Amintiri ce inca dor...

Ajungand aseara la adunare inainte de incepere cu vreo 15 minute, m-am oprit sa dau mana cu 3-4 surori din adunare inainte de a-mi ocupa locul. Le-am gasit destul de intristate si intreband pe una din surori ce s-a intamplat, imi spunea trista veste despre o sora tanara care a trecut la Domnul. Cu cateva saptamani in urma aceasta sora care a trecut la Domnul a luat parte la o seara de rugaciune. Acolo a avut o lucrare printr-un vas (prooroc)al Domnului in care era instintata "pune-ti casa in randuiala pentru ca nu stii clipa cand Domnul te va chema la El".

Sora a luat aminte la ceea ce ii vorbea Domnul, insa mai in gluma mai in serios spunea "pe fiecare ne va lua Domnul la El, dar pe mine cred ca ma va lua cand o-i fi mai babuta". Nu a trecut o luna si in urma cu 2 zile intr-un accident de masina, sora a fost chemata la Domnul.

Cata putere are cuvantul!!!

Mi-am amintit de acel cuvant pe care l-a spus sotul cand era in viata, cu numai o zi inainte  de a trece din aceasta lume.

Intorcandu-ma la Domnul numai eu, el nu a putut accepta acest lucru.Dupa o perioada aparent scurta(desi mie mi-a fost lunga) in care insista sa renunt la drumul pe care am plecat si in mod deosebit sa nu mai merg la biserica, intr-una din seri dupa o discutie lunga si neajunsi la un numitor comun, pentru ca inapoi nu mai vroiam sa dau de pe calea lui Hristos, cu toate ca ne iubeam foarte mult, mi-a spus urmatoarele cuvinte:

"maine daca mor, nu-mi pare rau decat sa traiesc cu o pocaita".

Avertizandu-l sa aibe grija ce vorbeste ca Dumnezeu aude, a tinut sa repete inca o data aceleasi cuvinte, 

"maine daca mor, nu-mi pare rau decat sa traiesc cu o pocaita".

Maine noapte fara sa fie suferind de ceva, a facut un accident vascular, l-am dus la spital unde a mai trait putin, dupa care.....s-a dus.

M-a durut enorm si mai mult ma doare ca a plecat nemantuit, insa cuvintele noastre uneori ne condamna.

Poate ca nu as fi spus aceste lucruri, insa inca o data trebuie sa intelegm ca, 
"cuvantul rostit  are mare putere".

Cuvantul nostru ne poate osandi odata. De-atfel, niciodata sa nu tratam cu indiferenta Cuvantul care vine din partea Domnului.

Toti ne vom infatisa inaintea Lui, fie bogat, fie sarac, fie rege, fie sclav.Moartea nu va ocoli pe nimeni si de judecata Domnului toti vom avea parte.

Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!”, şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. Iacov 4:13-14

Scriptura ne spune ca suntem doar un abur care trece prin aceasta lume.Pentru unii acest abur rezista mai mult, pentru altii mai putin, iar Cel care decide soarta noastra este Unul Singur, Dumnezeu.

Dumnezeul Cel care este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă.

Nimeni nu poate hotari nimic in dreptul Lui, nici nu poate prelungi cu un capat mai mult si nici n-o poate scurta.Bineinteles nu ma refer la cei care pun si isi pun capat zilelor, aceasta fiind impotriva randuielilor pe care le-a lasat Dumnezeu, iar ei hotarasc de buna voie sa-si dea viata in mana diavolului.

El este Cel care a lasat Legea, El este Cel care hotaraste cum trebuie sa ne comportam in aceasta viata, pentru ca el este Datatorul Legi, precum tot  El este Cel care ne judeca pe fiecare dupa faptele sale, pentru ca El este judecatorul  Legii.

Tot ceea ce se intampla este hotarat de El.

Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.”

Daca va vrea Domnul, spune Iacov in ep. sa.

Domnul poate vrea sa mai ramanem pe pamant sau poate ca nu mai vrea. Totul depinde de El, iar daca astazi suntem in viata este pentru ca asa a gasit El cu cale, sa mai traim inca o zi, nu pentru ca am avea noi mai multe merite decat altii, nu pentru ca suntem noi mai buni decat altii, ci pentru ca asa a hotarat El in dreptul nostru.

Căci toţi am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu, dar suntem socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

In 1 Ioan 3:2 cuvantul spune:

Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.

 Poate ca va ingadui sa mai traim si maine si anul 2015, 2016 sau poate ca va spune STOP, dar indiferent cand va hotari si ce va hotari, in dreptul meu sau in dreptul tau, noi trebuie sa fim gata pentru a ne intalni cu EL.

Esti tu gata sa-L intalnesti pe Dumnezeu?

SUNTEM NOI  GATA?

 

Omul celor doua strigate

Voi cautati si Eu va dau!

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Luca 12:31 

Cu alte cuvinte, ocupa-te ca partea spirituala sa-ti fie in regula si de restul se ingrijeste Domnul.

Restul fiind hrana, imbracamintea si restul necesitatilor pentru a putea duce o viata decenta. Daca Domnul considera ca meritam mai mult de-atat, El poate revarsa peste noi binecuvantari mai mult decat am avea nevoie, dar in nici un caz nu vom duce lipsa de cele de trebuinta.

Omul are doua mari necesitati in viata: nevoia lucrurilor necesare pentru viata pamanteasca, dar si nevoia spirituala a sufletului. Daca noi ne ocupam de cea spirituala, Domnul a promis ca ne va purta de grija de cea pamanteasca. De fapt este o rasplata a ascultarii de Domnul, " voi cautati"  si "Eu va dau".

Intr-adevar orice cautare cere un sacrificiu. "Cautarea" nu este un actiune pe care o facem azi si am terminat, ci este o actiune de durata, un efort din partea noastra, un scarificiu, dar un sacrificiu rasplatit de Dumnezeu.

In fiecare zi sa caut sa pazesc si sa implinesc poruncile Lui, sa caut sa fiu placut inaintea Lui.

Nu este suficient doar a gasi Imparatia lui Dumnezeu ci trebuie sa si raman in Imparatia lui Dumnezeu, de-aceea este necesara o cautare permanenta din partea noastra ca si Dumnezeu sa ne rasplateasca permanent. 

Care si-ar dori ca Dumnezeu sa-i dea ce are de trebuinta doar azi, sau doar o saptamana sau o luna, un an....? 

Nevoia de Dumnezeu este permanenta, de-aceea si actiunea noastra de "cautare " trebuie sa fie continua.

Doamne ajuta-ne si azi si maine, si in fiecare zi sa cautam mai intai Imparatia Ta si-atunci avem siguranta ca nu vom duce lipsa de nimic!

 

Cata vreme in tacere

Cata vreme in tacere
Vina mi-am acoperit
Ceasuri negre de durere
Sufletul mi-a chinuit

Refren:
Dar in ziua biruintei suferinta s-a sfarsit
Mi-am marturisit pacatul si de-atunci sunt fericit
Vina mea mi-a fost iertata sufletul eliberat
Viata mea de altadata intr-o clipa s-a schimbat :/

Numai umbre de-ntristare
Zilnic imi dadeau ocol
Ma vedeam cu-nfricosare
Parca zi de zi mai gol

Sub povara de pacate
Oasele mi se topeau
Chinuit eram de soapte
Ce mereu imi amintea

Hrana ta zilnica!

19 DECEMBRIE
Marcu 12.1-17
Conducătorii poporului sunt constrânşi să se recunoască în zdrobitoarea parabolă a viticultorilor răi.
Remarcaţi cum este desemnat (numai în Marcu) cel din urmă trimis al Stăpânului viei: „mai având deci un singur fiu preaiubit.." (v. 6). Această expresie ne aminteşte de cuvântul Domnului către Avraam, „Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti" (Geneza 22.2), şi totodată ne traduce, într-un mod emoţionant, afecţiunile Tatălui pentru Preaiubitul pe care L-a sacrificat pentru noi.
Astfel demascaţi, fariseii şi irodienii caută să riposteze. Cu complimente ipocrite, care însă, fără voia lor, sunt totuşi o mărturie în favoarea Domnului Isus („Tu eşti adevărat ... Tu înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu", v. 14), ei încearcă să-L încurce cu o întrebare deosebit de subtilă. „Da”-ul Său L-ar fi descalificat ca Mesia, în timp ce „nu”-ul Său L-ar fi condamnat din partea romanilor. El însă le răspunde într-un fel cum nu se aşteptau, făcând apel la conştiinţa lor.
Ce divină şi admirabilă înţelepciune!
Cu toate acestea, de câte ori nu a trebuit Mântuitorul - Cel care este Dragoste şi Adevăr - să sufere din cauza acestei rele credinţe, a răutăţii, a acestei necontenite şi „aşa mari" împotriviri „de la păcătoşi ... faţă de Sine"! (Evrei 12.3; vezi şi Ezechiel 13.22).

Hrana ta zilnica!

18 DECEMBRIE
Marcu 11.15-33
Domnul curăţă acest templu pe care îl cercetase în ajun; râvna Slujitorului desăvârşit II mistuie în cele privitoare la Casa Dumnezeului Său (Ioan 2.17).
La căderea serii, El părăseşte cetatea întinată, însă Se va întoarce în ea în ziua următoare, trecând prin faţa smochinului. Răspunzând la remarca lui Petru, Isus nu subliniază nicidecum propria Sa putere, ci îndreaptă gândurile ucenicilor spre Dumnezeu, ca şi cum le-ar spune: Cel care Mi-a răspuns Mie este gata să vă asculte şi vouă rugăciunile şi să vă înlăture orice obstacol din calea voastră, fie cât un munte de mare.

 A avea credinţă în Dumnezeu nu înseamnă să ne străduim să credem în împlinirea dorinţelor noastre, ci înseamnă să ne sprijinim pe Cineva pe care II cunoaştem, care ne-a dat promisiuni, care este credincios în a împlini aceste promisiuni şi care ne iubeşte. Există însă un caz când Dumnezeu nu ne poate răspunde sub nicio formă: atunci când avem „ ceva împotriva cuiva " (v. 25). 

Iată pe calea relaţiilor noastre cu Dumnezeu un munte de netrecut! 

Trebuie să ne ocupăm de el pe loc (imediat), pentru a regăsi înspre El, ca şi înspre fraţii noştri, acele „drumuri croite" ale inimii, despre care ne vorbeşte Psalmul 84.5.
Odată cu v. 27 încep şi cele din urmă conversaţii ale Domnului, pe parcursul cărora El îi va uimi, unul după altul, pe adversarii Săi de diferite feluri.

Pomul bun cu roade bune!

De multe ori am avut si cred ca la fel ca mine si altii au cazut in acest pacat de ai judeca pe cei din jur dupa faptele pe care le fac. Citind acest verset mi-am dat seama ca a judeca pe cei din jur in vreun fel este cea mai grava fapta. Citeam adineauri Matei 7:1, "Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi". Ducandu-ma pe una din trimiterile la  acest verset, am ajuns la Luca 6, unde spre finalul capitolului scrie in felul urmator:

"căci orice pom se cunoaşte după rodul lui".

Fiecare crestin sau mai bine zis fiecare om face si fapte in functie de ceea ce are in inima. Daca in inima lui exista o samanta rea, este logic ca nu va avea cum sa-i fie viata insotita de fapte bune.O om plin de rautate n-are cum sa exprime bunatate, un om plin de ura n-are cum sa ofere dragoste.
Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun.(v.43)

Orice crestin adevarat care traieste in frica de Domnul si cauta sa pazeasca poruncile Lui se va stradui in permanenta sa fie gasit placut inaintea lui Dumnezeu.

De-altfel orice "pom rău nu are care să facă rod bun", asa ca nu este treaba noastra sa-i judecam, fiecare da ce are, judecata este a Domnului si nu a noastra.

Dar cred ca inainte de a-i judeca pe cei din jur, ideal este ca fiecare sa-si faca o analiza personala si cu siguranta vom descoperi lucruri care ne fac sa nu ne mai asumam rolul de judecator.

Doamne fereste-ne de acest pacat care asa lesne  poate cuprinde pe multi dintre crestini.

 

Hrana ta zilnica!

17 DECEMBRIE
Marcu 11.1-14
Drumul Domnului Isus se apropie de sfârşit. Işi face intrarea solemnă în Ierusalim, după care intră în templu, unde, pentru început, îşi roteşte privirea în toate părţile „ la toate " (v. 11), ca pentru a Se întreba: Mă aflu Eu aici la Mine?

 Acest detaliu, specific lui Marcu, ne arată că Dumnezeu nu judecă niciodată în pripă starea lucrurilor înainte de a condamna (comp. cu Geneza 18.21). Cum trebuie să fi fost însă sentimentele Domnului văzând această casă de rugăciune ajunsă într-un asemenea grad de profanare...!
El părăseşte acest loc pângărit şi Se retrage în Betania, împreună cu micul număr al celor care îl recunosc şi care II iubesc. Betania semnifică „casa întristatului" sau a smochinelor" (dubla semnificaţie este caracteristică Scripturii, fiind deseori întâlnită). În momentul în care Domnul Isus este constrâns să blesteme smochinul cel fără rod, care îl reprezintă pe Israel aşa cum 1-a găsit El, este ca şi cum El, întristatul, Săracul (Psalmul 40.17), ar întâlni acolo, şi numai acolo, roade pentru Dumnezeu („smochinele cele bune", potrivit expresiei din Ieremia 24.2), mângâiere pentru inimă, gustând mai dinainte „rodul muncii sufletului Său" la cruce (Isaia 53.11). 

In ciuda frunzişului bogat, imagine a unei religii frumoase, „nu sunt smochine în smochinul" lui Israel, după cum constată acelaşi profet (Ieremia 8.13).