Initial am vrut sa scriu cateva cuvinte inainte de a merge la somn, insa atat de multe s-au intamplat in aceste doua zile...ca nici macar nu stiu cu ce sa incep.
Interesant ca din tot ceea ce a trecut pe la urechea mea, nici o veste nu m-a bucurat, ci doar vesti care ma intristeaza, chiar daca nu sunt afectata eu, in mod direct.
Interesant ca din tot ceea ce a trecut pe la urechea mea, nici o veste nu m-a bucurat, ci doar vesti care ma intristeaza, chiar daca nu sunt afectata eu, in mod direct.
Cum sa nu fi afectat cand suna telefonul si primesti vestea ca unul din colegii tai de scoala la numai 45 de ani...pleca in cursa pe tir si face....infarct? Si asta la putin timp dupa ce mama lui a fost diagnosticata cu cancer, dupa ce Dumnezeu ingaduie ca in aceeasi familie, sora lui sa treaca printr-un cancer care a stors-o de puteri, dar in care Dumnezeu si-a aratat puterea si a scos-o invingatoare, insa nu acelasi lucru il poate spune si sotul acesteia care a fost internat la Timisoara in aceste zile si i s-a dat crudul verdict...tumoare la cap? Ma intreb cata suferinta este in aceasta familie...?
Cum sa nu fi trist cand o alta prietena a primit crudul diagnostic "cancer metastaza" si luni intra in operatie....?
Cum sa nu te intristezi cand auzi ca este atata suferinta, copii in relatii proaste cu parinti, parteneri de viata care brusc s-au razgandit si nu-si mai doresc casnicie, ci doresc libertate....si atatea si atatea in doar numai doua zile......?
Cum sa nu te intristezi cand toate aceste lucruri care se petrec se intampla chiar in mijlocul credinciosilor.....?
Am vrut sa continui sa scriu....insa ascultand aceasta cantare....m-am razgandit....nu mai scriu nimic....ci doar tac si ascult, ascult si din cand in cand imi pun o intrebare in sinea mea.....
"pana cand Doamne, pana cand atata suferinta...?"
Cum sa nu te intristezi cand toate aceste lucruri care se petrec se intampla chiar in mijlocul credinciosilor.....?
Am vrut sa continui sa scriu....insa ascultand aceasta cantare....m-am razgandit....nu mai scriu nimic....ci doar tac si ascult, ascult si din cand in cand imi pun o intrebare in sinea mea.....
"pana cand Doamne, pana cand atata suferinta...?"
Acum privim spre cer sfios ca-ntr-o oglindă
Şi multe lucruri ni se par de ne'nţeles;
Adesea nedreptatea-ncerca să învingă
Fiindcă rodul muncii încă n-am cules.
/:Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă
Când vom primi răspuns la mii de întrebări
Dar pân-atunci trăim crezând, privind prin ceaţă,
La lucruri ce se par în depărtări.:/
De ce-i atâta suferinţă printre oameni
De ce săracii mor de foame între noi?
Când unii se desfată-n lux şi înbuibare
Pe alţii lasă chiar să piară în nevoi?
Oricum am vrea să nu mai fie-n lume ură
Să fie sfântă armonie între fraţi
Să nu mai fie aurul închis în zgură
Şi robii toţi să fie-odată dezlegaţi.
Îndepărtat de Dumnezeu ca şi Sodoma
Pământul s-a umplut acum de urâciuni;
Dar iată ce-a adus păcatul printre oameni
Dureri, necaz şi nesfârşite-amărăciuni.
Şi multe lucruri ni se par de ne'nţeles;
Adesea nedreptatea-ncerca să învingă
Fiindcă rodul muncii încă n-am cules.
/:Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă
Când vom primi răspuns la mii de întrebări
Dar pân-atunci trăim crezând, privind prin ceaţă,
La lucruri ce se par în depărtări.:/
De ce-i atâta suferinţă printre oameni
De ce săracii mor de foame între noi?
Când unii se desfată-n lux şi înbuibare
Pe alţii lasă chiar să piară în nevoi?
Oricum am vrea să nu mai fie-n lume ură
Să fie sfântă armonie între fraţi
Să nu mai fie aurul închis în zgură
Şi robii toţi să fie-odată dezlegaţi.
Îndepărtat de Dumnezeu ca şi Sodoma
Pământul s-a umplut acum de urâciuni;
Dar iată ce-a adus păcatul printre oameni
Dureri, necaz şi nesfârşite-amărăciuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu