"Las' ca-i bun si-asa"

De foarte multe ori in viata, omul face lucruri nu intocmai "ca la carte". 

Nu vi s-a intamplat niciodata sa faceti anumite impovizatii, in anumite momente? Poate ca nu sunteti adeptul  acestor cuvinte, dar cu siguranta a-ti auzit macar o data in viata pe altii spunand..."las' ca-i  bun si-asa" . 

Ei, iata ca... daca in unele lucruri "merge si asa" (desi orice lucru facut provizoriu, ramane definitiv), cu privire la viata spirituala, la vesnicia noastra, la mantuirea sufletului nostru, nu merge cu aceasta deviza..."las' ca-i bun si-asa"

Cat priveste iertarea pacatelor noastre, acestea nu pot fi iertate decat prin sangele lui ISUS HRISTOS, pentru ca mantuirea nu este prin nimeni altul, decat prin EL,

Vad in ultima vreme o lupta imensa in aceasta privinta, de fapt prea putini lupta, ci mai degraba vad o diluare a credintei  pe care noi am primit-o in Isus Hristos, si in multe lucruri vad cum, zi de zi, pas cu pas, credinta multora se dilueaza, se amesteca cu lucrurile lumii, pastrand doar o denumire moderna, "cea de religios"

Daca aici am fost obisnuiti cu, "las' ca-i bun si-asa" , "merge si-asa", viata noastra de crestin, ...nu merge oricum, pentru ca exista realitati pe care trebuie  sa le stim si nu trebuie sa uitam de ele.

Dumnezeu are o indelunga rabdare fata de noi, dar are si o judecata tot pentru noi oamenii.

Stim bine ca, Dumnezeu nu are in vedere fata omului si nici pozitia sa sociala, asa cum am vazut  zilele acestea la parlamantarii nostri, care au aratat o atitudine diferita acum, fata de alta data, favorizand  "anumite persoane", tinand cont de functia lui sau alte motivatii, in fata lui Dumnezeu toti suntem egali, pentru ca Scriptura spune:

"Nu este nici un om neprihanit, niciunul macar" si "toti suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu", de-aceea avem nevoie de pocainta, o pocainta reala si sincera, fara compromis si nu oricum, altfel judecata lui Dumnezeu va cadea asupra noastra.

Sentinta judecatii nu este o poveste, este o realitate! 

"Oricine crede in EL nu este judecat, dar cine nu crede a si fost judecat"

"Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata"(Ecles. 12:14)

Orice fapta a fiecarui crestin, care astazi alege sa traiasca o viata de credinta compromisa sub aceasta deviza..."las' ca-i bun si asa"

Daca suntem in viata in acesta dimineata, avem sansa sa spunem STOP acestei trairi, si Dumnezeu sa ne ajute sa facem acest lucru.

Mai mult decat vise - Semne si minuni in lumea musulmana

Hrana ta zilnica!

12 IUNIE
Luca 18.5-34
In faţa acestui mai-mare al poporului, aparent înzestrat cu cele mai nobile calităţi, toţi în afară de Isus nu s-ar fi dat înapoi de la a spune: iată-1 pe unul care-mi face cinste, un ucenic distins, pe care trebuie să caut să-1 reţin. Dumnezeu însă priveşte la inimă (1 Samuel 16.7) şi Domnul tocmai o va cerceta pe a acestui om.
„Ce trebuie să fac!" (v. 18) a fost întrebarea sa. Pe acest teren, Isus nu poate decât să-i amintească de lege. Dar pentru ce ar fi furat el, câtă vreme era bogat? Pentru ce ar fi ucis sau ar fi depus mărturie mincinoasă, cât timp avea de păstrat o reputaţie bună? Pentru ce şi-ar fi lipsit părinţii de a-i onora, de vreme ce-i lăsaseră, probabil, o frumoasă moştenire? De fapt, el încălca cea dintâi porunca, pentru că făcuse din bogăţiile sale dumnezeul lui (Exod 20.3). Tristeţea acestui om, care din punct de vedere omenesc avea totul pentru a fi fericit: poziţie socială, avere imensă şi tinereţe pentru a se bucura de ea, arată celor care tânjesc după astfel de avantaje că nimic din toate acestea nu dau fericirea. Dimpotrivă, dacă inima se leagă de ele, acestea îl împiedică să-L urmeze pe Isus şi să aibă parte de viaţa veşnică. El însuşi a mers să împlinească lucrarea care ne permite accesul acolo. Versetele 32 şi 33 ne spun prin fiecare expresie a lor, dacă meditam la ele: aşa a suferit Isus pentru mine.

Inca un pas spre apostazie!

Pastorul Tony Campolo s-a decis să sprijine "Acceptarea completă" a homosexualității în biserică

Tony Campolo a anuntat luni ca el a decis sa aprobe si sa vorbeasca deschis pentru includerea homosexualilor in Trupul lui Christos (Biserica).,,A fost nevoie de nenumarate ore de rugaciune, studiu, conversatii si tulburari emotionale ca sa ma aduca la locul la care  sunt in sfarsit gata pentru a solicita acceptarea deplina a cuplurilor de homosexuali crestini in biserica”, a scris el intr-o declaratie postata pe site-ul sau.

Asa cum a fost raportat in prealabil, Campolo serveste ca unul dintre liderii Bisericii Baptiste Muntele Carmel din vestul orasului Philadelphia, care face parte din Conventia Nationala Baptista din Statele Unite. In timpul anilor 1990, a servit ca consilier spiritual la presedintele de atunci Bill Clinton, inclusiv in timpul scandalului Monica Lewinski.

Sotia lui Campolo, Peggy, este o activista pentru drepturile homosexualilor si crede ca biserica ar trebui sa accepte “casatoria” de acelasi sex. Lunea trecuta, el a explicat ca sotia lui este unul dintre motive pentru care a decis sa sustina acceptarea homosexualilor in crestinism.

,,Din cauza ingrijorarii mele la nivel deschis pentru justitie sociala, in anii recenti am fost intrebat aceeasi intrebare din nou si din nou: Esti gata ca sa accepti fara nici o rezervatie in biserica pe acele cupluri de homosexuali crestini care au facut impreuna un angajament pe viata?” a subliniat Campolo. ,,Un motiv pentru care imi schimb pozitia pe aceasta tema este pentru ca, datorita lui Peggy, am ajuns sa cunosc asa de multe cupluri de homosexuali a caror relatie lucreaza in acelasi fel ca si a noastra.”

,,Prietenia noastra cu aceste cupluri m-au ajutat sa inteleg cat este de important ca excluderea si dezaprobarea uniunii lor din partea comunitatii crestine sa se termine,” a continuat el. ,,Noi in biserica ar trebui sa sprijinim in mod activ astfel de familii.”

Campolo a mai spus de asemenea ca el a ajuns sa creada ca tentatia homosexuala nu este o alegere.

"In calitate de om de stiinta sociala, am ajuns la concluzia ca orientarea sexuala nu este aproape niciodata o alegere si am vazut cat poate fi de daunator pentru ca cineva sa incerce sa “vindece” pe cineva de homosexualitate,” a explicat el. ,,Ca si crestin, responsabilitatea mea nu este ca sa condamn sau sa resping pe homosexuali, ci mai degraba sa-i iubesc si sa-i accept, si sa depun eforturi pentru a-i atrage in partasia bisericii.”

Autorul si vorbitorul a spus ca imnul intitulat “Asa Cum Sunt” ar trebui considerat sa includa ca  “fratii si surorile mele, homosexuali si lesbieni” sa fie asa cum isi doresc ei sa fie. Cu toate ca el a considerat ca ar putea fi gresit in concluzia sa, Campolo a comparat problema acceptarii femeilor predicatoare in biserica, precum si includerea celor ce sunt divortati si recasatoriti.

Continuarea AICI

In asteptarea anesteziei...!

Nu este o noutate in a spune ca multi "crestini autentici" sufera pentru starea in care se gasesc bisericile noastre de azi.

Este o apasare a sufletului, o inima plina de durere si intristare.Suntem uneori ca acei bolnavi care asteptam cu ardoare o anestezie sa ne mai aline durerea.

Ma intreb uneori....care ar fi atmosfera din bisericile noastre daca am avea dorinta fierbinte a lui Iov: 

"Vreau sa-mi uit suferintele, sa-mi las intristarea si sa fiu voios"(Iov9:27).

Vointa este la noi!

Astazi avem momente de "anestezie"prin  unele Biserici, doar cand vine cate un evanghelist cu ungere, constient de vremurile de razboi spiritual,"matur" care inseamna "incercat", cu dorinta de a  ne transmite ceea ce Dumnezeu a asezat pe paginile Scripturii cu multa, multa vreme in urma: 

 "Toate lucrurile sunt ale voastre...."(1Corinteni3:21-23). 

 Pana la urma...este normala aceasta atitudine!

Nimeni nu este asezat mai sus decat ceilalti; suntem cu totii fii si fiice ale lui Dumnezeu prin credinta in Isus Hristos.

Dar normalitatea din Bisericii a ajuns sa se limiteze la scurtele momente de "anestezie".

Cand trec aceste momente de suprimare temporara a sensibilitatii si revii la forma initiala de "somn", unii constata ca durerea nu a plecat dimpotriva, realizeza in ce stare se  afla de: 

"ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol'(Apoc 3:17).  

Gratie providentei lui Dumnezeu, EL ne indeamna:"sa cumparam doftorie pentru ochi"(Apoc 3:18).

Asa cum nu l-a lasat pe Petru trantit la pamant asa nu v-a lasa pe niciunul dintre copiii Lui. 

Sa nu mai asteptam momentele de "anestezie", aceasta inseamna sa avem asteptari de la oameni, si nimic nu este mai gresit!!!

Sa ascultam sfatul Domnului Isus "...daca grauntele de grau care a cazut pe pamant nu moare...."

(Ioan 12:24-25).

Asadar, sa murim fata de lumea aceasta si fata de eul nostru ....asa cum Domnul Isus a murit ...pentru noi, altfel doar "anesteziati" vom mai rezista in Biserica! 

Este un Singur Dumnezeu si nimeni nu este ca EL!

In urma cu trei zile citeam din cartea Isaia cap. 45. Nu stiu de ce...dar doua zile la rand am stat si am meditat la acest capitol. Astazi inainte de a pleca la servici, l-am citit din nou...
Mi-au ramas cateva versete in mod special.
"Eu sunt Domnul si nu mai este altul, afara de Mine nu este alt Dumnezeu"
Aceste cuvinte se repeta foarte des  in acest capitol, de sase ori.
Nu cu mult timp in urma(saptamana aceasta) citeam una din afirmatiile Suveranului Pontif  de la Vatican:
Isus Hristos, Alah, Mahomed, Jehova...toti sunt una si aceeasi
 Coranul  si Biblia sunt acelasi lucru.

Cu siguranta declaratia lui i-a lasat fara grai pe multi...asa cum m-a lasat pe mine personal.
Cuvantul pe care l-am citit imi spune altceva,
"Eu sunt Domnul si nu este altul !"
 Mirarea mea este  ca acesta declaratie nu vine din partea unuia care nu cunoaste Scriptura, ci vine chiar de la cineva care este pus sa propavaduiasca Adevarul. Dar trecand peste acesta declaratie  facuta care de altfel cred ca este o parere personala a domniei Sale, ceea ce nu inseamna ca este si adevarul, pentru ca Biblia imi spune altceva:
"EU (adica Isus Hristos) sunt Calea, Adevarul si Viata si nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine(prin Isus Hristos).
In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti! 
El este Facatorul nostru si Facatorul intregului univers. La porunca Lui a luat fiinta totul, El aduce binecuvantarea si propasirea si tot El aduce si vremurile de stramtorare.
El  ne da bogatia si tot El ne aduce si saracia, El a facut lumina, dar tot El a facut si intunericul.
Si-atunci stau si ma intreb..."oare de cate ori nu ne-am certat noi cu Dumnezeu, cu  Facatorul nostru?" In versetul 9 am gasit un verset tare ...."interesant"
 "Vai de cine se cearta cu Facatorul sau"
Cuvantul "VAI" ma face sa ma cutremur inainte de a mai scoate vreodata din gura..."DE CE, Doamne?"
Nu o data, chiar de mai multe ori am avut momente in viata in care lucrurile nu au decurs dupa calendarul  si agenda mea, ci dupa calendarul  si agenda lui Dumnezeu, si nu intotdeauna mi-a placut lucrul acesta. De-aceea in aceste situatii, recunosc ca am fost un "ciob dintre cioburile pamantului", asa cum continua versetul 9 si mi-am permis sa-L iau la rost pe Dumnezeu.
 Pot eu oare sa-I pun intrebari Facatorului meu?
Oh, Doamne...iarta-ne ca de atatea ori, noi cioburile pamantului am indraznit sa Te intrebam, de ce ai hotarat sau de ce ai ingaduit asta pentru noi....?
El este Singurul Dumnezeu si nu este altul ca EL, de-aceea chiar El ne spune:
"Pe Mine Insusi Ma jur, Adevarul iese din gura mea, si Cuvantul Meu nu va fi luat inapoi, orice genunchi se va pleca inaintea Mea....."
ISUS HRISTOS ESTE DOMNUL, nimeni nu este ca EL si nu este alt Dumnezeu in afara de EL!

Hrana ta zilnica!

11 IUNIE
Luca 18.1-5
Parabola cu văduva şi cu judecătorul nedrept ne încurajează să ne rugăm cu perseverenţă (Romani 12.12b; Coloseni 4.2). Într-adevăr, dacă un om rău sfârşeşte prin a se lăsa înduplecat, cu atât mai mult va interveni Dumnezeul dragostei pentru a-i scăpa pe „aleşii Săi"! 

Uneori El zăboveşte să o facă, pentru că fructul pe care-1 aşteaptă nu este copt, dar să nu uităm că El însuşi uzează de răbdare (sau de amânare) (doar constrâns, câtă vreme dragostea din inima Lui ÎI impulsionează să acţioneze în grabă (v. 7b). Va veni un timp, cel al Necazului celui mare, când acest pasaj va prinde întreaga sa forţă pentru aleşii din poporul iudeu.
Fariseul cel plin de sine, care prezintă înaintea lui Dumnezeu propria dreptate, şi vameşul care se ţine deoparte, profund convins de păcat, sunt, din punct de vedere moral, descendenţii lui Cain şi ai lui Abel (dar acesta din urmă se stia îndreptăţit). Singurul titlu care ne dă dreptul să ne apropiem de Dumnezeu este acela de păcătos. Este umilitor pentru om să fie nevoit să lase deoparte atât lucrările lui (v. 11), cât și raţionamentele lui, înţelepciunea lui, experienţa lui. Dar adevărurile divine ale împărăţiei nu pot fi însuşite decât prin credinţa curată, simplă, căreia încrederea copilaşului ne oferă o imagine atât de mişcătoare. 

Va găsi Domnul în noi o asemenea credinţă atunci când va veni? (v. 8).

Hrana ta zilnica!

10 IUNIE
Luca 17.20-37
Contrar oricărei logici, fariseii se preocupă de momentul când va veni împărăţia lui Dumnezeu, ... în timp ce refuză să-L recunoască şi să-L primească pe împăratul care Se găseşte în mijlocul lor (y. 21). Împărăţia lui Dumnezeu, amintită deseori în Evanghelia după Luca, este sfera sau teritoriul în care drepturile lui Dumnezeu sunt recunoscute. Ea cuprinde în primul rând cerul - şi din acest motiv găsim, în special în Evanghelia după Matei, expresia de „împărăţia cerurilor" - dar ea trebuia să se întindă şi peste Israel şi peste pământ, împăratul însă, pentru a-Şi pune la încercare supuşii, vine între ei sub o înfăţişare smerită, fără să izbească privirile: „nu ... în mod văzut" (v. 20); şi, venind în felul acesta, El a fost respins. Care este rezultatul? Faptul că împărăţia nu mai există decât sub forma ei cerească! Ea se va stabili, desigur, pe pământ, într-un moment care va veni, dar prin judecăţi. Acestea vor fi neaşteptate şi cumplite. Potopul şi nimicirea fulgerătoare a Sodomei sunt ilustrări solemne ale acestui fapt (iar v. 27-30 ar putea caracteriza la fel de bine şi epoca actuală). Totodată există şi un alt teritoriu, în care drepturile morale ale Domnului sunt recunoscute
încă de acum: sunt inimile celor care-I aparţin.

 Drag prieten, este şi inima ta o „provincie" a împărăţiei lui Dumnezeu?