Ultima zi a lui Doru Popa

 Vă invităm sa urmăriţi rugăciunea rostită de Dorel Popa, la finalul predicii de duminică, 16 februarie 2014. E ultima apariţie publică a pastorului Dorel Popa la Maranata, biserica pe care a fondat-o în 1990. Serviciul divin a fost filmat şi postat integral (1 oră 27 minute 43 secunde) AICI. Cuvântul de rugăciune rostit de Dorel Popa poate fi urmărit începând de la  1:24:05. 

La finalul predicii de duminică dimineaţa, Dorel Popa a rostit ultima rugăciune din viaţa sa de la amvonul Bisericii Baptiste Maranata. Aflaţi pentru cine s-a rugat, dar şi care a fost programul său de duminică după-masa..

ARAD. Dorel Popa, pastor baptist la Biserica Maranata şi fost primar al Aradului în perioada 2000-2004, a murit duminică seara, după un stop cardiac devastator.

Potrivit dr. Adrian Wiener, director medical al Spitalului Clinic Judeţean Arad, Dorel Popa a ajuns la Unitatea de Primire Urgenţe a spitalului duminică seara, la ora 21.25. A fost transportat cu Salvarea şi se afla deja într-o stare foarte gravă, „pre-stop cardiac”. „Stopul era iminent şi s-a produs imediat, la aproximativ trei minute după ce a ajuns la UPU. În ciuda eforturilor medicilor de a-l resuscita, eforturi care au durat peste 50 de minute, el nu a mai putut fi salvat. Decesul a fost declarat la ora 22.20” – precizează dr. Wiener.

Dorel Popa avea 59 de ani. Medicii spun că fostul primar era în evidenţe cu hipertensiune arterială, pentru care urma un tratament. Nu era înregistrat, însă, cu probleme cardiace. Totuşi, apropiaţii susţin că Dorel Popa s-a simţit rău încă de sâmbătă, când a acuzat dureri în zona pieptului. Dar asta nu l-a împiedicat să renunţe la un angajament luat în urmă cu două luni: participarea la o Evanghelizare, la USUSAU. După ce, în dimineaţa zilei de duminică, a participat la Serviciul religios de la Biserica Baptistă Maranata, Dorel Popa s-a deplasat la Ususău unde, începând de la ora 15, a predicat timp de 45 de minute pentru credincioşii baptişti din zonă. S-a întors acasă, la Arad, în jurul orei 18.30. Patru ceasuri mai târziu… nu mai era. Dumnezeu să-l odihnească!

Ultima rugăciune, la Maranata

Numele lui Dorel Popa este indisolubil legat de Biserica Baptistă Maranata din Arad, la fondarea căreia a contribuit decisiv. A păstorit aici timp de 24 de ani, din 3 februarie 1990 până duminică, 16 februarie 2014. Vă prezentăm, mai jos, ultimul său cuvânt de rugăciune, rostit la finalul predicii de duminică (aşa cum a fost postat de maranataonline).

„Ne încredinţăm Domnului, fiecare dintre noi, având în vedere lecţia pe care cuvântul Său ne-a dat-o în această dimineaţă. Sunt aici, probabil, oameni care nu văd nicio ieşire dintr-o stare de boală. Ne rugăm ca, prin credinţă, Dumnezeu să le arate o altă perspectivă. Amin! Sunt aici oameni care nu văd nicio ieşire dintr-o stare materială precară, oameni care ar avea nevoie de bani şi care nu-i au. Şi e foarte adevărat că nu-i au. Dar cred că Dumnezeu are soluţii şi pentru ei. Să ne rugăm ca Dumnezeu să le arate o altă perspectivă şi din acest punct de vedere. Amin! Ştiu că sunt aici oameni care vor locuri de muncă şi perspectiva este… nu se poate decât dacă dai, nu se poate decât dacă faci tot felul de lucruri necinstite şi, în marea majoritate, aşa stau lucrurile. Dar mai este o realitate, acea realitate a credinţei, prin care putem vedea şi altfel lucrurile. Şi mă rog Lui Dumnezeu să ne ajute să vedem acea realitate, prin ochii credinţei. Amin!

Haideţi să ne rugăm cu toţii în linişte, fiecare pentru ce are pe inimă în momentele acestea! Să ne rugăm pentru ca să nu ne împiedice necredinţa să vedem anumite realităţi şi pentru ca, prin credinţă, să intrăm în posesia a ceea ce Domnul are deja pentru noi. Amin!

Tată Ceresc, ascultă suspinul fiecărui suflet de aici, în această dimineaţă. Dacă e o problemă de sănătate, te rugăm răspunde. Dacă e o problemă materială, de bani, financiară, te rugăm răspunde. Dacă e o problemă a unui loc de muncă, te rugăm răspunde. Doamne, nu putem să spunem nici cum să faci, nici ce să faci şi nici când să faci. Dar ştim că Tu eşti Dumnezeul nostru. Fie slăvit numele Tău pentru asta! De aceea, Doamne, dacă nu-Ţi cerem soluţii, sigur Tu le ai. Dacă nu-Ţi spunem cum să faci şi ce să faci, sigur Tu ştii mai bine decât noi. Dar ne încredem în Tine, mergem prin credinţă înainte cu Tine, convinşi că Tu eşti soluţia pentru toate neajunsurile, convinşi că Tu poţi îndepărta orice obstacol, convinşi că Tu poţi binecuvânta. Stăm, Doamne, împreună, înaintea Ta şi Te rugăm să ne binecuvântezi şi să ne asculţi. În numele Domnului Iisus Hristos, Amin!”

citeste mai departe http://www.tion.ro

Hrana ta zilnica!

20 Februarie

Psalmul 6
Încercările celui credincios vin, uneori, ca o consecinţă directă a propriilor lui greşeli. El intră atunci sub incidenţa guvernării lui Dumnezeu, care îl corectează şi îl pedepseşte (v. 1; comp. Ieremia 31.18).
Acesta a fost cazul lui David după cumplita întâmplare cu Urie hetitul şi, de asemeni, după numărarea poporului. In acest caz nu mai poate fi vorba de bucurie şi de pace, ca în Psalmul 4 (v. 7,8). În loc să mediteze în inima sa, în aşternutul său (4.4), cel vinovat îşi înmoaie patul cu lacrimi amare (v. 6). Ştiind că merită ceea ce i se întâmplă, este urmărit de regrete şi de sentimentul că L-a ofensat pe Dumnezeu. Frica de moarte este gata să pună stăpânire peste sufletul său (v. 5). Nu se mai bucură de libertatea fericită ce decurge dintr-o conştiinţă curată.
Totuşi, chiar şi în asemenea situaţii, îl poate găsi pe Dumnezeu, pentru că El îl iubeşte prea mult pe răscumpăratul Său, ca să-1 lase să dispere. Domnul îi aude cererea; îi primeşte rugăciunea (v. 9); şi, precum lui Ezechia pe când se chinuia în patul său simţind apropierea morţii, îi adresează un cuvânt de mângâiere: „ţi-am auzit rugăciunea, ţi-am văzut lacrimile... te voi scăpa" (Isaia 38.5,6; comp. v. 5 cu Isaia 38.18). 

Da, dintr-o dată, David primeşte asigurarea că rugăciunea îi este ascultată.

 Împrejurările nu s-au schimbat, dar credinţa lui deja triumfă în speranţă.

Glorie Mielului - Corul Elim Timisoara

                      

Un alt slujitor chemat la Domnul!

 Iata ca nici macar nu am apucat sa ne revenim dupa trista veste pe care am primit-o cu privire la moartea fratelui pastor DORU POPA din Arad, vine o alta veste trista din Resita si tot frate pastor.

Cu profundă durere anunțăm frățietatea că a fost chemat ACASĂ, fratele păstor DRAGOMIR IOAN în vârstă de 51 ani. 

Înmormântarea va avea loc în ziua de joi, 20 Februarie 2014 ora 14, la Capela Cimitirului din cartierul Govândar, Reșița.

Fie ca Dumnezeu să mângâie pe sora Dorina și pe Cristian,  soția și fiul fratelui păstor.

Biserica Creștină Baptistă Nr 1 Reșița

preluat de pe  http://comunitateacaras.wordpress.com/

Hrana ta zilnica!

19 Februarie
Psalmul 5
La sfârşitul Psalmului 4 l-am văzut pe cel credincios culcându-se şi adormind în pace. Aici îl vom privi când se trezeşte. Evlavia trebuie să ne însoţească în orice moment din viaţă, ceea ce înseamnă că şi în clipele pe care le petrecem singuri în camera noastră. Deuteronom 6.7 ne invită să-I dăm Cuvântului lui Dumnezeu locul său dimineaţa, ca şi seara; în casă, ca şi pe drum (înăuntru, ca şi afară). La ivirea zorilor, primul lucru pe care-1 făcea psalmistul era să-şi înalţe rugăciunea către împăratul său, către Dumnezeul său (Psalmul 63.1). Să-1 imităm, iubiţi prieteni creştini, cu tot mai mult zel şi libertate, cu cât Dumnezeul Căruia ne adresăm este, în Isus, Tatăl nostru.
În Psalmul 4, rugăciunea avea o notă de urgenţă şi se reducea la un simplu strigăt (v. 1,3): acesta era suficient pentru ca Dumnezeu să asculte. Aici, în Psalmul 5, cererea este pregătită, formulată într-un mod anume, după care credinciosul poate aştepta un posibil răspuns... pe care, de altfel, nu trebuie să încerce să-1 obţină.
Subiectul încrederii în faţa uneltirilor celor răi continuă. Este remarcabil să găsim citat v. 9, cel care se aplică vrăjmaşilor, în Romani 3.13, care-i califică pe toţi oamenii. Aceasta se explică prin Romani 5.10: noi toţi eram vrăjmaşi lui Dumnezeu în ce priveşte gândirea noastră, în lucrări rele (vezi şi Coloseni 1.21).

ISUS te iubeste!

Ascultand in stanga, ascultand in dreapta nu stiu daca cumva nu s-or fi fi vorbit toti sa aibe aceleasi discutii....neajunsuri, nemultumire, suferinta, durere, lacrimi intr-un cuvant...numai necaz si incercari.

Viata-i plina de intristari, grijuri vin zi de zi, spune versul unei cantari.

Intr-adevar este multa durere si multa suferinta, numai ca Dumnezeu are un cuvant si pentru aceste situatii prin care trec Copiii Lui, chiar daca dumnezeul acestui veac lupta fara incetare si din pacate nu oboseste sa faca rau si sa aduca suferinta.

Nu intotdeauna iesim biruitori si in special in aceste momente ne intrebam de ce o fi ingaduit oare Dumnezeu sa trecem prin toate acestea? Insa trebuie sa stim ca biruitori vom fi doar daca ramanem alaturi de Domnul, iar daca sunt momente in care clacam, cu siguranta L-am lasat undeva la o parte si am incercat noi sa ne rezolvam problema (spun acest lucru din propria experienta)

Isus este biruitor, ori daca ramanem in El, prin El vom fi mai mult decat biruitori.

El a promis ca va fi alaturi de noi intotdeauna si in orice loc, chiar si prin valea umbrei mortii, ori nu stiu unde este suferinta mai mare decat in valea umbrei mortii...!?

Amintiti-va ce-i spunea la Pavel, atunci cand a cerut ca Dumnezeu sa ii inlature tepusul din carne,

„Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.”

In suferinta beneficiem de Harul lui Dumnezeu!

Niciodata  nu ne intoarce spatele in aceste momente, este alaturi de noi si ia parte la  durerea noastra, El simte durerea impreuna cu noi. 

"Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre...."

Mila de noi....!!!

 Proroocul Isaia spune: "El a luat asupra Lui suferintele si durerile noastre", ori cine ar fi facut acest lucru daca nu Cineva care simte alaturi de noi?

Deseori avem tendinta ca atunci cand trecem prin incercari si prin suferinta sa punem la indoiala dragostea Lui. 

Da, suntem incercati, suntem trecuti prin suferinta, unii poate sunt prigoniti, insa niciodata nu ni s-a dat peste puterile noastre. Dumnezeu nu da mai mult decat putem duce. Daca treci printr-o suferinta mai mult decat prietenul sau vecinul tau ori poate mai mult ca fratele tau, inseamna ca Dumnezeu te-a gasit pe tine mai puternic decat pe El. Inseamna ca tu poti duce mai mult decat El. Incercarea  si suferinta nu trebuie sa  aduca in mintea noastra ganduri de acest gen, " Dumnezeu nu ma iubeste", ba din contra, El chiar ne iubeste.

Imi vine in minte un exemplu practic din viata noastra ca familie.

Adeseori am discutii  cu copiii. Desi exista totusi 3 ani diferenta intre ei , in unele privinte cel mic da dovada de responsabilitate mai mare si in unele privinte este mai dezghetat la scoala. Asa cum este si normal lui ii cer mai mult si am pretentii mai mari. Ori in aceste conditii, de foarte multe ori a fost destul de ofensat si am avut din partea lui o serie de intrebari, " de ce lui ii dau ce e mai greu, de ce el are mai multe de facut, de ce si iar de ce...." Atunci il iau deoparte si ii explic de ce fac acest lucru. Nu inseamna ca nu il iubesc, dar pentru ca vad ca el este capabil de ceva mai mult, tinde spre ceva mai mult, atunci este normal sa-i si incredintez mai mult. sau sa ii cer mai mult.

 Ori la fel suntem si noi, Dumnezeu  ne cunoaste pe fiecare, de-aceea El ne da fiecaruia dupa puterile noastre, insa indiferent prin ce ne trece "EL NE IUBESTE"

 

Sotul si sotia

Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască. Dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.
Proverbe 15.22

Un soţ şi o soţie şi-au săpat şi semănat grădina. Un strat a rămas însă nesemănat. Acolo, soţul a semănat în ascuns salată, pentru a-i face astfel o bucurie soţiei. A doua zi, soţia s-a gândit şi ea la stratul nesemănat şi a pus în ascuns fasole, pentru că soţul ei o mânca cu plăcere. Cei doi mergeau mereu independent unul de altul la acel strat şi fiecare smulgea ceea ce considera a fi buruiană: soţia salata, iar soţul fasolea. S-au străduit însă în zadar, pentru că fiecare a distrus sămânţa celuilalt.

Ceva asemănător se petrece în „grădina căsniciei şi a educaţiei“. Dacă soţul şi soţia nu sunt de acord şi nu discută ceea ce intenţionează să facă, la sfârşit nu vor vedea roade. Strădania lor va fi zadarnică. Înţeleptul Solomon a exprimat aceasta în cuvintele: „Planurile se pun la cale prin sfat“. Într-o căsnicie, discuţia unul cu altul este indispensabilă. Să ne luăm timp pentru a discuta împreună! Dar nu numai atât, ci şi să ne rugăm împreună! Tot ceea ce am discutat, putem să aducem cu îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu şi să discutăm împreună cu El. Dumnezeu stă cu ajutorul Său la dispoziţia noastră şi El ştie orice cale de ieşire, chiar şi acolo unde cei doi parteneri, în ciuda faptului că au discutat împreună, nu văd nicio soluţie.

                                                             Lectie preluata din" Samanta buna" 

Hrana ta zilnica!

18 Februarie
Psalmul 4
În Psalmul 3 L-am putut observa pe Domnul ca fiind protecţia celui credincios.

In Psalmul 4, Domnul este partea sa.
Omul evlavios are asigurarea că Dumnezeu 1-a ales pentru Sine (v. 3), că „1-a introdus în favoarea Sa" (v. 3, lit). Dar el încă se află în mijlocul unei lumi în care domnesc deşertăciunea şi minciuna (v. 2) şi deci nu poate decât să sufere aici... „Cine ne va arăta binele?" este întrebarea care răsună adesea într-o astfel de lume (v. 6). „Binele" acesta nu-1 vom găsi în jurul nostru şi, cu siguranţă, nici în noi înşine! Singurul bine adevărat este cel pe care Dumnezeu îl face. Numai El ne poate da expresia desăvârşită a binelui, prin viaţa Fiului Său, a „Omului evlavios" prin excelenţă, singurul despre care se poate spune: „Toate le face bine" (Marcu 7.37).
Dumnezeu este izvorul oricărui bine, dar şi al oricărei bucurii adevărate. „Tu mi-ai pus bucurie în inimă", declară psalmistul (v. 7): este bucuria care nu depinde de abundenţa bunurilor materiale, după cum aflăm şi din sfârşitul versetului (comp. cu Habacuc 3.17,18). Filipeni 4, capitol ce ne îndeamnă să ne bucurăm întotdeauna în Domnul, este totodată şi capitolul care ne aminteşte că un credincios poate fi la fel de fericit în lipsuri, ca şi în belşug (Filipeni 4.4,12). Bucuria divină poate umple sufletul chiar în mijlocul necazului; împre-jurările nu o afectează, cu siguranţă, deoarece izvorul ei este în Cel care nu Se schimbă (Evrei 13.8).