NU IERI, NU MAINE CI AZI !

La o anumita varsta devenim responsabili pentru tot ceea ce facem si peste tot ceea ce ni s-a incredintat. Cu siguranta ne-am propus sa facem multe lucruri, sa realizam multe proiecte, insa iata ca anii trec si am ajuns fiecare dintre noi la o anumita varsta, am ajuns la un anume nivel, insa nu stiu daca toate aceste dorinte le-am putut realiza si nu stiu daca aceste realizari ne-au adus satisfactii pe deplin. 

In  toate  promisiunile facute si toate dorintele noastre cat la suta oare a fost dorinta de a face pe deplin voia Domnului?

 Cat la suta au fost proiecte in care am dorit ca Domnul Isus sa fie  Coordonatorul acestor realizari?

Cate din toate aceste dorinte le-am dus la indeplinire?

Nu stiu cat de mult constientizam , dar pentru a realiza aceste proiecte nu exista decat o singura zi  prielnica pe an, iar doua zile pe an sunt total neprielnice pentru a realiza ceva pentru Domnul.

Cele doua zile neprielnice in care  nu putem face nimic sunt 

 ZIUA DE IERI  si  ZIUA DE MAINE.

 Ziua de ieri s-a dus  si daca nu am facut nimic din ce ne-am propus, daca nu am implinit nimic din ceea ce am vrut sa  facem  pentru Domnul, iata ca nu mai avem acesta posibilitate, pentru ca ziua de ieri s-a dus si nu se mai intoarce niciodata.

O alta zi in care poate ne-am propus sa realizam lucruri marete  atat pentru noi, cat si pentru Domnul este ziua de maine.Maine nu stim care dintre noi va mai fi in viata, poate la noapte unul din noi este chemat acasa.

Singura zi in care putem sa ne achitam de fiecare responsabilitate cat mai bine, singura zi in care putem sa facem toate lucrurile asa cum am dori, singura zi in care putem face toate lucrurile ca si pentru Domnul, singura zi in care putem implini toate promisiunile facute lui Dumnezeu

este ASTAZI.

Daca citesti aceste randuri, bucura-te caci esti unul dintre cei mai binecuvantati oameni pe care ii iubeste Dumnezeu.

Nu uita:

NU IERI, NU MAINE CI AZI !

Hrana ta zilnica!

23 Februarie
Psalmul 9
Sub aspect profetic, Psalmii 9 şi 10 sunt strâns legaţi unul de altul. Psalmul 9 îl pune în scenă pe vrăjmaşul din afară: naţiunile coalizate împotriva lui Israel; Psalmul 10 introduce vrăjmaşul dinăuntru: asupritorii necredincioşi persecutând rămăşiţa credincioasă. Uneltirile celor răi nu sunt decât pentru un timp limitat. Numele lor va fi şters pentru totdeauna („în vecii vecilor" - v. 5); distrugerile lor se vor sfârşi pentru totdeauna (v. 6) „şi speranţa celor întristaţi" (aşteptarea celor blânzi) nu va pieri pentru totdeauna. în adevăr, tot pentru totdeauna, Domnul S-a aşezat („şade") pe tron; „Şi-a pregătit tronul Său pentru judecată" (v. 7; Psalmul 58.11). Atunci El va cere socoteală pentru sângele şi lacrimile celor credincioşi vărsate sub toate dispensaţiile. Îi va răzbuna pe cei asupriţi (v. 9), pe nenorociţii ale căror strigăte nu le-a uitat (v. 12). Dar principalul motiv de acuzare adus împotriva umanităţii este cel sugerat de titlul Psalmului, omorârea Fiului lui Dumnezeu (Mut-laben: - notă - Moartea Fiului): insulta adusă lui Dumnezeu din partea lumii prin crucificarea Preaiubitului Său.

 O pedeapsă înfiorătoare stă să cadă asupra rasei de ucigaşi.
În parabola oilor şi a caprelor (Matei 25.31), Domnul Isus descrie judecata naţiunilor în zorii împărăţiei Sale şi anunţă că fiecare va fi judecat după ceea ce îi va fi făcut Lui însuşi.

Hrana ta zilnica!

22 Februarie
Psalmul 8
Acest psalm începe prin stabilirea raportului dintre nimicnicia omului şi măreţia creaţiei. Este un raport pe care fiecare dintre noi 1-a putut percepe, contemplând, de exemplu, grandoarea impresionantă a unui cer înstelat: „Ce este omul?" Apoi, readuşi la umilele noastre dimensiuni, înţelegem că Dumnezeu a avut în vedere, cu toate acestea, lucruri măreţe şi glorioase pentru om şi prin om. Dar cum să le realizeze El cu o fiinţă păcătoasă şi muritoare? Imposibil de încununat cu glorie şi cu cinste o creatură adâncită în mizerie şi corupţie! Atunci, ceea ce Dumnezeu n-a putut face nici pentru şi nici prin întâiul Adam, El a împlinit în Hristos, al doilea Om. Da, Creatorul S-a îmbrăcat cu însuşi trupul creat de El. „A fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii".
Evrei 2.6-9, care citează versetele noastre de la 4 la 6, le completează spunând şi motivul: „din pricina morţii” pe care a suferit-o". Şi tocmai în această natură omenească a primit Fiul domnia universală. În El, omul găseşte mai mult decât pierduse Adam (v. 5-8; 1 Corinteni 15.27). Încununat cu glorie şi cu cinste, Hristos, Omul înviat, va introduce pe alţi oameni împreună cu El în cer şi îi va face părtaşi gloriei Sale.

O lume in fierbere !

Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nicio vindecare pentru noi? 

Trăgeam nădejde de pace, şi nu vine nimic bun; aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază!

Ieremia 14:19/b

Nu cred ca este cineva care sa nu fie cat de cat la curent cu ceea ce se intampla in lumea intreaga. Toate sursele de informatie prezinta zi de zi  starea de alerta in care se afla omenirea.Nu cu mult timp in urma Grecia a fost pe un butoi cu pulbere si lucrurile nu sunt roz nici la ora actuala. Italia, Egiptul, Coreea, Franta, America, Siria, Iran, Israel, Bosnia si Hertegovina vad ca nu se lasa mai prejos nici ea, lumea este intr-o framantare  si  intr-un conflict continuu.Atentate sunt in fiecare zi si cu siguranta statisticile sunt mult mai ingrijoratoare decat le prezint eu. Nu ma pricep foarte mult in toata aceasta politica, insa vad ca lucrurile pe plan mondial au o singura directie, si cu siguranta nu cea mai buna.

Desi  sunt cateva luni de cand manifestatiile au inceput si in Ukraina, iata ca zilele acestea ele au fost tot mai mari si  sute de persoane sunt ranite, sunt cifre ingrijoratoare de oameni  nevinovati care au murit si protestele continua si azi. Inca de la inceputul lunii in Venezuela au inceput si acolo miscari protestare, si iata ca acestea continua si sute de persoane au fost arestate, foarte multi raniti si cateva zeci de persoane sunt decedate, informeaza agentiile de presa. In Romania chiar daca  nu este lumea in  strada, conducerea de la putere  se afla intr-un razboi continuu de ani de zile si parca in ultima vreme tot mai mult.

Ori in toate aceste situatii ne intrebam, "Pentru ce ne loveşti aşa, că nu mai este nicio vindecare pentru noi? 

Vrem pace si lumea intreaga striga dupa pace, insa pacea lipseste cu desavarire. Cu cat  strigam pace, cu atat mai mult ne lipseste tuturor.Lipseste pace in lume, lipseste pacea in tara, lipseste pacea in  familii, lipseste pacea in biserici, lipseste pacea cu desavarsire.

Am pierdut PACEA  cu desavarsire si datorita acestui lucru a crecut si instabilitatea economica si toate aceste situatii sunt ingrijoratoare, in contextul in care nu ti-ai pus nadejdea in Domnul.

Cuvantul Domnului ne spune in  1 Tesaloniceni 5:3

Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.

 Sa fi ajuns oare implinirea acestui verset? Cu siguranta, acolo ne indreptam!

Tot mai clare si mai vizibile sunt semnele venirii Domnului. Nu trebuie sa mergi la o anumita biserica sau sa faci parte dintr-o anumita denominatiune  ca sa vezi acest lucru.Zilele trecute era asa o agitatie la mine la munca si toti eram ingrijorati de situatia in care ne gasim ca si tara, ca si societate pe plan economic. Lipsa increderii a  disparut total, se dau "tepe si tunuri" de sute de milioane, filele CEC sau BO au ajuns o amintire, pentru ca ramai doar cu fila in mana, bani nici gand, de la an, la an creste numarul firmelor care intra in insolventa din cauza incapacitatii de plata si in acest caz sansele sunt aproape nule ca sa-ti mai poti recupera banii, la un moment dat auzeam un coleg care spunea,

"nu stiu ce se intampla, daca se continua asa....omenirea a ajuns la final"

Sa fie asa...?

Ma intreb daca cei care nu au BIBLIA in mana declara acest lucru, oare noi cei care stim ceea ce scrie Scriptura, oare noi....ce spunem?

Suntem pregatiti pentru revenirea lui ISUS?

Inca traim vremuri de indurare si usa Harului este deschisa pentru oricine, fie ca este crestin, musulman, evreu sau orice altceva. Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel, si pretul rascumpararii a fost egal pentru toti. Restul depinde de noi ce facem cu acesta oferta a lui Dumnezeu.

Psalmi 103:13

Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.

Inca doreste sa se indure de intreaga lume !

Nu trebuie sa facem nimic in plus, nu trebuie sa aducem jertfe, nu trebuie sa mergem pe coate si genunchi, trebuie doar sa cautam sa-L cunoastem pe EL.

Iov 22:21

Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.

Este vremea sa ne intoarcem cu fata catre Cel PreaInalt, catre  Domnul.

2 Cronici 7:14

Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.

 

Nu vrei ca tara ta sa fie vindecata? Nu vrei sa fie pace in tara in care locuiesti?

Haideti sa mijlocim pentru tara noastra, sa mijlocim pentru semenii nostri indiferent in ce tara locuiesc, haideti sa ne unim in rugaciune pentru intreaga lume  si Dumnezeu se va indura iarasi de noi, pentruca  avem promisiunea, ca rugaciunile celor neprihaniti sunt ascultate.

Dumnezeu sa binecuvinteze intreg pamantul!

 

Eu strig, El aude, El raspunde!

"LAUDATI PE DOMNUL"

Iata un  indemn pe care am putea sa-l punem mult mai serios in viata noastra de credinta. Stiu ca ne-am obisnuit cu acest verset si cu siguranta l-am intalnit in Scriptura de-atatea ori, mai ales in cartea Psalmilor lui David, insa cred cu tarie ca trebuie sa-l si punem in practica de zi cu zi.

Cantarea de lauda este modul  prin care noi cei rascumparati de Domnul ii aducem multumire si glorie pentru izbavirea pe care ne-a adus-o prin Fiul, Isus Hristos la Golgota.

Indiferent de situatia si de circumstantele in care ne gasim azi sau poate maine, Domnul merita toata lauda, pentru ca izbavirea deja am primit-o.

Noi nu trebuie sa Il laudam doar in  momentele  de binecuvantare, ci in orice moment, fie el poate mai putin placut(din punctul nostru de vedere). Sa nu uitam ce spunea ap. Pavel in  Romani 8:28

"De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său"

 Cand spune "TOATE", eu ma gandesc ca aici intra absolut toate situatiile. 
Intra si boala, si lipsurile, intra si foamea, intra si necazul, suferinta cu alte cuvinte trebuie sa-L laud indiferent prin ce trec.

 Doamne, dar ce greu este sa iti deschizi gura sa Il lauzi pe Domnul atunci cand  esti pe un pat de spital cu  un diagnostic cumplit, cand mintea ta este inundata de mii si mii de intrebari, sau poate esti intr-o situatie disperata financiar, este greu sa Il lauzi atunci cand esti trist si singur cand nu mai vezi nici o luminita la capatul tunelului, este greu....insa David ne invata sa-L laudam chiar si atunci. 

In Ps. 107 David spune:"
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!  

Acest psalm ne arata ca Dumnezeu are putere si intervine in orice fel de situatie, fie ca e boala, fie ca e foame, fie ca e suferinta. Bunatatea Lui este nemarginita pentru Copiii Lui.

In strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit .....

Uneori ne lasa sa ajungem in situatii de stramtorare, tocmai pentru a invata sa strigam catre El, sau mai bine zis a ne reaminti ca trebuie sa fim dependenti de El.

Daca ne uitam peste tot psalmul 107, intalnim  aceast cuvant "In strâmtorarea lor, au strigat ..." de patru ori. Cu siguranta strigatul lor era de fiecare data pentru altceva, insa ceea ce este uimitor, este faptul ca de fiecare data au primit si  raspuns.

..... au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit .....

 Nu stiu care este problema ta, nu stiu cu ce te confrunti, insa stiu un singur lucru ca atunci cand Il strigi, El iti va raspunde. De-aceea se cuvine anticipat sa Il laudam, indiferent de situatie, pentru ca El deja este pregatit sa ne raspunda.

Grea e apasarea mortii!

Psalmul 116:15

 “Scumpa este, inaintea Domnului, moartea celor iubiti de El…”

Grea e apasarea mortii, pentru cei ramasi in viata,
Un izvor de lacrimi multe e suflarea ei de gheata!
Pentru cel in suferinta, moartea e o mangaiere,
Dar, in urma ei, ridica piramide de durere...

Ferma si necrutatoare, cu privirea ei cea rece,
Aducand melancolie peste tot pe unde trece,
Borna de hotar amara, ca un semn in Sfanta Carte,
Existenta, tuturora, ea, in doua, ne-o desparte…

Umbra ei ne urmareste, fara urma de ragaz,
E fantana nesecata, de tristete si necaz,
Fara de ingaduinta, in lucrarea ce o face,
Ca un rug, ce, viata noastra, in cenusa o preface!

Mohorata, manioasa si amarnic incruntata,
Piatra temeliei lumii, pe pamant a fost lasata,
Pas la pas, ne insoteste printre vremile trecute,
Ca rasplata omenirii, pentru relele facute...

Plaga mortii ne coseste, aspra si necrutatoare,
Nu avem alternativa, nu exista rezolvare!
Caci asa, pentru vecie, este de la Dumnezeu,
Oamenii, cu toti sa trecem prin temutul defileu...

Inteleptul si nebunul, pe sarac si domnitor,
Ii aduce, intr-o clipa, la acelasi numitor!
Bariera ei coboara, dupa cei la cer plecati,
Toti cei vii santem pe lista, lista celor condamnati!

Spaima ei ne copleseste, oricat am fi de tari,
Cand primeste-n locuinta, unul dintre locatari.
Numele-i aduce groaza, atunci cand il pomenim,
Insa Cartea ne invata, la sfarsit sa ne gandim...

Cine, oare, iti va spune ca, de grija, o sa-ti poarte,
Ca-ti ofera siguranta si protectie de moarte?               
Sa scapam de spini de teama, nu ne este cu putinta,
Decat daca incolteste un graunte de credinta!

Nu lasa, pe nimeni, Doamne, ca sa plece dintre noi,
Fara viata pregatita, judecatii de apoi!
Da-ne aripi de speranta desfacute pentru zbor,
                   Catre cerul fara moarte, cu prezent si viitor !                       

                                                                                   Amin!

                                                         Autor  Dorel Gaftoneanu

Hrana ta zilnica!

21 Februarie
Psalmul 7
Pentru a înţelege Psalmii şi în special pentru a nu fi surprinşi de unele cuvinte severe şi chiar înfricoşătoare cu privire la cei răi, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere un fapt: credincioşii care se exprimă astfel nu fac parte din Biserică; din punct de vedere profetic, Psalmii se aplică perioadei de după răpire.
Cu siguranţă că putem aplica multe versete la situaţia noastră, de exemplu, pe toate cele care exprimă încrederea (vezi v. 1), suferinţa în faţa nedreptăţii (v. 9), lauda (v. 17) sau alte sentimente; totuşi, în prezent, nu este timpul potrivit să cerem judecata lui Dumnezeu, cum se întâmplă în Psalmi (vezi v. 6). 

Rugăciunea noastră ca oameni creştini nu este: loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! (vezi Psalmul 5.10), ci, în şcoala Modelului nostru divin, învăţăm să spunem: „Tată, iartă-i..." (Luca 23.34). 

În schimb, după ce timpul harului se va fi sfârşit şi Antihrist va asupri firava rămăşiţă credincioasă, rugăciunea pentru distrugerea celui rău va fi după gândul lui Dumnezeu (Luca 18.7), pentru că numai după judecarea celor păcătoşi va putea fi întemeiată pe pământ împărăţia Fiului Omului, 

cea despre care ne va vorbi Psalmul 8.

Adresa mea !

Adresa mea oricui o dau cu plăcere;
O stradă, un număr, un loc în oraş;
O casă modestă, cu multe unghere,
O curte cu flori şi un dulce sălaş.

Dar alta-i adresa, v-aş spune de-ndată:
Pe strada durerii noi azi locuim,
O casă de visuri, din lut ridicată,
Cu geamuri deschise spre Ierusalim.

Sunt în şantier, reparaţii totale,
Şi Şef de lucrări este Domnul Isus...
Se toarnă chesoane, se sapă canale,
În casa iubirii sunt jertfe de-adus.

Adresa mea-i numai căsuţă poştală;
E doar camuflaj, eu aici sunt hoinar,
În cer, lângă Domnul, e-adresa reală;
Aici domiciliul e doar temporar.

Cândva, la adresa aceasta din vale,
Va fi un afiş, anunţând c-am plecat:
"S-a dus, s-a mutat în domenii regale...
Din casa cea veche, s-a dus la palat!" 

                                                Valentin Popovici