Va fi o zi...!

      Initial am vrut sa scriu cateva cuvinte inainte de a merge la somn, insa atat de multe s-au intamplat in aceste doua zile...ca nici macar nu stiu cu ce sa incep.
Interesant ca din tot ceea ce a trecut pe la urechea mea, nici o veste nu m-a bucurat, ci doar vesti care ma intristeaza, chiar daca nu sunt afectata eu, in mod direct.

Cum sa nu fi afectat cand suna telefonul si primesti vestea ca unul din colegii tai de scoala la numai 45 de ani...pleca in cursa pe tir  si face....infarct? Si asta la putin timp dupa ce mama lui a fost diagnosticata cu cancer, dupa ce Dumnezeu ingaduie ca in aceeasi familie, sora lui sa treaca printr-un cancer care a stors-o de puteri, dar in care Dumnezeu si-a aratat puterea si a scos-o invingatoare, insa nu acelasi lucru il poate spune si sotul acesteia care a fost internat la Timisoara in aceste zile si i s-a dat crudul verdict...tumoare la cap? Ma intreb cata suferinta este in aceasta familie...?

Cum sa nu fi trist cand o alta prietena a primit crudul diagnostic "cancer metastaza" si luni intra in operatie....?

Cum sa nu te intristezi cand auzi ca este atata suferinta, copii in relatii proaste cu parinti, parteneri de viata care brusc s-au razgandit si nu-si mai doresc casnicie, ci doresc libertate....si atatea si atatea in doar numai doua zile......?
Cum sa nu te intristezi cand toate aceste lucruri care se petrec se intampla chiar in mijlocul credinciosilor.....?
Am vrut sa continui  sa scriu....insa ascultand aceasta cantare....m-am razgandit....nu mai scriu nimic....ci doar tac si ascult, ascult si din cand in cand imi pun o intrebare in sinea mea.....
"pana cand Doamne, pana cand atata suferinta...?"

     Acum privim spre cer sfios ca-ntr-o oglindă
Şi multe lucruri ni se par de ne'nţeles;
Adesea nedreptatea-ncerca să învingă
Fiindcă rodul muncii încă n-am cules.

/:Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă
Când vom primi răspuns la mii de întrebări
Dar pân-atunci trăim crezând, privind prin ceaţă,
La lucruri ce se par în depărtări.:/

De ce-i atâta suferinţă printre oameni
De ce săracii mor de foame între noi?
Când unii se desfată-n lux şi înbuibare
Pe alţii lasă chiar să piară în nevoi?

Oricum am vrea să nu mai fie-n lume ură
Să fie sfântă armonie între fraţi
Să nu mai fie aurul închis în zgură
Şi robii toţi să fie-odată dezlegaţi.

Îndepărtat de Dumnezeu ca şi Sodoma
Pământul s-a umplut acum de urâciuni;
Dar iată ce-a adus păcatul printre oameni
Dureri, necaz şi nesfârşite-amărăciuni.

          

Hrana ta zilnica!

9 Februarie
Iov 38.19-38
Creaţia este cea dintâi mărturie pe care Dumnezeu o dă despre Sine însuşi, astfel că orice om, fără excepţie, este responsabil să distingă, prin inteligenţă, „lucrurile Sale nevăzute,... la fel şi eterna Sa putere şi divinitate". A contempla însă „lucrurile făcute", fară a-L recunoaşte şi onora pe Cel care le-a făcut, îl face pe om să fie de neiertat (Romani 1.19,20).
Dumnezeu ne invită ca, împreună cu Iov, să admirăm minunatul Său univers. Despre toate aceste minuni ale creaţiei, cine poate vorbi însă cu mai multă competenţă decât Autorul însuşi? Iar Cel care a creat lumina, care a „înnodat legăturile Pleiadelor" (v. 31) şi a stabilit „rânduielile cerurilor" este şi Cel care, cu condescendenţă, Se ocupă de un singur suflet: aici de cel al lui Iov, dar, în egală măsură, de al meu şi de al tău! Acest lucru îl exprimă poetic şi versurile cântării:
«Păcătosul mizerabil are mai mult preţ în ochii Săi

 Decât cortegiul nemăsurabil
Al stelelor de pe-ale cerurilor căi».
Din toate timpurile, oamenii au fost atraşi să examineze sau să scruteze cerul; unii şi-au dedicat întreaga existenţă acestei cauze. Oare nu este cu mult mai important ca noi să o dedicăm pe a noastră cercetării Scripturilor? (Ioan 5.39); pentru că, dacă „cerurile istorisesc gloria lui Dumnezeu" (Psalmul 19.1), Cuvântul Său dă mărturie despre harul Lui nemăsurat!

Hrana ta zilnica!

8 Februarie
Iov 38.1-18
„Să-mi răspundă Cel Atotputernic!", strigase Iov (31.35; comp. cu ceea ce îi spusese Elifaz în cap. 5.1). Ei bine, Dumnezeul pe care Iov ÎI credea surd şi inaccesibil îi împlineşte dorinţa, însă nu aşa cum gândea el, ci, în loc să-i răspundă la întrebări, Domnul, la rândul Său, îi pune alte întrebări. Putem remarca deseori la Domnul Isus acelaşi fel de a proceda cu cei care I se adresau (Luca 10.25,26; 20.2-4; 20.21-24).
Iov avea despre sine o părere înaltă şi, din acest motiv, avea nevoie să fie smerit (31.37). Aceasta urmează să realizeze Dumnezeu prin întrebările Sale: să-1 ajute pe Iov să-şi dea seama de micimea lui şi de adânca lui ignoranţă. 

Cunoştinţa cercetării (dacă este obiectivă) conduce tocmai la acest rezultat - iată unul dintre motivele pentru care cei mai mari savanţi sunt adesea cei mai modeşti oameni.
Când omul ascultă, Dumnezeu vorbeşte! În răbdarea Sa, Dumnezeu le-a acordat, atât lui Iov, cât şi prietenilor săi, timp suficient să-şi exprime falsele idei; apoi 1-a împuternicit pe Elihu să le respingă opiniile într-un mod argumentat. Acum, în sfârşit, se face linişte. Dumnezeu poate vorbi şi va avea, bineînţeles, ultimul cuvânt.
Ar fi bine dacă am şti şi noi să ţinem sub tăcere duhul nostru agitat, imposibil de liniştit, pentru ca Dumnezeu să ne poată face să-I auzim vocea.

Scrisoare deschisă către Consiliul Naţional al Audiovizualului

În atenția membrilor CONSILIULUI NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI 

Stimată doamnă președintă Laura Georgescu,

Stimați membri CNA,

Coaliția pentru Familie și Constituție, for civic constituit din organizații nonguvernamentale, ce are ca scop protejarea familiei și a valorilor sale, a primit în aceste zile informații de la unii părinți, conform cărora în timpul serialului ”Good Luck Charlie!”, produs de postul de televiziune pentru copii Disney Channel, într-unul dintre episoadele difuzate recent în SUA, se face propagandă cuplurilor homosexuale, în cazul de față unui cuplu de lesbiene.

Concret, este vorba despre episodul difuzat în SUA în data de 26 ianuarie[1], episod în care părinții Amy și Bob Duncan aranjează o întâlnire pentru fiica lor, de vârstă preșcolară, Charlie, cu una dintre prietenele acesteia, prietenă care are „două mame”. Întregul scenariu durează 7 minute și are rolul de a ilustra faptul că familia naturală este identică celei „homosexuale”, că ambele se confruntă cu aceleași gen de probleme și că amândouă țin de sfera normalității.

Se pare că introducerea acestui scenariu în serialul pentru copii „Good Luck Charlie!”, difuzat în mai multe țări, printre care și România, vine în urma unei campanii prin care Disney Channel și-a propus ca programele pe care le difuzează să fie „relevante pentru copiii și familiile din întreaga lume și să ilustreze teme ca diversitatea și incluziunea”. Potrivit site-ului tvguide.com [2], Disney Channel a anunțat încă din vara anului 2013 că urmează ca într-unul dintre ultimele episoade ale serialului ”Good Luck Charlie!” să introducă un cuplu format din persoane de același sex. Mai mult, potrivit hollywoodlife.com [3], Disney Channel susține că „apariția în serial a unei familii formate din persoane de același sex are rolul de a ilustra realitățile lumii contemporane, în contextul în care mulți dintre cei care vizionează serialul sunt copii care au părinți de același sex”.

Părinții care au contactat asociațiile semnatare sunt îngrijorați din cauza faptului că serialul ”Good Luck Charlie!” este difuzat și în România, sub numele de ”Baftă Charlie!”, existând riscul ca și copiii români să vizioneze acest material care face propagandă ideologiei homosexuale.

Potrivit legislației românești, mai exact Codul Civil, în Art. 258, alin. (1) este prevăzut faptul că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor.”, alin. (4) al aceluiași articol specificând faptul că „prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie”.

 Citeste  continuarea mai departe...

O zi frumoasa!

Si pentru ca e vineri...am sa va fac o urare, chiar daca e iarna!

Dreptate sau mila?

E vineri...e liniste  si ma bucur cand am ocazia sa mai pot scrie cate un cuvant pe blog, ma bucur cand pot citi, ma bucur cand pot sa ma apropii de Domnul, chiar daca sunt intr-un birou si nu intr-o biserica.
 Domnul este prezent in inima oricui Il cauta.

Imi amintesc ca nu de putine ori am auzit in rugaciunile multor persoane cerand Domnului sa le faca dreptate.Daca stau bine si ma gandesc si eu am avut momente cand am cerut asa ceva, insa multumesc Domnului inca o data ca nu imi raspunde la toate rugaciunile, pentru ca daca ar fi facut-o.... azi eram la 2 metri sub tarana.
 Daca ne gandim la consecintele care  vin asupra noastra, in cazul in care Dumnezeu ar implini cererea noastra de a ne face dreptate, cred ca nu am mai cere niciodata asa ceva in rugaciune.

Cand  ne gandim la Dumnezeu, stim ca El este un Dumnezeu sfant si drept, si asa si este. Insa daca cerem sa ne faca dreptate, dupa dreptatea Sa, ar fi vai-si-amar de noi.

Pilda din Matei 20 cu acei lucratori care au fost pusi sa munceasca in vie, este un exemplu de nedreptate. Este ca si cum, eu muncesc 30 de zile, colegul  meu munceste 2 zile...si la salar primim egal, asa-i?
Ba mai mult pilda incepe cu aceste cuvinte, " Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie.", si continuarea o citim in cap.20 din Matei.
Pai unde este dreptatea lui Dumnezeu se intreaba multi...? Cum sa fie Imparatia asemanata cu acest gospodar? Si iata ca asa este!
Am sa fac o mica demonstratie in privinta mea, desigur. 
Daca cer Domnului sa imi faca dreptate, bineinteles ca atunci cand cer ma gandesc la o anumita problema unde eu consider ca am fost nedreptatita, si Domnul imi asculta rugaciunea, insa El va face dreptate in toate lucrurile.Ori daca ma gandesc la acest verset, 
"Fiindcă plata păcatului este moartea..."...nu mai sunt sigura ca vreau sa imi faca dreptate.Oare saptamana aceasta chiar nu am pacatuit cu nimic...? Saptamana trecuta am fost desavarsita..?
 Daca sunt sincera cu mine insami, nu stiu daca am sa mai insist eu sa imi faca dreptate!
Eu n-am sa ma m-ai rog sa imi faca dreptate, in schimb am sa ma rog sa ii fie mila de mine.
Daca dreptatea lui Dumnezeu merge pana la un anumit punct....mila Lui trece de acesta.
Dreptatea este corecta, in schimb mila este partinitoare si ea este data de Dumnezeu doar aceluia cui doreste El sa o dea.
Mila lui Dumnezeu mai este data si aceluia care o cere. Uneori oamenii sunt prea mandri sa ceara mila, considera ca s-ar injosi, s-ar umili, ori a cere mila lui Dumnezeu nu este un act de injosire. 
Care este vrednic, incat Dumnezeu sa lucreze cu noi cu dreptate?
Eu una nu sunt.....si cred dragul meu cred ca in aceeasi situatie esti si tu.
Plata păcatului este moartea, insa slava Domnului Isus ca este mijlocitor intre noi si Dumnezeu, si astfel putem beneficia de mila Lui.
 Cunosc un caz concret, incat a fost prea mandru sa implore mila lui Dumnezeu...si a pierit....si ma doare acest lucru.A considerat ca e un act de injosire....nu a vrut sa se umileasca, si....s-a dus.
Oameni buni...nu Dumnezeu are nevoie de noi, ci noi avem nevoie de El si de mila Lui.
MILA este un dar pretios a lui Dumnezeu pentru noi. Dupa ce citim acest verset, plata păcatului este moartea, avem continuarea  lui care ne aduce in suflet o nadejde mareata,
"...dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru"

Traim inca vremuri in care Dumnezeu are mila de noi, insa nu inchei inainte de a mai spune odata....
"ASTAZI CAND INCA STA PE TRONUL MILEI, IMPLORA-L SA AIBE  MILA DE TINE SI DE CASA TA, PENTRU CA IN CURAND  VINE VREMEA IN CARE DUMNEZEU VA PARASI TRONUL MILEI SI VA TRECE PE TRONUL DE JUDECATOR"

Hrana ta zilnica!

7 Februarie
Iov 37.5-24
Pentru a zugrăvi starea de suflet a patriarhului şi căile lui Dumnezeu cu privire la el, Elihu ia ca exemplu cerul într-o zi de furtună (pe care l-am văzut deja în cap. 36.27,28,29,32,33; cap. 37.2...). Norii întunecoşi reprezintă doliul şi încercările care, pentru moment, ascund lumina feţei lui Dumnezeu. Inimii fireşti îi este greu să înţeleagă tainica lor plutire (v. 16). Iov trebuie să înveţe o lecţie: că aceşti nori sunt umpluţi de Dumnezeu cu apa binecuvântării (pentru el): v. 11; cap. 26.8.
Ploaia poate cădea pe pământ fie ca beneficiu (Psalmul 65.10), fie ca pedeapsă, precum o nuia (v. 13; cf. Psalmul 148.7,8). Ea poate veni fie sub formă de revărsări fertilizante, în abundente picături benefice, care fac pământul să rodească (36.27,28; 37.6), fie, din contră, ca nişte torente (ploaia puterii Lui), devastând solul fără să intre în el. În ultimul caz este ca judecată, fără niciun efect asupra sufletului. Dar nu acesta era gândul lui Dumnezeu cu privire la slujitorul Său Iov. El dorea să-1 binecuvânteze, de aceea îl corectează „cu măsură" (Ieremia 10.24), până îl va face să spună, în acordurile cântării:
Ce dulce-i să descopăr,
Mai sus de zarea-nghiţită de nor,
Cum Tu, în limpezime, Prieten divin,
Străluceşti scăldat în splendorii (comp. cu v. 21)

O seara minunata!

De ce plang, Doamne? 

Ca am sufletul plin de dragoste, de dor si de credinta, 

Cum as putea eu, Doamne, sa spun ca e un chin 

Sa simt tot ce mi-ai dat?

 Iti port recunostinta!

 Mi-ai dat iubire si speranta in destin, 

Mi-ai dat credinta pentru-o-ntreaga viata

Cum as putea sa plang ca am sufletul plin? 

Cad in genunchi plecandu-mi a mea fata. 

Si-Ti multumesc, Doamne si Te implor acum, 

Sa nu imi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat.

Si chiar dac-am sa plang in lungul vietii drum, 

Sa nu-mi consideri plansul ca pe un greu pacat.