Versetul zilei

2 iunie 2014

Luigi Mitoi - Apocalipsa 43

E luni, ploua, astazi nu este intalnire la adunare, nu am repetitii la cor, asa ca voi continua seria studiului Apocalipsa, studiu facut de pastorul Luigi Mitoi.
Cei care urmariti aceste mesaje va rog sa continuati sa ascultati, cei care nu a-ti facut asta pana acum, va recomand sa o faceti, pentru ca veti avea doar de castigat.
Fie ca vrem, fie ca nu, fie ca ne intereseaza, fie ca nu ne pasa...
ISUS  VINE CURAND!
Pregateste-te sa-L intalnesti pe Dumnezeul Tau!
                               

Hrana ta zilnica!

2 IUNIE
Isaia 43.8-28

Să medităm la numele minunate pe care Dumnezeu Şi le dă în v. 11-15: „Domnul", „Acelaşi" (Eu sunt „El"), „Răscumpărătorul vostru", „Sfântul vostru", „Creatorul lui Israel", „Impăratul vostru".
În afară de El, nu este Salvator; „în nimeni altul nu este mântuire", va repeta apostolul Petru în Fapte 4.12. Însă viaţa creştină nu se limitează numai la mântuire. Dumnezeu are şi drepturi asupra noastră, după cum are şi asupra poporului Său pământesc: „Am întocmit poporul acesta pentru Mine; ei vor vesti lauda Mea” (v. 21). Israel nu a recunoscut, cu siguranţă, aceste drepturi (v. 22...), iar în creştinătatea de astăzi, însemnătatea laudei şi a închinării este la fel de puţin cunoscută.
„Pentru Mine!" - acesta este motivul pentru care Dumnezeu şterge păcatele (v. 25); gloria Lui reclamă sfinţenia noastră. Deşi Dumnezeu este Cel ofensat, El personal Se ocupă de aceasta: „îţi şterg fărădelegile, pentru Mine". Ce har că nu Se mulţumeşte numai să le înlăture, ci promite: „Nu-mi voi aminti de păcatele tale"; totuşi, adaugă: „Adu-Mi aminte, ...vorbeşte tu însuţi". Dumnezeu ne lasă nouă grija de a ne mărturisi starea (sau propriile greşeli) tocmai ca să poată fi pusă în valoare, în mod deplin, întreaga lucrare de ispăşire. Aceasta face parte din lauda Sa pe care suntem chemaţi s-o vestim.

1 iunie 2014

Hrana ta zilnica!

1 IUNIE
Isaia 42.19-25; 43.1-7

Este foarte important să înţelegem cui i Se adresează Duhul lui Dumnezeu în fiecare parte a Sfintelor Scripturi. Multe persoane s-au rătăcit în special în interpretarea profeţiilor, pentru că au aplicat pe terenul Bisericii ceea ce se referea numai la poporul iudeu. În toate aceste capitole nu se va spune decât despre Israel şi despre Mesia al lui.
Cu toate acestea, să fim atenţi să nu neglijăm aceste pasaje, sub pretext că nu-i privesc direct pe creştini. Ce cuvinte mişcătoare cuprind ele, pe care copilul lui Dumnezeu le recunoaşte, şi le însuşeşte, pentru că le-a auzit în adâncul inimii sale de nenumărate ori: „Nu te teme de nimic, pentru că Eu te-am răscumpărat; te-am chemat pe nume, eşti al Meu ... Eu voi fi cu tine; ...când vei umbla prin foc, nu vei fi ars..." (43.1,2). Aceasta a fost experienţa celor trei prieteni ai lui Daniel (Daniel 3), dar dacă şi noi trebuie să trecem prin focul încercării, nu vom fi nici noi niciodată singuri. Domnul ne-a promis în mod expres însoţirea Sa. „Cuptorul" este un loc privilegiat, de întâlnire între Hristos şi ai Săi (2 Timotei 4.17). De asemeni, ce scumpe mângâieri pentru „când vei trece prin ape..." După cum pentru a obţine un oţel de calitate este nevoie şi de foc şi de apă, tot astfel, pentru a ne căli o credinţă energică, Dumnezeu ne pune şi pe noi când în foc, când în apă, iar când trecem prin ele avem asigurată protecţia Sa.

31 mai 2014

Luigi Mitoi - Apocalipsa 42

Negasind  studiu cu nr. 41 am trecut la nr. 42 care este foarte interesant.
Vizionare placuta!
                         

Luigi Mitoi - Apocalipsa 40

                    Continuarea studiului Apocalipsa.
         

Hobby-ul meu!

Se spune ca fiecare om are cate o pasarica, unii doar una, altii au stoluri intregi.
 In urma cu cateva luni l-a indemnul sotului, desi imi placeau si mie pestii, am hotarat sa luam acvariu si sa crestem pesti. Am inceput cu un acvariu de 60 de l si am cumparat vreo 12-14 pestisori. Nu prea stiam multe despre ei, cine cu cine convietuiesc, am ales doar sa fie colorati.Intamplarea a facut sa se acomodeze unii cu ceilalti cu toate ca doua specii erau "pesti rapitor".Faptul cel mai frumos a fost ca din tot ce am luat doar un pui de rechin a murit la cateva zile, in rest toti au ramas vii. De-atunci am inceput sa citesc despre ei, sa vad cum se inmultesc si uite asa am ajuns sa am pesti de toate dimensiunile. Chiar in urma cu cateva zile un Xipho alb sidefat a facut, nu exagerez, in jur de 40-45 de pestisori. Asa ca, daca va hotarati sa va faceti acvariu, va dau pesti.
Acesta este cel de 60 de l, primul meu acvariu.

  
Insa  parca vroiam altceva ca deh, asa e omul tot nemultumit.
Asa am ajuns sa imi fac inca unul mai mare, de 100 de l, numai ca aici cresc doar ciclide africane.Ciclidele africane au alte pretentii fata de xipho, black molly, tetrazone, neoni, etc. Nu sunt pretentiosi insa le trebuie alt climat, alt nisip(pentru ca in fiecare zi il sapa, si de la o zi la alta gasesti tot felul de sapaturi facute), plante... nu vii(ca le mananca), le trebuie multe ascunzatori si apa cat mai calcaroasa.
Si cum astazi am timp....le-am facut o filmare.
Sper sa ma opresc aici, dar cine stie poate imi fac unul in perete.
Oricum recomand tuturor. Privindu-i, te relaxeaza enorm.
In fiecare dimineata stau macar 10 min. langa acvariu si ii privesc cu mare drag.

Statiunea Buzias!

Si apropo de cale...venind dinspre Buzias acum doua zile am oprit masina sa fac cateva poze cu apusul soarelui. Desi drumul dinspre Buzias, spre Timisoara nu este insotit de peisaje deosebite, decat campie cat vezi cu ochii, am reusit sa fac cateva poze cu apusul soarelui si evident o poza cu,  "o cale".
Statiunea Buzias este foarte cunoscuta prin renumita "apa de Buzias"  si pentru efectele ei benefice pe care le are asupra sanatatii.Din pacate din ea a ramas doar "istorie". Dupa revolutia din 1989 starea acestei statiuni s-a degradat pe zi ce trece. Ici si colo unele hoteluri au fost amenajate, insa orasul, statiunea in sine, nici o investitie si este mare pacat.Cu toate acestea inca vin turisti din toate colturile tarii.
A ramas " batranul avion", care a fost cat de cat renovat si in care functioneaza jos o terasa restaurant, iar sus functioneaza un bar.
Si bineinteles cum nu este in Romania oras fara caini, iata si la Buzias unul
( unul, doar in poza)

O cale tot mai pustie...!

M-am trezit cu noaptea in cap, desi sambata nu merg la servici, iata ca oridecateori imi propun sa dorm mai mult, raman doar cu propunerea, asa ca decat sa stau in pat invartindu-ma de pe stanga pe dreapta, mai bine citesc ceva sau scriu, imi folosesc timpul, cu alte cuvinte. 
Oricum, somnul.....a zburat pe langa mine demult.

Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.
Matei 7:13-14 

De multe ori am citit acest verset si suna pentru multi asa cunoscut, insa trebuie sa spun inca o data ca Isus vorbeste aici despre calea care duce spre CER.
Dar, despre ce cale este vorba?  
CALEA SFINTIRII! 
In cartea Evrei in cap.14 vorbeste despre aceasta cale,
"Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul"
 Urmăriţi  sfinţirea ! Aici este vorba de "sfintirea pusa in practica" adresata acelora care deja sunt crestini, si  apostolul Pavel le spune acest lucru tocmai in ideea ca s-ar putea intampla, ca acesti crestini sa cada pe cale. Sfintirea este un proces pe care trebuie sa-l aplicam zi de zi in viata noastra.
Dar cine mai cauta in ziua de azi, sfintirea?
Si totusi Scriptura ne spune clar, fara aceasta  nimeni nu va vedea pe Domnul!
Citind acest lucru am putea spune, "oh, pai inseamna atunci ca intr-adevar nimeni nu o sa-L vada pe Domnul". In epistola sa Ioan spune , 
Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. 1 Ioan 3:9
Si acum revin, "Urmăriţi  sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul"
Tragedia este ca stim acest lucru si totusi nu cautam calea sfintirii.
 Ne multumim cu starea in care suntem, ne multumim cu credinta pe care am primit-o, consideram ca este de ajuns, insa credinta aceasta mostenitoare sau stramoseasca nu este indeajuns, fara acest proces al sfintirii. Noi trebuie in fiecare zi sa cautam, sa ne sfintim tot mai mult.
Am avut ocazia sa particip la o discutie cu persoane care au in spate o credinta de "zeci de ani".Vreau sa va spun ca atat au fost de lezati daca cumva ti-ai permis sa le spui ca in anumite situatii starea in care sunt nu este buna, conform Scripturii, si bineinteles dandu-i si Cuvantul care intareste ceea ce le-ai spus.

"Cum...? Eu pocait de zeci de ani....din mosi, stramosi, etc"
"DA, poti sa fi pocait de zeci de ani, daca te multumesti doar cu aceasta "eticheta de pocait" si incalci Scriptura, mersul tau la biserica si pocainta ta formala, este in zadar. In zadar iti rupi opincile pe drumul bisericii. Pocainta inseamna, zi de zi sa merg cu Domnul pe cale, fie ca este usor, fie ca este greu, zi de zi sa caut sfintirea, zi de zi sa caut sa Il cunosc tot mai mult.
 In zadar l-ai urcat pe  Domnul in trasura ta si-ai plecat la drum cu zeci de ani in urma daca umblarea ta este dupa voia ta si nu dupa voia Lui, ia seama ca Domnul s-a dat jos din caruta ta ....demult, si partea cea mai rea este ca nici macar nu sti, traiesti cu aceasta falsa impresie, ca Domnul este cu tine"

Fiul lui Dumnezeu si-a dat viata pentru noi la Golgota, fiind nevinovat, fiind fara de pacat.
Mantuirea noastra a fost castigata prea scump, ca noi sa o primim gratis! 
DA, este gratis, insa trebuie de parcurs o cale! O cale stramta, o cale a sfintirii!
Calea aceasta este din pacate tot mai pustie si profetul Isaia in cap.35 ne vobeste despre aceasta cale, in mod special in vers. 8 si 9,

Pustiul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori şi va sări de bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru. Întăriţi mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuşi va veni şi vă va mântui.”Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustiu vor ţâşni ape, şi în pustietate, pâraie; marea de nisip se va preface în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de apă. În vizuina care slujea de culcuş şacalilor vor creşte trestii şi papură.Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească.Pe calea aceasta nu va fi niciun leu, şi nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea.Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!

Doamne, ajuta-ne sa urmarim sfintirea zi de zi!