Luigi Mitoi Apocalipsa 49

                       

Bolnav...stare de metastaza

Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul meu, 

spune psalmistul, pe de alta parte Isus ne spune:...... căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic"

 Suntem noi oare constienti de acest lucru?

In general, multi oamenii nu vor sa recunoasca ca au nevoie de ajutor Divin.Multi isi pun increderea in ei insisi, se incred in banii lor, in functiile lor, in casele lor sau mai stiu eu in ce, insa cu toate acestea ajunsi intr-o situatie de boala, multi alearga disperati la doctor. Nimeni nu spune ca este pacat acest lucru,chiar Isus Hristos a spus:„nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi", (Matei 9:12). Ceea ce este rau, este starea noastra de "orbire" si de "mandrie" in care ne gasim si in care ne complacem, chiar. 

Omul este prea mandru sa recunoasca ca are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, si ma intreb de ce oare?

Atunci cand am o problema cu inima, merg la cardiolog, daca am o problema cu capul, merg la pshiatru sau la psiholog, daca am o problema cu picioarele merg la ortoped, cu dintii la stomatolog, urechea...la orl-ist, s.a.m.d. Atunci cand un  organ din trupul uman se imbolnaveste, desigur cautam medicul specialist in acest domeniu si chiar alergam la cel mai bun.

Am o singura intrebare:

"Sanatatea spirituala a intregii omeniri este aproape...de metastaza. 

Oare atata mandrie exista in noi, incat ne este greu sa recunoastem ca avem nevoie de MEDICUL SUPREM?" 

Din nou sublieniez ceea ce spunea ISUS:

"...despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic" 

Doamne deschide-ne ochii si lumineaza-ne mintea sa vedem fiecare in ce stare suntem, ba mai mult zdrobeste mandria noastra sa recunoastem ca avem nevoie de Tine. 

Avem nevoie mai mult ca oricand de Dumnezeu! 

 

Hrana ta zilnica!

13 IUNIE
Isaia 50.1-11
În zadar a răsunat chemarea Domnului; în zadar s-a repetat fară-ncetare: „Ascultaţi-Mă!" (44.1; 46.3,12; 48.1,12; 49.1). Fie că a fost vocea lui Ioan Botezătorul (40.3), fie a lui Mesia Insuşi, ... „nu a fost nimeni care să răspundă" (v. 2). 

Cât de mult L-a îndurerat pe Domnul Isus această indiferenţă, care-i caracterizează deopotrivă şi pe oamenii din zilele noastre!

 A venit la noi cu o limbă iscusită (v. 4: instruită, capabilă să spună un cuvânt la timpul potrivit), limba dragostei (Ioan 7.46). Nimeni însă nu a dorit s-o înţeleagă, nici s-o asculte: „n-ai auzit ... şi de demult nu ţi s-a deschis urechea" (48.8). Cu toate acestea, ce exemplu minunat au putut vedea oamenii la El! Fiecare dimineaţă îl găsea pe acest OM ascultător plecându-Şi urechea la cuvintele Tatălui Său, atent la exprimarea voii Sale pentru ziua respectivă. Iar dacă El simţea această nevoie, cu cât mai mult ar trebui să o simţim noi...!
Indiferenţa faţă de Isus s-a transformat apoi în ură. Versetul 6 ne aminteşte despre insultele pe care a trebuit să le sufere, iar v. 5 şi 7 ne arată că, deşi cunoştea tot ce îl aştepta, n-a dat înapoi, ci Şi-a „făcut faţa ca o cremene" (v. 5,7; Luca 9.51). 

Cât despre noi, să ascultăm cu atenţie chemarea din v. 10! Ca unii care suntem copii ai luminii, să nu ne lăsăm orbiţi de scănteirile trecătoare cu care lumea încearcă să se lumineze (v. 11).

Luigi Mitoi- Apocalipsa 48

                                

Luigi Mitoi- Apocalipsa 47

Cu regret trecem de la Apocalipsa 44 la 47, deoarece nu gasesc 45 si 46, insa pastorul Luigi Mitoi este atat de clar in mesaj, incat nu ne este greu sa intelegem acest studiu. 

Domnul sa-l binecuvinteze pe fr. Luigi Mitoi.

                       

O zi binecuvantata in umblarea cu Domnul!

Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului, lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului!
  Fie Numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac! 
De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat. Domnul este înălţat mai presus de toate neamurile, slava Lui este mai presus de ceruri.  

 Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru care locuieşte atât de sus?
 El Îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ.
 El ridică pe sărac din ţărână, înalţă pe cel lipsit din gunoi, ca să-i facă să şadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său. El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudaţi pe Domnul!

 

Citeam azi de dimineata acest psalm. Am remarcat un verset extraordinar:

"Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru care locuieşte atât de sus?
 El Îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ." 

Isi pleaca privirile...asupra mea, asupra ta sa vada ce facem!

Fiecare pas, fiecare miscare, Domnul vede din inaltul cerului. 

Cand am auzit acest verset(pt. ca sotul citea psalmul), m-am cutremurat si in acelasi timp am stat si m-am gandit, cat de intristat este Dumnezeu vazand ceea ce se intampla pe pamant?

Intrebarea este: fac si eu parte din acei care Il intristeaza pe Domnul?

Umblarea mea, vorbele mele si toate actiunile mele Ii aduc cinste sau Ii aduc ocara?

sursa foto:http://roseinthedesert.wordpress.com/2013/05/23/pe-urmele-pasilor-lui-isus-2/

Doamne fereste-ne ca nu cumva sa iti aducem ocara si Numele Tau sa aibe de suferit din cauza noastra.

 Ajuta-ma sa Iti aduc cinste si in tot ceea ce fac, Tu sa iti gasesti placerea!

O zi binecuvantata  in umblarea cu Domnul!

 

Hrana ta zilnica!

12 IUNIE
Isaia 49.14-26
La prima venire a Domnului, Israel nu a fost adunat (v. 5), dar ceasul acestei strângeri va suna în curând şi atunci nu numai Iuda şi Beniamin, ci şi celelalte zece seminţii, astăzi împrăştiate, îşi vor lua calea întoarcerii. Ele se vor îndrepta spre acelaşi loc, venind din toate zările, chiar şi din îndepărtata Chină. Dumnezeu a ştiut să păstreze în chip miraculos, timp de peste douăzeci de secole, unitatea lor rasială. Ce viziune glorioasă ne oferă Ierusalimul strângându-şi, în sfârşit, copiii sub aripile sale, aşa cum a dorit atât de mult Domnul Isus să o facă în vremea când Se afla aici, jos, şi ei n-au vrut (Luca 13.34)!

 Fiii şi fiicele lui Iacov, despărţiţi atâta timp, se vor recunoaşte şi bucura împreună, ca la o reuniune de familie de mari proporţii: aceasta va fi împlinirea profetică a Psalmului 133.
De la această scenă pământească, gândurile ne poartă spre măreaţa întâlnire cerească. Dintre toţi răscumpăraţii Domnului, pe care Hristos i-a primit de la Tatăl, nu va lipsi niciunul. Fiecare oaie este de acum la adăpost în mâna Lui şi are numele înscris pe palmele acestor mâini care au fost străpunse (v. 16; Ioan 10.28; 17.12). Captivii omului „tare" au fost eliberaţi pentru totdeauna prin victoria de la cruce (v. 25; Luca 11.21,22).

La multi ani, iubitul meu!

Am deschis ochii... si dis de dimineata i-am spus sotului meu

 "La multi ani"!

Mi-as fi dorit sa-i pot spune tot ceea ce inseamna el pentru mine, insa minutele zburau si timpul ne forta pe amandoi sa ne grabim  spre locul de munca.

Nu vreau sa treaca ziua fara sa-i spun cat il iubesc, fara sa-i spun ca intr-adevar, am convingerea ca Dumnezeu ne-a asezat impreuna si totodata sa-i multumesc pentru calitatile minunate pe care le are, insa dintre toate, BUNATATEA lui ma copleseste.

Si pentru ca este unul dintre cititorii mei fideli si seara de seara intra pe blog, sa vada ce am scris, am tinut sa-i fac si aceasta surpriza,

"TE IUBESC, dragostea mea, si ma rog ca Dumnezeu sa te binecuvinteze cu tot ce are mai bun si tot ceea ce a pregatit pentru tine.

Psalmul 20 vers. 1,2 si 4 este urarea mea pentru tine:

Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel sfânt şi să te sprijine din Sion!

Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima şi să-ţi împlinească toate planurile tale!