Hrana ta zilnica!

11 IUNIE
Isaia 49.1-13
În acest important punct al cărţii, care marchează începutul unei alte teme, este deja făcută dovada că Israel a fost un slujitor necredincios. Din acest motiv, Dumnezeu îl va înlocui pe Israel cu Hristos, Slujitorul ascultător, adevăratul Israel (v. 3), Cel în care El Se va glorifica. La prima vedere, lucrarea Domnului ar fi putut părea „în zadar" (v. 4). Nu numai că Israel nu fusese „încă strâns" (ca naţiune), dar el L-a şi respins pe Mesia al său. Cu toate acestea, v. 5,6, ca şi cap. 53.11, ne asigură că, în ciuda acestui aparent eşec, Hristos „va vedea din rodul muncii sufletului Său". „Copiii lui Dumnezeu cei risipiţi" sunt astăzi strânşi pentru a alcătui familia cerească (Ioan 11.51,52).

 Respingerea Domnului de către poporul Său I-a permis lui Dumnezeu să-Şi extindă mântuirea „până la capătul pământului" (v. 6).
Nu este minunat acest dialog între Domnul şi „Sfântul Său Slujitor, Isus"? (Fapte 4.27). Adresându-Se „Celui pe care omul îl dispreţuieşte" (comp. cu cap. 53.3), Celui pe care naţiunea îl urăşte, Robului celor puternici (v. 7), (dar nespus de scump inimii Sale), Dumnezeu îi promite că, în curând, situaţia se va inversa: Când El va apărea în gloria Sa minunată, va fi rândul celor care stăpânesc să se plece înaintea Lui. „împăraţii ... se vor ridica, prinţii, de asemenea, şi I se vor închina" (v. 7; comp cu Filipeni 2.6-11).

Hrana ta zilnica!

10 IUNIE

Isaia 48.9-22

„Pentru Numele Meu ... pentru Mine" (v. 9,11). Prea adesea uităm care este măreţul motiv care stă la baza intervenţiilor lui Dumnezeu. Adoptându-1 pe Israel ca popor al Său — şi pe noi, creştinii, ca pe fiii şi fiicele Sale - putem spune că Dumnezeu este implicat personal, aşa cum un părinte este responsabil în faţa altora pentru faptele copiilor săi. Suntem, după caz, eliberaţi, curăţiţi ... sau pedepsiţi, datorită gloriei Tatălui ai Cărui copii suntem (vezi Iosua 7.9; sf. v. 9).

Dumnezeu mai are însă şi un alt motiv pentru care ne învaţă şi ne disciplinează: este vorba de folosul nostru (v. 17; Evrei 12.10). Pacea inimii celui credincios decurge din ascultarea sa.

Ea poate fi „ca un râu" calm şi puternic (v. 18) - se înţelege - dacă urmăm cursul voii lui Dumnezeu; în felul acesta nu cunoaştem agitaţia şi nici efervescenţa (sau: clocotirile) părăului de munte şi putem experimenta v. 3 din cap. 26: „Tu vei păzi în pace desăvârşită mintea care se sprijină pe Tine". Este de remarcat că numai după ce i-a îndemnat pe ai Săi să păzească poruncile şi Cuvântul Său, Domnul le dă pacea Lui

 (Ioan 14.15,21,23,27). 

Ce pace de nepreţuit pentru răscumpăraţii Domnului! 

Pentru cei răi, ea este însă necunoscută (v. 22).

Parcul Rozelor- poze

Nu pot decat sa Ii multumesc Domnului pentru toate aceste zile binecuvantate, si in mod deosebit pentru ca si  vremea a fost prielnica pentru vestirea Evangheliei in Parcul Rozelor.Multumesc ca Duhul lui Dumnezeu a fost prezent si samanta aruncata nu se va intoarce niciodata fara rod.

Asa cum era si invitatia de acum doua zile, asta seara am avut parte de un moment binecuvantat in Parcul Rozelor unde am reusit sa prind cateva cadre.

Hrana ta zilnica!

9 IUNIE

Isaia 48.1-8

Cititorii în stele, „cei care împart cerurile" (47.13) şi alţi astrologi s-au dezvoltat în toate timpurile pe seama credulităţii poporului. în ciuda pretenţiilor acestora, nimeni nu are puterea să prezică viitorul. 

Numai Dumnezeu îl cunoaşte şi ne descoperă prin Cuvântul Său ceea ce avem nevoie să ştim (46.10; Fapte 1.7). Împlinirea în trecut a evenimentelor care fuseseră vestite mai înainte prin profeţi este încă o dovadă a existenţei şi atotputerniciei lui Dumnezeu (v. 5; vezi şi loan 13.19). 

Lucrurile dintâi, vestite cu mult înainte, s-au împlinit (v. 3). Aceasta dovedeşte că şi lucrurile cele noi sunt şi vor fi tot lucrarea lui Dumnezeu (v. 6; Matei 13.52). Astăzi este la îndemâna oricui, şi mai ales a evreilor, să cerceteze Scripturile, pentru a se convinge de aceste lucruri. Cu multe secole înainte, respingerea lui Mesia a fost anunţată limpede, printr-unul dintre cei mai mari profeţi, exact în capitolele de care ne ocupăm noi acum. Cu ce durere trebuie să spunem că nu numai Israel, ci omul în general este foarte „îndărătnic"; grumazul său este un tendon de fier, fruntea îi este de aramă (v. 4), urechea îi este închisă (v. 8) şi, ca şi cum ar fi puţin acestea, inima sa este tare (46.12).

Duet Ani & Adi Petras - "Minunat Tu eşti minunat"

            Astazi ne-am bucurat sa ii avem in mijlocul nostru in biserica Elim Timisoara, pe Ani si Adi Petras, cantand acest cantec minunat.

Glorie Domnului !

                           

Hrana ta zilnica!

8 IUNIE

Isaia 47.1-31

Acum ne stă în atenţie Babilonul şi observăm că înainte chiar ca acesta să-şi fi făcut intrarea pe scena istoriei, căderea îi fusese deja anunţată. Folosit de Domnul pentru a-1 disciplina pe poporul Său, Babilonul nu a arătat niciun pic de milă faţă de el, nu şi-a „pus la inimă (aceste lucruri)" şi nici nu şi-a „amintit de sfârşitul lor" (v. 7; Deuteronom 32.29). Prin gura lui Daniel, Dumnezeu îi făcuse deja cunoscut Babilonului acest sfârşit (vezi Daniel 2.45). Cu toate acestea, cetatea îngâmfată a proclamat: „Voi fi stăpână pentru totdeauna" (v. 7). Şi cunoaştem sfârşitul ei solemn şi subit, în noaptea tragică a ospăţului lui Beltşaţar... (Daniel 5.30).

În Noul Testament, Babilonul este o imagine a creştinătăţii ca Biserică responsabilă: ea a încetat să mai fie aici, jos, o străină şi să mai sufere; a preferat un tron în locul crucii; a uitat mila, dominând sufletele, nesocotind drepturile Domnului, pierzând din vedere întoarcerea Lui şi deprinzându-se cu o mulţime de idolatrii şi superstiţii (v. 12,13). Dar ceasul ruinei ei se apropie (Apocalipsa 18). Momentul când Hristos o va prezenta cerului şi pământului pe adevărata Lui Mireasă, Biserica, alcătuită din toţi răscumpăraţii Săi iubiţi, înălţaţi împreună cu El, va avea loc înainte de dezlănţuirea evenimentelor din Apocalipsa 18. 

Faceţi şi voi parte din Biserica celor răscumpăraţi?

Inaintea LUI se apleaca muntii

Înaintea Ta se-apleacã munţii
Marea, luna, stelele, chiar şi pruncii
Înaintea Ta, se-apleacã vântul 
Pãsãrile, întreg pãmântul
Eşti Dumnezeu puternic

Dar şti şi sã cobori, unde alţii nu coboarã
Tu, şti ca sã ridici, in urma celor ce doboarã
Şti sã rãmâi prieten cu-acel ce crede cã-i uitat
Şti sã spui o vorba dulce celui întristat
Esti atât de minunat

 Esti atât de dulce, printre pãmânteni
Parfumul Tau, ne cheama spre Eden
Bunãtatea Ta, i-atat de mare
N-are margini nici hotare 

Fã sã fie în noi parfumul, Tãu, Etern
Sã iţi semãnãm sã fim in lume un Eden
Sã iubim aşa cum Tu iubeşti 
Sã fim un bun refren
Ca Tine Tatã vrem sã fim un mic Eden

Aleluia, Aleluia, Aleluia bun E Dumnezeu
Aleluia, Aleluia, Aleluia bun E Dumnezeu
Bun e Dumnezeu

                    

Mor...pentru ca nu-L cunosc!

Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea – ca pleava trece vremea – până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului!Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.

Tefania 2:1-3

Aceasta prorocie dura,(am putea spune) a lui Tefania a fost indreptata spre Iuda si Ierusalim. Pesemne ca pacatele celor din Iuda si Ierusalim au fost atat de multe, incat Dumnezeu a vorbit poporului prin Tefania, instintandu-i ca vine Ziua cea mare, Ziua maniei lui Dumnezeu, iar daca poporul nu se va pocai si nu se va abate de la caile lui, toti vor pieri.

Citind in cap. 1 vedem cat de departe a ajuns acest popor.

„Voi nimici totul de pe faţa pământului, zice Domnul......

......pe cei ce s-au abătut de la Domnul şi pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El”, iar pentru departarea lor, Tefania le aduce vestea ca urmeaza sa vina Ziua cea Mare, asa cum spune in versetele de mai jos:

Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.

Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.

„Atunci voi pune pe oameni la strâmtorare, şi vor bâjbâi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului.

Nu stiu cat de nepotrivita ar fi sau cat de potrivita este aceasta prorocie pentru noi cei din vremea de azi.

Da, este infricosator sa auzim aceste vorbe:

Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine.....si cred ca ne-am simti ofensati si  jigniti la auzul lor. 

Insa daca pacatele savarsite nu ne fac sa rosim, atunci nu trebuie sa ne supere nici aceste cuvinte.

Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă! Nu stiu cati suntem dispusi sa luam in seama aceste cuvinte?

Dumnezeu a stabilit deja ziua maniei Lui cand va fi trasa fiecare faptura la raspundere pentru pacatele sale, iar aceasta hotarare nu va fi anulata de nimeni si de nimic, insa totodata ne da si o speranta:

Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.

Cei care-L cauta pe Domnul cu siguranta vor fi paziti si ocrotiti in aceea zi a maniei.

Dar ce inseamna a-L cauta pe Domnul? In Osea cap. 6 gasim scris:

Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară care udă pământul!” 

Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! 

Cautam noi sa-L cunoastem cu adevarat pe Domnul Insusi? Sunt inimile noastre dedicate in intregime sau Ii dam Domnului franturi? Dumnezeu este foarte categoric cand spune:

Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi.

Daniel 11:32

Aici nu e vorba de cei din popor care frecventeaza biserica, sau cei care predica, care canta, sau orice alta lucrare ar face,  El spune doar cei care-L vor cunoaste.

Pot sa cant, pot sa predic, pot sa fac orice alta slujba, daca nu Il cunosc cu adevarat pe Domnul, nu voi putea ramane tare pana la capat.

Din pacate starea multor biserici se datoreaza si acestor oameni(crestini) care nu-L cunosc pe Domnul.

Mergem, facem spectacole frumoase si deseori suntem preocupati de "cantitatea" si nu de "calitatea" (convertitilor).Vedem ca in acelasi loc, altii cresc... altii cad si mor,  si mirati, ne intrebam: DE CE?

Trist este ca multe din bisericile din ziua de azi au ajuns locul unde se moare spiritual. De ce? Este lesne de inteles: "pentru ca multi nu-L cunosc pe Domnul"

"Doamne aducem inaintea Ta toate bisericile in care ne-ai asezat pe fiecare, le incredintam in mana Ta si iti multumim pentru cele in care Tu esti cunoscut si  iti multumim pentru ca Tu ai lasat oameni cu ungere divina si putem creste spiritual, dar te rugam si pentru acele biserici in care oamenii, frati de-ai nostri mor spiritual, mor pentru ca nu Te cunosc. Doamne te rog sa faci o trezire in poporul Tau, printre crestinii din tara mea si printre crestinii din lumea intraga. Scoate-ti oameni destoinici si devotati cu frica de Tine, oamenii dedicati  cu intreaga fiinta, oamenii care sa te caute din toata inima si-atunci poate ca Tu te vei indura de noi. 

Iti multumesc, Tata in Numele Fiului Tau Isus Hristos"