Hrana ta zilnica!

1 DECEMBRIE
Marcu 5.1-20
Domnul şi ucenicii Săi acostează în ţinutul Gadarenilor. Cea dintâi persoană pe care o întâlnesc acolo este un om stăpânit în întregime de demoni, care-1 fac furios şi de neîm-blânzit. Ce realitate îngrozitoare! Avem în această dezlănţuire portretul moral al omului păcătos: jucărie a diavolului, mânat şi chinuit de patimi grosolane, locuind în moarte (simbolizată de morminte), neputând decât să-şi facă rău lui însuşi şi să-i pună în pericol pe semenii săi... în zadar încercaseră aceştia să-i îngrădească puterea, legându-1 cu lanţuri... Ce imagine a inutilităţii regulilor morale prin care societatea caută să stăvilească pornirile firii omeneşti!
Probabil că noi ne-am fi depărtat îngroziţi şi dezgustaţi de o asemenea creatură. Domnul Isus însă nu S-a dat înapoi. Dimpotrivă, urmează să Se ocupe de acest nefericit, pentru a-l elibera din mizeria şi din robia sa.
Cât despre locuitorii cetăţii, aceştia par să nu fi reţinut din această minune decât pierderea porcilor. La cererea lor, Domnul pleacă, dar lasă acum în urma Lui un martor.

 Pe care anume? Pe „cel care fusese demonizat" (v. 18).
Nu este aceasta o imagine a zilelor noastre? Respins de această lume, Domnul Hristos îi păstrează aici pe cei pe care i-a salvat, dându-le ca misiune să vorbească despre El.

 Cum ne achităm noi de aceasta? (citiţi Psalmul 66.16).

Hrana ta zilnica!

30 NOIEMBRIE
Marcu 4.26-41
Parabola din v. 26-29 (a seminţei) şi cea la care aceasta îşi găseşte corespondent în Matei (parabola neghinei de pe câmp: Matei 13) prezintă deosebiri apreciabile în ce priveşte unghiul din care ne transmit învăţătura. Aici este vorba de lucrarea lui Dumnezeu, în timp ce în Matei intervine şi vrăjmaşul, profitând de neglijenţa oamenilor care dormeau. în capitolul nostru, la v. 27, marele Semănător pare şi El să doarmă, însă, în realitate, zi şi noapte, nevăzut, veghează asupra seminţei Sale preţioase şi o înconjoară cu toată grija de care ea are nevoie pentru a creşte până la seceriş. Dragi prieteni creştini, uneori ni se poate părea că Domnul este indiferent, că nu ascultă rugăciunile noastre, că lucrarea Sa este abandonată. Dar să ridicăm ochii, aşa cum îi invită Isus pe ucenici să facă prin credinţă. Câmpurile sunt deja albe pentru seceriş (Ioan 4.35)!
Pentru a trece pe malul celălalt, ceea ce corespunde cu traversarea primejdioasă a lumii, ucenicii nu sunt singuri, împreună cu ei, în corabie, L-au luat pe Domnul, „aşa cum era" (v. 36). 

Câte persoane nu-şi fac despre Isus propria lor imagine falsă şi văzută de departe?
- „Cine este Acesta?", întreabă ucenicii (v. 41).
 - Acela care a adunat vântul în pumnii Săi, care a legat apele într-o manta (Proverbe 30.4)!

Tu plângi şi te tângui, iar lumea se bucură!

Prin tare multe lupte si necazuri se ajunge in Imparatia lui Dumnezeu si daca astazi trec toti Copiii Domnului prin necaz nu este nimic nou sub soare, nu este decat o confirmare a ceea ce ne spune Pavel in Fapte 14

"El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri"

si mai mult chiar Domnul Isus ne-a lasat aceasta incurajare:

V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

 De fapt dintotdeauna au avut crestinii necazuri. Au suferit prigoana, nedreptatea, au fost loviti din toate partile de cel rau, insa din ceea ce am citit si bazata pe promisiunile Domnului, stiu ca niciodata EL nu i-a parasit pe ai Sai.

Astazi am citit cateva versete din Ioan 16. Nu exista mangaiere mai frumoasa si mai potrivita pentru acele perioade in care Copiii Domnului sunt incercati.

Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
  Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic.

Doamne si ce se mai bucura cei din jur cand vad ca ai probleme.....!

Imi amintesc ca la un moment dat, la una din discutiile cu colegii, povestindu-le prin ce necaz trecea o familie, boala care s-a abatut asupra femeii respective, mirati au spus...."cum si voi pocaitii va imbolnaviti?"

Da, si noi ne imbolnavim, si noi avem greutati, si noi avem neajunsuri, si noi avem atatea nedreptati care ni se fac, si noi suntem prigoniti, si noi ramanem fara job, noi....noi parca mai mult ca restul lumii.

Si iata ca Scriptura imi confirma acest lucru:

 Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura...

Nu ati trecut prin niciun necaz? Nu vi s-a parut ca cei din jur erau parca satisfacuti si bucurosi de necazul vostru? Deseori parca se aliniaza toti si stau nerabdatori sa vada deznodamantul, "iesi sau te scufunzi"

O Doamne, de cate ori n-au trecut Copiii Tai prin asa ceva....!

Oamenii au ajuns sa nu mai simta pentru cei din jur, si in loc ca necazurile sa-i faca sensibili, acestea i-au facut sa devina imuni si reci fata de semenii lor. Trist cand acest lucru se intampla si intre crestini...!

Deseori te intrebi si-L intrebi pe Dumnezeu,

Doamne de ce...? De ce eu...? Pana cand?

  Vestea buna este ca toatea acestea le avem pentru o scurta vreme.

Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme”? Nu ştim ce vrea să spună.”   

„Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi: „Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea”?

Atat dureaza neacazul nostru - pana Il vom vedea!

Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

Cand suntem plini de intristare?

ACUM, dar acestea se vor sfarsi. Intristati pentru scurta vreme, insa bucuria care ne asteapta nimeni nu ne-o mai poate rapi.Poate ca acum mintea ne este plina de intrebari, suntem atat de framantati de multe ori, dreptatea vedem cum este calcata in picioare, neadevarul locuieste in sanul celor mandri si fatarnici, poate ca am dori atunci cand ne vom intalni sa-L intrebam atatea lucruri, insa Cuvantul spune clar:

" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"

Practic la tot ceea ce azi nu gasim raspuns si dorim sa stim, in aceea zi pur si simplu nu ne mai intereseaza.

Maretia acelei zile glorioase ne va uimi.

Vom sta in fata cu Regele! 

Mai conteaza oare atunci de ce eu astazi sunt intristata? 

Mai conteaza pentru tine atunci dragul meu de ce suferi acum, tu cel care treci prin suferinta?

 Mai conteaza oare atunci raspunsul la nedumerirea mea de azi...?

Nicidecum!  

" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"

In aceea zi ne vom bucura!

Hrana ta zilnica!

29 NOIEMBRIE
Marcu 4.13-25
Domnul le explică ucenicilor Săi parabola Semănătorului. Ea este punctul de plecare al întregii Sale învăţături (v. 13); în adevăr, pentru a înţelege învăţăturile Sale, este necesar ca Evanghelia să fi avut mai întâi rădăcina prinsă în inimă.
Chiar dacă ne numărăm printre credincioşii autentici, să ne gândim cu teamă ca nu cumva, uneori, să fim găsiţi asemenea primelor trei pământuri, pentru că nu numai vestea bună a mântuirii este ceea ce caută Satan să fure de îndată ce a fost semănată. Câte cuvinte nu ne-a adresat Dumnezeu nouă, în faţa cărora inimile noastre n-au fost sensibile, deoarece con-tactul cu lumea le împietrise precum drumul (vezi cap. 6.52)? Sau de câte ori nu ni s-a întâmplat să acţionăm conduşi de sentimente, până când o încercare a demascat lipsa noastră de dependenţă şi de credinţă (comp. cu v. 17)?
Deşi opuse nepăsărilor, îngrijorările („grijile veacului acestuia") sunt la fel de dăunătoare (Luca 21.34). Prin „înşelăciunea bogăţiei şi poftele după alte lucruri", ele pot înăbuşi, pentru un timp, viaţa spirituală a unui copil al lui Dumnezeu, lipsindu-L pe Domnul de rodul pe care acesta ar fi trebuit să-1 aducă la vremea lui (Tit 3.14 sf). „Fiţi atenţi la ce auziţi" -recomandă Domnul Isus în Marcu (v. 24), iar în Luca 8.18: „Luaţi seama ... cum auziţi". În ce ne priveşte, în ce fel primim noi Cuvântul divin?

Doar langa Tine !

M-ai cautat Isus printre ruine
Si-atat de bland mi-ai spus
Ca ti-e dor de mine
Mana Ta, m-a cuprins, sufletul mi-ai atins.

Ref:
De-atunci sunt langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Si-n zilele ce mi-au ramas.
Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Langa Tine.

M-ai ridicat Isus, dintre ruine
M-ai invatat sa cred cu iubire in Tine
Doamne Tu, m-ai iertat
Sufletul mi-ai salvat.

De-atunci sunt langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Si-n zilele ce mi-au ramas.
Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Langa Tine.

Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Si-n zilele ce mi-au ramas.
Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Langa Tine!

Pretul rascumpararii!

Inca de la primele pagini ale Sfintei Scripturi, de la primii oameni gasim portretul nostru al oamenilor. Gasim cam ce fel de gena mostenim si vedem cam ce fel de înclinații avem si acest lucru nu este greu de observat, suntem înclinați doar spre rău. Adam si Eva nu aveau nici o inclinatie spre sfintenie, spre credinciosie, din contra erau atrasi de pacat, de pofte si inca de la inceput au avut aceasta inclinatie - "minciuna".
Spre deosebire de noi, ei au fost asezati in gradina Edenului fara a fi testati in vreun fel.Pur si simplu Dumnezeu a creat omul, i-a facut si un ajutor potrivit, insa la primul test dat de Dumnezeu - au cazut.
Faptul acesta a condus la izgonirea din Rai. Astazi lucrurile difera! Ca sa ajungem in Rai, avem de parcurs un drum, pentru altii mai scurt, pentru altii mai lung, insa in toata aceasta calatorie suntem supusi la diferite teste. Poate ca pentru unii extemporalele sunt grele, pentru altii sunt usoare, asa cum a fost pentru Eva si Adam. Dumnezeu nu i-a supus la un test greu - "sa nu mancati", a fost singurul test la care au fost supusi, un test in privinta ascultarii, insa au picat.
Poate ca pe parcursul vietii am cazut multe teste, atat eu, cat si d-voastra, insa multe din aceste infrangeri le-am avut din nestiinta.
"...nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă"(1 Petru 1:14)
Astazi vorbim de pe alta pozitie, cunoastem Cuvantul, avem ghidul dupa care ne ghidam viata, avem o Calauza care ne conduce, astazi nu mai suntem in nestiinta.
Trist insa este, cu toata cunostiinta despre Dumnezeu, multi dintre crestini se limiteaza doar la atat. Cunosc Scripturile insa nu au credinta si nu au relatie cu Autorul Scripturilor.
De altfel stim ca Biblia nu este opera unor oameni, ci este o scrisoare a lui Dumnezeu lasata oamenilor.
2 Timotei 3:16
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.
Cunoastem si in viata reala oameni morali, oameni care cunosc Cuvantul, insa doar atat. Exemple avem si pe paginile Scripturii.
Lidia - vanzatoarea de purpura, era o femeie tematoare de Dumnezeu, cunostea Cuvantul,  insa dupa ce Dumnezeu i-a deschis inima, abia atunci a inceput o relatie personala cu El.
Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.(Fapte.16:14-15)

  Sutasul Corneliu - si el un om temator de Dumnezeu, atat el cat si cei din casa lui, om milostiv, insa  toate acestea nu l-au ajutat sa aibe o relatie, a fost doar un om bine informat.
  Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.( Fapte 10:2), si in vers. 33 Corneliu spune:
Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.”
Abia acum incepe relatia lui cu Dumnezeu.

Faptul ca stim Scriptura, faptul ca suntem morali, faptul ca facem fapte bune, nu este suficient daca nu avem o relatie. Iar o relatie cu Dumnezeu nu va exista atata timp cat nu ne recunoastem pacatul si nu smerim si ne pocaim inaintea Lui. Cand vom arunca armele jos, cand vom capitula inaintea Lui si vom recunoaste, "Doamne  fara Tine nu pot, fara Tine sunt nimic", atunci Dumnezeu se va apropia de noi si vom fi oameni schimbati. Noi nu putem deveni oameni credinciosi decat prin Isus Hristos. Nu exista alta alternativa.
1 Petru 1:18-21
"Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu"

  Iata  esenta:
-nu cu lucruri pieritoare
-nici cu argint sau cu aur
-am fost rascumparati cu sângele scump al lui Hristos si doar prin El suntem credincioşi în Dumnezeu 

Fara oprire, fara intoarcere, doar inainte!

Din nou ma agat de aceasta idee:

ca sa intram in posesia premiului trebuie sa ajungem la destinatia finala!

Ca sa ajungem la destinatia trebuie ca in fiecare zi sa continuam a merge pe drumul care ni L-a trasat Isus.

Doar cei care vom sfarsi alergarea, vom primi cununa!

Ca model al alergarii noastre Il avem pe Hristos.

Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.

1 Petru 2:21 

Desi ne apropiem de evenimentele care ne amintesc de venirea Domnului Isus in lumea noastra, as vrea sa mergem cu gandul la Golgota, locul unde Isus si-a dat viata.

Cu crucea in spate, urca dealul Capatanii. Rapus de durere sub loviturile de bici, Isus mergea inainte. Chiar daca au fost momente in care S-a prabusit sub povara crucii, trebuie sa stim ca niciodata nu s-a oprit si nu a dat inapoi, iar Simon din Cirene a fost adus sa Il ajute si sa-I care crucea.

Drumul a fost anevoios, insa L-a parcurs pana la capat, ca astfel sa implineasca planul pe care L-a facut Dumnezeu pentru salvarea noastra.

...călcaţi pe urmele Lui.

Drumul crucii  nu a fost usor, insa L-a facut pana la capat.

Drumul pe calea credintei, nici el nu este usor dar trebuie facut pana la capat.

Niciodata nu vom ajunge la destinatie daca nu facem ceea ce a facut Isus.

Chiar daca  a cazut, s-a ridicat si a pornit inainte!

Doua lucruri  care trebuie sa le retinem pentru a putea  obtine cununa:

• nu avem voie sa ne oprim pe drum,

•  nu avem voie sa ne intoarcem,

Ba mai mult... noi nu avem un Simon care sa ne ajute sa caram crucea, noi Il avem chiar pe Domnul Isus. 

El cara povara noastra atunci cand este grea.

De-aceea chiar daca uneori este greu, cheama-L pe Domnul si ajutorul nu va zabovi!

Hrana ta zilnica!

28 NOIEMBRIE
Marcu 4.1-12
Domnul Isus rămâne lângă mare şi învaţă mulţimile slujindu-Se de limbajul în imagini, cel al parabolelor. Cea dintâi este parabola Semănătorului, în care El însuşi Se prezintă ca fiind Cel care aduce şi răspândeşte în lume sămânţa bună a Evangheliei.

 Deşi cunoaşte inimile şi modul în care acestea vor primi - sau nu vor primi - adevărul, El dă fiecăruia ocazia de a veni în contact cu Cuvântul vieţii. 

Voi l-aţi primit?
Versetul 12 nu trebuie nicidecum să ne zăpăcească, încât să bănuim că Domnul S-ar teme ca nu cumva, văzându-i pe oameni pocăindu-se, să fie obligat, împotriva voinţei Lui, să le ierte păcatele! Să înţelegem că aici este vorba despre poporul iudeu în ansamblu. Acesta L-a acuzat pe Domnul Isus de a avea demon, respingând astfel mărturia Duhului Sfânt. Un asemenea păcat nu-i putea fi iertat, iar Israel va fi împietrit ca popor (cap. 3.29; Romani 11.7,8,25). Dar toţi cei care doresc să-L întrebe pe Domnul Isus «în particular» (v. 10: „când a fost singur") pot găsi „în jurul Lui" (v. 10), şi astăzi, ca şi atunci, loc pentru a auzi descoperirea tainelor împărăţiei lui Dumnezeu (v. 11,34; comp. cu sf. v. 5 din Proverbe 28). Să ne folosim de acest mare privilegiu şi în special să nu ne sustragem de la strângerile în care noi «îl înconjurăm» pe Domnul (stăm „în jurul Lui") pentru a asculta Cuvântul Său.