Versetul zilei

27 august 2014

"Doamne arata-mi slava TA!

Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!”
Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!”
Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!”
Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.
Exod 33:18-21 
 
Ce cerere din partea lui Moise? Cat curaj... Arată-mi slava Ta!
Si ce cuvinte marete rostite de Domnul!
„Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!
Cati dintre noi ne dorim sa vedem slava lui Dumnezeu?
Cati am cerut Domnului: "Doamne arata-mi slava TA! 
 
 Se spune despre Moise ca:
 
-a fost copilul unei sclave, dar si fiul unui Imparat
-s-a nascut intr-o coliba si a locuit intr-un palat
-a mostenit saracia si s-a bucurat de bogatie
-a condus armate, dar a fost si cioban la turma de oi
-a fost un soldat puternic, dar a fost si un om bland printre oameni
-a fost educat la curtea lui Faron, dar a locuit prin desert
-avea toata intelepciunea Egiptului, dar avea credinta unui copil
 -a fost balbait la vorba, dar a avut harul sa stea de vorba cu Dumnezeu
-niciun om nu a participat la inmormantarea lui si totusi  a fost inmormantat de Dumnezeu
-buzele lui nu se mai misca, dar vocea lui se mai aude. 
 
Doamne pune in noi aceeasi dorinta, dorinta de a vedea slava TA! 

Am devenit sportiva, cam tarziu...dar niciodata nu-i tarziu.

Nu demult mi-am cumparat o bicicleta.
Initial am zis ca doar pentru plimbarea de seara(atat cat am timp), insa incet, incet am capatat experienta. Si daca la inceput mi-am propus doar pentru o plimbare seara pe pista special amenajata, nicidecum printre masini, iata ca incet am prins curaj.
Asa ca m-am scotocit prin buzunare si cu banutii gasiti mi-am cumparat o bicicleta doar eu,  ca deh si bicicletele au pret, insa ce folos...sa ma plimb singura nu prea aveam indrazneala, sa ies impreuna cu sotul...nu prea aveam cum, numai daca, unul din noi alerga pe langa....asa ca am tinut-o "bibelou".
Dar am facut o investitie si nu puteam accepta ca bicicleta sa fie doar pentru decor. Asa ca am mai bagat inca o data mana prin buzunar si am cautat sa vad daca mi-a mai ramas ceva banuti....si am mai cumparat una.
Eh, acum parca e altceva...si Domnul zice ca-i mai bine-n doi.
Numai ca nici de data asta lucrurile nu au iesit bine..."my little baby"...ce fac cu el?
Noi pe bicicleta, dar el?
Asa ca am adus toate pusculitele, le-am intors invers si am plecat sa-i luam si lui.Numai ca mic, mic dar cu pretentii, vrea bicicleta in figuri, cu tot felul de chestii in fata si-n spate, de parca ar cara in spinare toti prietenii.
Dar nah...m-am lasat corupta.
Acuma, odata motorizati toti trei am plecat la plimbare. Am iesit o seara, am iesit a doua, apoi am prins gustul, a venit si curajul, si-apoi m-am trezit luni dimineata ca merg la birou cu noua mea masina pe doua roti. Bineinteles asta dupa ce duminica seara am cautat sa citesc regulamentul biciclistului.Sa nu credeti ca e mica gluma...sunt cateva pagini de citit, dar m-am documentat, m-am echipat cu tot ceea ce cere legea si am pornit.
 Prima zi...cam timida, a doua(adica azi), am prins curaj. Daca ieri ma dadeam jos la fiecare intersectie(pana la urma am constatat ca am mers mai mult pe jos decat pe bicicleta), azi am avansat si chiar m-am descurcat foarte bine. Am luat semnele de circulatie in serios si daca aveam drum cu prioritate, m-am dus glont....
Pana la urma ....si eu sunt participant in trafic, mi-am zis eu, asa ca trebuie sa imi dea prioritate, si se pare ca n-au avut de ales cu mine...vad ca m-au lasat sa trec.
Acum am o mica suparare...vine toamna, vine vremea rea si eu tocmai am prins gustul de a pedala. 
Chiar trebuie sa pun in garaj masina mea cu doua roti...?

P.S. Am uitat sa va spun de ce mi-au dat prioritate...eram pe contrasens, toata lumea venea...numai eu ma duceam!

Hrana ta zilnica!

27 AUGUST
Matei 26.47-58

Un ucenic nu adormise ca şi ceilalţi. Acesta era Iuda. Iată-1 că vine în fruntea unei mulţimi ameninţătoare pentru a pune mâna pe Isus.
 Şi ce mijloc îşi alesese nenorocitul pentru a-L arăta pe învăţătorul lui?
 O sărutare ipocrită! „Prietene, pentru ce ai venit?" (v. 50), îi spune Mântuitorul. Este cea din urmă întrebare, pusă tocmai pentru a cerceta sufletul nenorocitului Iuda. De acum este însă prea târziu pentru „fiul pierzării" (Ioan 17.12). Aceste săgeţi care ţinteau conştiinţa (vezi şi v. 55) sunt singura apărare a Celui care S-a predat de bunăvoie. Cei doisprezece îl părăsesc, dar, în acelaşi moment, mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri sunt «cu arma la picior», gata să intervină la cererea Sa către Tatăl. Toată puterea lui Dumnezeu este la dispoziţia Lui, dacă ar fi dorit s-o folosească. Soseşte însă ceasul Său. Departe de a Se ascunde sau de a Se apăra, El opreşte braţul ucenicului prea impulsiv, care, cu o clipă mai târziu, îşi arată măsura „curajului", fugind ca şi ceilalţi tovarăşi ai lui.
In palatul marelui preot însă, cărturarii şi bătrânii sunt deja strânşi în plină noapte, pentru a înfăptui cea mai mare nedreptate (Psalmul 94.21).

26 august 2014

Hrana ta zilnica!

26 AUGUST
Matei 26.31-46

Plin de încredere în sine însuşi, Petru se declară gata să moară împreună cu Domnul, dar, cum vom vedea, nu va merge prea departe.
Apoi Isus, după ce i-a îndemnat pe ucenici să vegheze şi să se roage împreună cu El, merge singur în grădina unde trebuia să dea dovada supremă a devotamentului Său în împlinirea voii Tatălui. Această voinţă, care n-a încetat să fie plăcerea Fiului, implică acum două lucruri grozave: El să fie părăsit de Dumnezeu, lucru nespus de trist pentru inima Preaiubitului Său, şi, de asemeni, să poarte povara păcatelor, suferind moartea ca plată pentru aceasta, lucru care-L tulbura profund pe Omul desăvârşit. Astfel, sufletul îi este cuprins de tristeţe şi de nelinişte (v. 37). El realizează tot ceea ce reprezintă acest drum al crucii, de la care Satan încearcă să-L abată în acest ceas, angajându-şi pentru aceasta toate eforturile.
 Dar El primeşte paharul din mâna Tatălui Său: „Facă-se voia Ta!" (v. 42).
În harul Său, Dumnezeu ne-a permis să asistăm la această luptă a Mântuitorului din Ghetsimani şi să auzim rugăciunea Lui spontană şi dureroasă. Să ne păzească Domnul să avem, precum cei trei ucenici (care totuşi erau cei mai apropiaţi de El), inimi aţipite şi indiferente la suferinţa Lui! 
Gândind la această suferinţă, El să ne deschidă inimile, umplându-le de recunoştinţă şi de adorare!

25 august 2014

Dumnezeu există !

Din cate mi-amintesc, cu ceva timp in urma am scris aceasta relatare.
Astazi am dat peste acest video AICI
Poate ne gasim si noi de multe ori in situatii in care nu avem raspuns sau nu stim sa raspundem celor care ne provoaca la discutii. Ma rog ca Duhul lui Dumnezeu sa ne inspire si sa ne dea cuvant potrivit de fiecare data.

Domnul ne vorbeste! Sa luam aminte!

Nu stiu ce poate fi mai placut, mai util si chiar necesar intr-o zi in care ai o dupa-amiaza libera asa cum am avut eu azi, de fapt cred ca doar luni  si uneori vineri sau sambata sunt libera, in rest fiecare zi are programul ei. Insa profitand ca azi am avut timp, am ascultat doua mesaje pe care vi le recomand cu tot dragul sa le ascultati.

Congresul satanei!

Hrana ta zilnica!

25 AUGUST
Matei 26.17-30

Ne putem oare imagina care au fost sentimentele Domnului în timp ce mânca acest Paşte cu ucenicii Săi...? Pastele acela era un simbol a ceea ce avea să fie El însuşi în realitate. Încă câteva momente şi Mielul Sfânt de Paşte va fi sacrificat (1 Corinteni 5.7). 
Dar mai înainte El trebuia să le dea ucenicilor o dovadă deosebită a dragostei Sale. În fiecare an de la măreaţa noapte a exodului, Pastele prefigura o lucrare ce avea să fie înfăptuită (în viitor). 
Din acea zi, cina îi aminteşte celui credincios, în prima zi a fiecărei săptămâni, că lucrarea este împlinită.
 Ori de câte ori o celebrăm, noi „vestim moartea Domnului, până vine El" (1 Corinteni 11.26).
După ce le-a împărţit pâinea, Isus le-a dat alor Săi paharul, spunându-le: „Beţi toţi din el" (v. 27). Dorea ca fiecare dintre ei să participe cu El la această masă a dragostei (afară de Iuda care ieşise - Ioan 13.30).
 Sunt ei demni de aceasta? Petru avea să se lepede de El, iar toţi ceilalţi să-L părăsească şi să fugă. Cu toate acestea, Isus le spune - cum le vorbeşte şi celor răscumpăraţi ai Săi: „Beţi toţi". Apoi le explică valoarea inestimabilă a sângelui Său care va fi vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor".
 Iubit cititor, te numeri tu printre aceşti „mulţi"?
 Dacă da, cum vei răspunde la dorinţa pe care Şi-a exprimat-o Domnul Isus? (comp. cu Psalmul 116.12-14).