Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul meu,
spune psalmistul, pe de alta parte Isus ne spune:...... căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic"
Suntem noi oare constienti de acest lucru?
In general, multi oamenii nu vor sa recunoasca ca au nevoie de ajutor Divin.Multi isi pun increderea in ei insisi, se incred in banii lor, in functiile lor, in casele lor sau mai stiu eu in ce, insa cu toate acestea ajunsi intr-o situatie de boala, multi alearga disperati la doctor. Nimeni nu spune ca este pacat acest lucru,chiar Isus Hristos a spus:„nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi", (Matei 9:12). Ceea ce este rau, este starea noastra de "orbire" si de "mandrie" in care ne gasim si in care ne complacem, chiar.
Omul este prea mandru sa recunoasca ca are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, si ma intreb de ce oare?
Atunci cand am o problema cu inima, merg la cardiolog, daca am o problema cu capul, merg la pshiatru sau la psiholog, daca am o problema cu picioarele merg la ortoped, cu dintii la stomatolog, urechea...la orl-ist, s.a.m.d. Atunci cand un organ din trupul uman se imbolnaveste, desigur cautam medicul specialist in acest domeniu si chiar alergam la cel mai bun.
Am o singura intrebare:
"Sanatatea spirituala a intregii omeniri este aproape...de metastaza.
Oare atata mandrie exista in noi, incat ne este greu sa recunoastem ca avem nevoie de MEDICUL SUPREM?"
Din nou sublieniez ceea ce spunea ISUS:
"...despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic"
Doamne deschide-ne ochii si lumineaza-ne mintea sa vedem fiecare in ce stare suntem, ba mai mult zdrobeste mandria noastra sa recunoastem ca avem nevoie de Tine.
13 IUNIE Isaia 50.1-11 În zadar a răsunat chemarea Domnului; în zadar s-a repetat fară-ncetare: „Ascultaţi-Mă!" (44.1; 46.3,12; 48.1,12; 49.1). Fie că a fost vocea lui Ioan Botezătorul (40.3), fie a lui Mesia Insuşi, ... „nu a fost nimeni care să răspundă" (v. 2).
Cât de mult L-a îndurerat pe Domnul Isus această indiferenţă, care-i caracterizează deopotrivă şi pe oamenii din zilele noastre!
A venit la noi cu o limbă iscusită (v. 4: instruită, capabilă să spună un cuvânt la timpul potrivit), limba dragostei (Ioan 7.46). Nimeni însă nu a dorit s-o înţeleagă, nici s-o asculte: „n-ai auzit ... şi de demult nu ţi s-a deschis urechea" (48.8). Cu toate acestea, ce exemplu minunat au putut vedea oamenii la El! Fiecare dimineaţă îl găsea pe acest OM ascultător plecându-Şi urechea la cuvintele Tatălui Său, atent la exprimarea voii Sale pentru ziua respectivă. Iar dacă El simţea această nevoie, cu cât mai mult ar trebui să o simţim noi...! Indiferenţa faţă de Isus s-a transformat apoi în ură. Versetul 6 ne aminteşte despre insultele pe care a trebuit să le sufere, iar v. 5 şi 7 ne arată că, deşi cunoştea tot ce îl aştepta, n-a dat înapoi, ci Şi-a „făcut faţa ca o cremene" (v. 5,7; Luca 9.51).
Cât despre noi, să ascultăm cu atenţie chemarea din v. 10! Ca unii care suntem copii ai luminii, să nu ne lăsăm orbiţi de scănteirile trecătoare cu care lumea încearcă să se lumineze (v. 11).
Cu regret trecem de la Apocalipsa 44 la 47, deoarece nu gasesc 45 si 46, insa pastorul Luigi Mitoi este atat de clar in mesaj, incat nu ne este greu sa intelegem acest studiu.
Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului, lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului! Fie Numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac! De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile, slava Lui este mai presus de ceruri.
Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru care locuieşte atât de sus? El Îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ. El ridică pe sărac din ţărână, înalţă pe cel lipsit din gunoi,ca să-i facă să şadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său.El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul!
Citeam azi de dimineata acest psalm. Am remarcat un verset extraordinar:
"Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru care locuieşte atât de sus? El Îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ."
Isi pleaca privirile...asupra mea, asupra ta sa vada ce facem!
Fiecare pas, fiecare miscare, Domnul vede din inaltul cerului.
Cand am auzit acest verset(pt. ca sotul citea psalmul), m-am cutremurat si in acelasi timp am stat si m-am gandit, cat de intristat este Dumnezeu vazand ceea ce se intampla pe pamant?
Intrebarea este: fac si eu parte din acei care Il intristeaza pe Domnul?
Umblarea mea, vorbele mele si toate actiunile mele Ii aduc cinste sau Ii aduc ocara?
12 IUNIE Isaia 49.14-26 La prima venire a Domnului, Israel nu a fost adunat (v. 5), dar ceasul acestei strângeri va suna în curând şi atunci nu numai Iuda şi Beniamin, ci şi celelalte zece seminţii, astăzi împrăştiate, îşi vor lua calea întoarcerii. Ele se vor îndrepta spre acelaşi loc, venind din toate zările, chiar şi din îndepărtata Chină. Dumnezeu a ştiut să păstreze în chip miraculos, timp de peste douăzeci de secole, unitatea lor rasială. Ce viziune glorioasă ne oferă Ierusalimul strângându-şi, în sfârşit, copiii sub aripile sale, aşa cum a dorit atât de mult Domnul Isus să o facă în vremea când Se afla aici, jos, şi ei n-au vrut (Luca 13.34)!
Fiii şi fiicele lui Iacov, despărţiţi atâta timp, se vor recunoaşte şi bucura împreună, ca la o reuniune de familie de mari proporţii: aceasta va fi împlinirea profetică a Psalmului 133. De la această scenă pământească, gândurile ne poartă spre măreaţa întâlnire cerească. Dintre toţi răscumpăraţii Domnului, pe care Hristos i-a primit de la Tatăl, nu va lipsi niciunul. Fiecare oaie este de acum la adăpost în mâna Lui şi are numele înscris pe palmele acestor mâini care au fost străpunse (v. 16; Ioan 10.28; 17.12). Captivii omului „tare" au fost eliberaţi pentru totdeauna prin victoria de la cruce (v. 25; Luca 11.21,22).
Am deschis ochii... si dis de dimineata i-am spus sotului meu
"La multi ani"!
Mi-as fi dorit sa-i pot spune tot ceea ce inseamna el pentru mine, insa minutele zburau si timpul ne forta pe amandoi sa ne grabim spre locul de munca.
Nu vreau sa treaca ziua fara sa-i spun cat il iubesc, fara sa-i spun ca intr-adevar, am convingerea ca Dumnezeu ne-a asezat impreuna si totodata sa-i multumesc pentru calitatile minunate pe care le are, insa dintre toate, BUNATATEA lui ma copleseste.
Si pentru ca este unul dintre cititorii mei fideli si seara de seara intra pe blog, sa vada ce am scris, am tinut sa-i fac si aceasta surpriza,
"TE IUBESC, dragostea mea, si ma rog ca Dumnezeu sa te binecuvinteze cu tot ce are mai bun si tot ceea ce a pregatit pentru tine.
Psalmul 20 vers. 1,2 si 4 este urarea mea pentru tine:
Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească
Numele Dumnezeului lui Iacov,să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel sfânt şi să te sprijine
din Sion!
Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima şi să-ţi împlinească toate
planurile tale!
Nici o alta natiune nu este atat de des amintita in Biblie ca natiunea ISRAELULUI.Stim ca Israelul este poporul ales de Domnul si in mod special, la revenirea Domnului, Israelul are un rol deosebit. Insa asa vrea sa privim putin si spre natiunea lui ISMAEL, musulmanii. Daca ne uitam pe paginile Scripturii vedem ca aceasta natiune ocupa locul al doilea, ca importanta in zilele sfarsitului.Bineinteles ca in Biblie nu este folosit cu numele de IRAK, ci este folosit ca Asiria, Tara Sinear sau Mesopotamia si are asezarea intre cele doua rauri "Tigru si Eufrat". Mai este intalnita in Biblie si sub denumirea de Babilon.
Dar de ce atata importanta si acestei natiuni? Dar
şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl
voi face să crească şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece
voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare. Geneza 17:20
Ne indoim noi oare de fagaduinta Domnului?
Uitandu-ma in Biblie sa vad tot ceea ce este legat de aceasta natiune am gasit urmatoarele: Primii oameni ADAM SI EVA au fost creati de Dumnezeu in Irak! Domnul Dumnezeu a făcut pe om din
ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a
făcut astfel un suflet viu.Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
Geneza 2:7-8
GRADINA EDENULUI a fost asezata in Irak! Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
Geneza 2:10-11
Tot in Irak este descoperit pentru prima oara, Satan!
Şarpele era mai şiret decât toate
fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii:
„Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din
grădină”?"....
si continua textul in Geneza 3 pana la vers. 6
Bazele Cetatii Babilon si turnul Babel a fost construit in Irak!
Nimrod a fost unul din cei care a inceput sa fie puternic pe pamant.
Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pământ.El a fost un viteaz vânător înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vânător înaintea Domnului.”El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.
Geneza 10:8-10
Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo. Şi au zis unul către altul: „Haidem!
să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut
loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o
cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume,
ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!”
Geneza 11:1-4
Sa nu uitam ca Avraam isi avea originea din Irak!
Ştefan
a răspuns: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a
arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să
se aşeze în Haran. Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.” El a ieşit atunci din ţara haldeilor
şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a
strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.Din ţara aceea nu i-a dat nimic în
stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în
stăpânire lui şi seminţei lui după el, măcar că n-avea niciun copil. Dumnezeu i-a spus că sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi robită şi va fi chinuită patru sute de ani.
Sotia lui Isaac era din Irak! "....şi te voi pune să juri pe Domnul,
Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o
nevastă dintre fetele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc,ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu, Isaac”.....(vers. 10)Robul a luat zece
cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având cu el toate
lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în
Mesopotamia, în cetatea lui Nahor
Geneza 24:3-4 si 10 Primul imperiu mondial era in Irak!
In
al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda,
Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi
l-a împresurat.Domnul a dat în mâinile lui pe
Ioiachim, împăratul lui Iuda şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu.
Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a
pus în casa vistieriei dumnezeului său.
Daniel 1:1-2
Daca ne gandim la trezire, stim ca cea mai mare trezire facuta vreodata a avut loc in Irak, in Ninive!
Capitolul 3 din Iona descrie acest lucru.
Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!
...
Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. (vers.2 si 5)
Daca ne uitam la profetii, cartea Naum contine o profetie scrisa pentru o cetate din Irak!
Din tine, Ninive, a ieşit cel ce urzea rele împotriva Domnului, cel ce făcea planuri răutăcioase, vers.11
Cartea Apocalipsa contine profetii despre natiunea Irakului, Babilonul cel vechi!
Nu am sa citez eu, dar va rog sa cititi cap. 17 si 18
Iata de ce Irakul are un rol mare in vremea din urma. Nici o alta natiune nu a avut atatea profetii legate de tara sa.Asadar, suntem datori sa ne rugam si pentru natiunea musulmana. Citind stirile care vin din aceasta tara, iata ca Domnul lucreaza cu putere si la ora actuala este tara unde chiar cu pretul vietii, tot mai multi trec de la islam la crestinism. Printre acesti oameni, Dumnezeu se descopera intr-un mod supranatural, au vedenii si vise si tot mai multi merg pe calea lui Isus, slava Domnului. Portile orasului Mecca sunt inchise pentru Evanghelia lui Isus, insa Duhul Sfant patrunde si despica orice zid. Iata cateva marturii, insa ele sunt mult mai multe.
