Hrana ta zilnica

5 AUGUST

Matei 17:1-27

Adorarea creştină are efectul de a-1 purta pe cel credincios, în duh, sus, „pe munte", în prezenţa Domnului glorificat. Ce bine ar fi să putem cunoaşte şi noi mai des asemenea momente...! Dar trebuie să ştim să şi coborâm împreună cu El în mijlocul împrejurărilor vieţii din această lume în care împărățeşte Satan. Aceasta este ceea ce experimentează aici ucenicii. Vindecarea copilului lunatic îi dă lui Isus ocazia să sublinieze atotputernicia credinţei.

Scena din v. 24-27 este în acelaşi timp şi instructivă şi sensibilizatoare. Petru, întotdeauna gata să treacă la fapte înainte de a cugeta, uitând de viziunea gloriei şi de glasul Tatălui, se angajează în numele învăţătorului său să plătească darea pentru Templu. Isus îl întreabă cu blândeţe dacă s-a văzut vreodată ca un fiu de împărat să plătească taxă către propriul său tată; iar Simon era tocmai cel care îl recunoscuse cu puţin înainte ca fiind ,fiul Dumnezeului celui viu" (16.16)!

 După această clarificare, Domnul îi dă totuşi lui Petru misiunea să plătească această sumă (pe care El nu era dator s-o dea), pentru a-Şi arăta deopotrivă puterea Sa, a Aceluia care stăpâneşte peste întreaga creaţie, inclusiv asupra peştilor mării (Psalmul 8.6,8), precum şi dragostea Sa, a Aceluia care Se asociază cu slabul Său ucenic, plătind în mod egal şi pentru el.

Nu te duce, nu te opri si nu te aşeza.

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori, asa incepe cartea Psalmilor.

Trei lucruri importante pentru un crestin care vrea sa traiasca o viata de sfintenie asa cum vrea Dumnezeu, nu se duce, nu se opreşte  si nu se aşază.

Lumea ofera multe, dar este foarte important sa ne ferim de toate aceste oferte ale ei, pentru ca in contact cu "lumea", riscam sa ne molipsim.
In Evrei 12  scrie: "păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne", ceea ce ne confirma ca, contaminarea se face atat de usor, incat nici nu realizam.
De-aceea este bine sa ne tinem departe de tot ce se pare rau.
CUM?
 Nu te duce, nu te opri  si nu te aşeza.
E drept ca nu o sa mai fim priviti cu ochi buni, poate chiar vom fi socotiti "mai salbatici",e drept ca riscam sa ramanem fara prieteni, insa daca vrem sa fim pe placul Domnului, renuntam la toate acestea.Oricum, fie vorba intre noi, la necaz....m-ajuta prietenii sau Domnul?
Daca stam si facem scurt o comparatie intre ce ne ofera lumea si ce ne ofera Hristos, oare ce am alege?
Da...stiu! Raspunsul ar fi cam asa: cat sunt viu, vreau ceea ce ofera lumea, dupa ce mor, vreau ce ofera Hristos. Ori asta nu se poate, Hristos ne cere inca de acum sa murim, (Romani 6:11)
Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. 
Care este atitudinea sau care este starea noastra fata de pacat? Simtim placere, atractie sau ne este scarba?
Uneori ne gasim pe o cale de mijloc in aceasta privinta. Poate ca nu ne dorim sa pacatuim si nu simtim o atractie deosebita fata de pacat, poate ca nu suntem nici in extrema cealalta incat sa ne fie scarba, insa suntem si noi ca sotia lui Lot...
privim din cand in cand in urma.
Lot si fetele au scapat, sotia lui Lot insa s-a transformat in stalp de sare pentru ca a nesocotit porunca data de Dumnezeu, "sa nu te uiti inapoi si sa nu te opresti....
scapa la munte ca sa nu pieri"
Privim si noi oare inapoi?
Ce etalon urmam? Pe cine imitam, pe cine idolatrizam? Cu cine vrem sa ne asemanam?
Scriptura ne da un etalon de urmat:
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Insa trebuie sa stim un lucru:
"daca vrem sa ne asemanam cu ISUS, nu suntem acceptati de lume, dar daca ne asemanam cu lumea, nu avem cum sa declaram ca suntem ai lui HRISTOS"

Hrana ta zilnica!

4 AUGUST
Matei 16.1-28
Capitolul 16 se încheia cu gândul la suferinţele şi moartea lui Isus; cap. 17 se deschide cu apariţia Sa în glorie, care răspunde promisiunii făcute ucenicilor (16.28). După dispreţul de care Fiul Său a avut parte de la poporul Israel şi după toate formele de necredinţă pe care Acesta le-a întâmpinat în capitolul precedent, Dumnezeu a dorit să pună în scenă, în faţa unor martori aleşi dintre oameni, o anticipare a decorului măreţiei Sale imperiale.
Ce scenă grandioasă!
Cei trei ucenici nu pot însă s-o suporte: teama pune stăpânire peste ei (după ce dormiseră -Luca 9.32). În final, Dumnezeu trebuie să ia cuvântul, pentru ca Preaiubitul Său să nu fie confundat cu cei doi care-L întovărăşeau în glorie. Abia mai târziu, după învierea Domnului, ucenicii vor înţelege semnificaţia acestei minunate viziuni şi li se va permite să o relateze: aceasta este ceea ce va face Petru în cea de-a doua sa epistolă (2 Petru 1.17,18).
Dar acum, în timp ce Moise şi Ilie se întorc la odihna lor, Fiul lui Dumnezeu îşi reia înfăţişarea Sa de OM smerit, cu chip de rob, pe care încetase să o poarte doar pentru o clipă... Şi, coborând de pe munte, îşi continuă drumul crucii, absolut singur...

„Întoarce-te şi supune-te.”

Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur. 

El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” 

Geneza 16:7-8

In limba araba numele Agar inseamna- FUGA.  Ce interesant nume i-au dat parintii la nastere!

Pe scena intra AGAR. desi in planul lui Dumnezeu, ea nu era  inclusa. Planul Lui era cu totul altul.

Dumnezeu i-a fagaduit Sarei si lui Avraam un fiu, insa prin faptul ca Avraam si Sara ajung sa puna la indoiala Cuvantul Domnului, iata ca intr-un moment in care Sara hotaraste sa grabeasca cumva "fagaduinta Domnului", crezand ca El a uitat, ii spune lui Avraam sa se uneasca cu Agar, in speranta ca va obtine fiul promis. Intr-adevar a venit un fiu, insa fagaduinta lui Dumnezeu nu se referea la acest fiu. Cunoastem aproape toti istoria lui Agar, iar pentru cine nu o cunoaste o gasiti in cartea Geneza cap.16.

Insa ceea ce mi-a ramas mie in  minte din aceasta intamplare nefericita, din viata lui Agar, pentru ca asa putea spune "nefericita", si asta din cauza unor oameni care au incercat sa isi ia destinul vietii in mainile lor, mi-a ramas intrebarea;
"de unde vii şi unde te duci?”

 Daca ar fi sa ne intalnim realmente cu un inger al Domnului in persoana, oare la cati nu ne-ar adresa intrebarea aceasta, "de unde vii şi unde te duci?”

Cati putem da un raspuns precis? Cunoastem noi oare destinatia? Cunoastem noi oare de unde venim si inspre ce mergem?

Multi dintre noi merg pe acest pamant sau merg prin viata in virtutea inertiei.

Merg fara sa stie de unde vin si incotro se indreapta.Trist este ca printre acesti "nestiuitori" se gasesc multi credinciosi.

Dragostea lui Dumnezeu este nemarginit de mare. Am incercat in zilele trecute sa socotesc sau mai bine zis sa cuprind in mintea mea, care sunt dimensiunile dragostei lui Dumnezeu. Va dati seama ca am incercat degeaba, pentru ca am incercat ceva ce nu pot intelege, Niciodata mintea mea nu poate sa cuprinda aceasta dragoste si nici gestul pe care l-a facut pentru mine.

In Isaia 53, vers.5 si 6, sunt cateva cuvinte care trebuie sa ni le insusim fiecare personal:

Dar El era străpuns pentru păcatele MELE, zdrobit pentru fărădelegile MELE. Pedeapsa care IMI  dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui SUNT tămăduita. EU rătăceam CA O OAIE, fiecare VAZANDU-SI de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea MEA, A NOASTRA, A TUTUROR!

Ce dragoste minunata a aratat fata de mine si fata de tine!

Ori datorita dragostei Lui, ne iese si noua inainte, asa cum i-a iesit lui Agar ingerul, si ne ne pune intrebarea: "de unde...si incotro?"

 Daca nu stii dee unde vii si incotr-o te indrepti, astazi Dumnezeu iti spune ceea ce ii spunea ingerul lui Agar:

"„Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei.”

Agar fugea de stapana ei. Deseori noi fugim de Stapanul nostru care ne-a creat.

In dragostea Lui nu ne lasa sa ratacim, ci ne porunceste azi: "

„Întoarce-te şi supune-te.”

Unde am putea fi mai in siguranta, daca nu in mana LUI?

Cine ne-ar putea ocroti mai bine ca EL?

Cine ne stie tot trecutul si ne primeste asa cum suntem?

Cine are puterea de e ne ierta?

Astazi Dumnezeu ne spune tuturor: „Întoarceţi-vă şi supuneţi-vă.”
A ramane in ascultare si supunere fata de Hristos, inseamna a avea biruinta asupra celui  rau. 

Iacov 4:7
 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

Vrem asadar, biruinta?
„Întoarce-te şi supune-te Stapanului Tau.”

Hrana ta zilnica!

3 AUGUST

Matei 16.13-28

Din întrebarea pe care Domnul le-o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. 

Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine?

 Tatăl din ceruri i-a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu" (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El însuşi îi zideşte?

 Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).

„De atunci", Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care-1 va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! 

Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satanei.

Vrăjmaşul caută să-L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.

Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu pap. 10.37-40). 

Suntem noi gata să-L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).

Hrana ta zilnica!

2 AUGUST
Matei 16.1-12
Încă o dată fariseii cer un semn (cap. 12.38...); încă o dată Isus le aminteşte de semnul lui Iona: moartea Sa pe care urma să o împlinească. Creştinii de azi, care sunt în ajunul revenirii Lui, nu mai trebuie să aştepte semne înainte de venirea Sa. Credinţa lor se odihneşte pe promisiunea Sa şi nu pe dovezi vizibile, pentru că altfel nu ar mai fi credinţă. Totuşi, câte indicii avem că aici, jos, se apropie sfârşitul istoriei Bisericii! 

Mândria omului creşte mai mult ca oricând; lumea creştinată manifestă caracteristicile din 2 Timotei 3.1-5.

 În plus, sunt şi semne exterioare: poporul evreu se întoarce în ţara lui, naţiunile Europei încearcă să se unească în cadrul vechiului imperiu roman... Să deschidem ochii şi să ni-i ridicăm spre cer: Isus revine.
Domnul îi lasă pe aceşti necredincioşi şi pleacă (v. 4). Acum însă chiar ucenicii Lui îl întristează, atât prin lipsa lor de încredere, cât şi prin faptul că nu-şi mai aduc aminte, după cum în cap. 15.16,17 Îl mâhniseră prin lipsa lor de pricepere. 

Nu suntem şi noi uneori ca ei? 

Să reţinem îndemnul pe care Dumnezeu ni-1 dă prin chiar gura lui Petru, de a arunca asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El însuşi Se îngrijeşte de noi (1 Petru 5.7).

Tainele vremurilor!

Trebuie sa recunosc ca sunt captivata de studiul profetiilor. Citesc cu mare placere orice analiza care se bazeaza pe Cuvantul lui Dumnezeu. Astazi  dupa ce am scris ceea ce Domnul mi-a vorbit din cartea Hagai, am intrat pe blogul fr. Branzei. Aici veti gasi o analiza de exceptie in ceea ce priveste destinul  urmasilor lui Isaac si Ismael. Multi privesc la evenimentele care se intampla in poporul Israel si lumea musulmana nestiind insa ca toate acestea fac parte din planul lui Dumnezeu. Toate acestea sunt scrise in Scriptura, insa ca sa le intelegem este nevoie de multa lumina din partea lui Dumnezeu si eu ma rog sa imi daruiasca atat mie, cat si celor interesati si preocupati de acestea.

Trebuie sa stim in ce vreme traim, trebuie sa stim care este ceasul dupa care ne orientam si unde se gasesc acele acestui ceasornic.

In Matei 24 este scris:

De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Cine este acest smochinul? POPORUL ISRAEL!  

Dar nu ma pun eu sa fac analize, sunt oameni carora Dumnezeu le-a dat acest dar de a intelege  tainele Lui si-I multumesc pentru ei.

ISMAEL, oh ISMAEL!

Ismael s-a născut ca să aline durerile unei femei sterpe, dar sfârșește prin a sfâșia inimile a milioane de mame. Viața acestui personaj biblic este un paradox care oscilează între alegere, predestinare, blestem și binecuvântare.

...............................

Ismael este „copilul problemă al istoriei“. Vom privi spre el din câteva puncte de vedere diferite.
 Ismael este …

1. O problemă născută din nerăbdarea lui Avraam și Sara.
2. O problemă permanentizată de Dumnezeu
3. O problemă pentru toți oamenii lumii
4. O problemă pentru el însuși
5. O problemă care va fi rezolvată frumos de Dumnezeu.

 continuarea pe :http://barzilaiendan.wordpress.com/2014/07/31/ismael-oh-ismael/

„Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre.V-am lovit cu.... cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine.

Citeam de dimineata cartea prorocului Hagai. Desi este o carte scurta formata doar din doua capitole, este o carte foarte interesanta. Dumnezeu il foloseste pentru o perioada scurta de timp pe Hagai pentru a vorbi poporului, deoarece dupa el a venit Zaharia. 

De patru ori Duhul lui Dumnezeu vorbeste prin Hagai, atat cuvant de mustrare cat si incurajare.

In primul capitol, intalnim de doua ori acest indemn, (vers.5 si 7)

 „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!"

Cati dintre noi mai luam seama la caile noastre pe care mergem zi de zi?

Nu ne vorbeste azi Hagai in persoana, insa si astazi Duhul Domnului ne vorbeste prin diferite metode, insasi Cuvantul lui Dumnezeu il avem ca dreptar al invataturilor sanatoase.

 V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune, şi cu grindină; am lovit tot lucrul mâinilor voastre.

 Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul,

 vers.17 din cap.2

Ma uit la ceea ce se intampla in jur. Au fost atatea interviuri luate si am auzit atatea comentarii, si atatea pareri in ceea ce priveste situatia actuala, si aici ma refer la inundatiile care sunt acum in tara. Invinuirile si acuzele sunt aruncate dintr-o "gradina" in alta. Unii acuza guvernul, altul  primarul, unul prefectul, altul ministru si tapii ispasitori pot fi multi, insa n-am auzit pe nimeni spunand:

DA, recunoastem ca mania lui Dumnezeu s-a abatut asupra noastra pentru ca suntem pacatosi...!

 V-am lovit cu......si cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine.

De cate ori oare nu am fost loviti de Dumnezeu? Citeam ieri un reportaj, in care se spunea ca anul acesta, localitatea respectiva,(fiind vorba de o laciltate din tara noastra) de trei ori au fost loviti de inundatii. Din martie si pana in iulie...de trei ori! Tot ceea ce omul a facut, Domnul a luat.

Si cu toate acestea oamenii nu cauta ajutorul la Domnul... Nu vreau sa judec pe nimeni, insa bazata pe cuvintele din Scriptura, vad ca oamenii in loc sa se smereasca inaintea lui Dumnezeu si sa vina cu pocainta si cu cainta, mai bine prefera sa alearga la tot felul de oseminte, la "babe", la carti de ghicit si alte lucruri idolatre.

Uitati-va ce spune in vers.6:

"Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!”

Oare nu asa se intampla si in ziua de azi...? 

Oare nu am devenit robi ai acestui pamant vremelnic si tot ce avem timp, bani, etc, investim si....intr-o clipita ne trezim "goi" si toata munca "goana dupa vant"?

De ce...?

Pentru ca nu este o munca binecuvantata de DOMNUL! 

Asa cum mesajul pe care l-a adus prorocul Hagai, indemna poporul la o intoarcere cu fata spre Dumnezeu si o stabilire clara a prioritatilor, tot asa si noi suntem indemnati la o intoarcere(reintoarcere) cu toata inima spre Dumnezeu. Trebuie sa recunoastem ca si in privinta aceasta, Cuvantul Domnului ne vorbeste si noua azi.

"Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui",

(vers.9, cap.1),

Poate ca nu este daramata Casa Domnului, insa in ceea ce priveste lucrurile si lucrarile spirituale, trebuie sa recunoastem ca ale noastre sunt  prioritatea nr.1.

  Daca am fi sinceri cu noi insine, am recunoaste ca, daca ar fi sa ni se ceara sa investim timp pentru o lucrarea a Domnului, am sta umpic si ne-am face socotelile. Am scoate agenda si am privi cand avem o "fereastra" libera, si abia atunci am da raspunsul daca putem onora sau nu. Oare nu este asa...?

Daca suntem sinceri cu noi insine, am vedea ca de multe ori am fost in aceasta ipostaza si eu recunosc acest lucru, iar daca nu as recunoaste, L-as minti pe Dumnezeu.

Sincer, imi doresc ca Domnul sa trezeasca si in noi duhul, asa cum a trezit in Zorababel, in Iosua si in ramasita poporului Sau.Sa ne facem o ordine in viata si sa ne stabilim prioritatile. Este vremea cand suntem chemati de Domnul sa ne unim fortele, atat in rugaciune, cat si in aruncarea samantei Evangheliei. Stim ca Domnul a fagaduit ca va fi cu noi si va da binecuvantarea celor care isi pun nadejdea in Domnul.

Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! 

Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor.

 Hagai 2:4

De ce...? Pentru ca EL rămâne credincios legământului pe care l-a făcut cu noi!

 Ce cuvant de incurajare!

„Voi clătina cerurile şi pământul; voi răsturna scaunul de domnie al împărăţiilor, voi nimici puterea împărăţiilor neamurilor, voi răsturna şi carele de război, şi pe cei ce se suie în ele; caii şi călăreţii lor vor fi trântiţi la pământ, şi unul va pieri ucis de sabia altuia. 

  În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, pe tine, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, robul Meu – zice Domnul – te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales, zice Domnul oştirilor.”

 

In ziua aceea, iti spune Domnul si tie, si mie:

 " te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales!”