a celor răscumpăraţi şi în multiplele manifestări ale acestei dragoste! „Vă poruncesc aceste lucruri ..." (v. 17), adaugă Domnul, ca pentru a sugera toate lucrările care decurg din dragoste. Este pentru a treia oară când formulează această „poruncă nouă", accentuând importanţa ei deosebită (v. 17; vezi v. 12 şi cap. 13.34).
Când afecţiunea lipseşte între membrii unei familii, nu este acesta un lucru trist şi anormal? Cu atât mai mult când este în cauză familia lui Dumnezeu! Dimpotrivă, ura lumii faţă de credincioşi (a căror comportare condamnă lumea) este în totul normală şi trebuie să ne aşteptăm la ea - mai puţin când lumea găseşte ceva de-al ei de iubit în noi, însă acesta este un semn deosebit de rău.
Nu este rob mai mare decât stăpânul său" (v. 20), repetă aici Domnul. In capitolul 13.16 spusese aceasta cu privire la slujire; aici Se referă la suferinţe.
Astfel, numele lui Isus invocat asupra noastră este pe de o parte un motiv pentru lume să ne urască (v. 21) şi, pe de altă parte, pentru Tatăl să răspundă la rugăciunile noastre (V. 16 b).

Hrana ta zilnica!

8 AUGUST

Ioan 15.1-15

Israel era o viţă neroditoare, în ciuda tuturor îngrijirilor divinului Viticultor (Psalmul 80.8,9; Isaia 5.2). Prin contrast, Isus Se prezintă ca adevărata Viţă, purtând rod prin intermediul ucenicilor. Insă, după cum într-un butuc de viţă mlădiţele nu sunt nici pe departe toate încărcate la fel, tot aşa îi împarte Domnul, după roade, pe aceia care spun că-L cunosc: „nu aduc rod,... aduc rod,... aduc mai mult rod" (v. 2) şi „aduc mult rod" (v. 5). Pentru a face parte dintre cei care aduc mult rod, două condiţii sunt necesare: să rămânem noi în El, aşa cum ramura rămâne legată de trunchiul care o hrăneşte, şi El în noi, aşa cum însăşi ramura se lasă străbătută şi pătrunsă de seva care este viaţa ei. Pe de altă parte, să nu uităm nicicând că, dacă Tatăl ne „curăţă" îndepărtând din noi uneori în mod dureros ce ne întinează, El o face ca să aducem mai mult rod (v.2).

Şi câte alte consecinţe fericite decurg dintr-o astfel de comuniune! 

Printre acestea este cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi, ca urmare, împlinirea rugăciunilor noastre, pentru că noi nu vrem nimic altceva decât ceea ce El însuşi doreşte (v. 7); bucuria (v. 11), precum şi aprobarea de nepreţuit a Celui care binevoieşte să ne numească prietenii Săi (v. 14).

Hrana ta zilnica!

7 AUGUST

loan 14.15-31

Isus este pe punctul de a-i părăsi pe ucenicii Săi dragi, dar El nu-i va lăsa orfani. Le va trimite o Persoană divină pentru a-i mângâia, pentru a-i sprijini, pentru a le veni în ajutor (v. 16; vezi notă: Mângâietor, adică Ajutor, Susţinător). Este Duhul Sfânt care va fi nu numai cu cei credincioşi, ci şi în ei, pentru a-i învăţa (v. 26). Domnul ÎI numeşte „un alt Mângâietor", pentru că El însuşi rămâne Mângâietorul ceresc, Mijlocitorul înaintea Tatălui (1 loan 2.1; vezi notă: Mijlocitor, adică Apărător, Mângâietor).

Isus le face alor Săi alte trei promisiuni: viaţa nouă, izvorâtă din a Lui (v. 19); un loc special în dragostea Fiului - şi a Tatălui - pentru oricine îşi arată afecţiunea păzind poruncile Lui (v. 21,23); şi pacea, propria Sa pace (v. 27). Cât de adevărat este că El nu ne dă „cum dă lumea"! Lumea oferă puţin și ia mult; ea distrage conştiinţa şi o ameţeşte asemenea unui calmant care ne amăgeşte pentru o clipă neliniştile şi agitaţiile sufletului; aceasta nu este însă decât o pace iluzorie. Ceea ce dă Isus satisface în întregime inima şi are caracter veşnic.

De asemenea, Domnul îi face pe ucenicii Săi să înţeleagă că adevărata dragoste pentru El nu trebuie să caute să-L reţină cu egoism aici, jos, ci să se bucure de fericirea Lui (v. 28).