Doua lucruri sigure.....NASTEREA SI MOARTEA!

Incepand de ieri mai toate posturile de tv si ziarele prezentau firul evenimentelor tragice in care au fost implicate sapte persoane, printre care doi decedati, fiind vorba de cunoscutul pilot Adrian Iovan si o tanara studenta de 23 de ani, Aurelia Ion.
Bineinteles ca ascultand pe fiecare si vazand modul cum au reactionat cei care erau in masura sa intervina pentru salvarea lor, am devenit revoltata la gandul ca in acest secol cu atata aparatura si tehnica moderna, nu au reusit sa-i localizeze si abia dupa 7 ore au fost gasiti, dar asta este alta poveste, si prefer sa nu ma amestec in ea.
Inca odata se confirma....cand Dumnezeu zice STOP este STOP.
Ideea era alta...ma intrebam daca realizam noi, cat de repede putem pleca din lumea aceasta...?
Eu stiu...si am simtit-o din plin sub ochii mei, insa nu stiu daca toti constientizam acest lucru.Cu siguranta cand a plecat dimineata, nici Adrian Iovan si nici aceea tanara nu au stiut ca este ultimul lor drum si nu se mai intorc.Sincer, in ultimele saptamani atatea tragedii s-au intamplat ca te infiori.
Daca vorbeam la telefon auzeam..."ai auzit ca a murit "X"...", de intram pe vreun site de stiri "idem", de ma intalneam cu cineva..."ai auzit ca "Y" a murit in accident sau alte vesti de acest gen si interesant ca toate cazurile erau tragedii nefericite si "neasteptate".
Da pai...cine asteapta moartea...? Mai ales daca nu esti sigur unde iti vei petrece vesnicia.
Stiu ca nu va sunt rude nici unul din ei, si daca exista vreun cititor care este ruda cu vreunul dintre ei....procentul e minim, insa haideti sa ne gandim la aceasta certitudine a mortii prin care au trecut amandoi, si vorbesc despre ei, pentru ca este recent cazul si este mediatizat, desi de dimineata am primit o alta veste, despre un tanar de 33 de ani care a sapat un sant si malul a venit peste el, si asta chiar pe strada unde sta sora mea....deci moartea isi face norma.....aduna tot ce-i sta in cale.
Certitudinea ca intr-o zi vom muri....este sigura 100%, cu o singura exceptie, daca va veni Domnul pe norii cerului si vom zbura in vazduh, si ma rog ca sa fiu printre aceea, daca nu  sunt plecata cumva pana atunci.
Doua lucruri sunt sigure pe pamant....nasterea si moartea.
Interesant este ca nici unul din cele doua, nu stau in alegerea noastra. Nu noi am ales sa ne nastem si nu  noi dorim sa murim, (mai este pe ici colo cate unul care pe langa faptul ca isi doreste, mai si-o face singur de petrecanie, dar nu discutam de aceasta categorie), vorbesc de doua evenimente care nu stau in puterea alegerilor noastre, ci sta in puterea Singurului Stapan al intregului univers.
Cand ne nastem trecem dintr-o alta lume in lumea aceasta, cand murim trecem din lumea aceasta intr-o alta lume!
Cand moare unul in varsta, parca este normal....te si astepti, insa uitati ca se intampla tragedii la care nici nu ne gandim, si ce este interesant ca orice am face, oricum am incerca sa evitam noua nu este cu putinta sa facem acest lucru si asta pentru ca nu sta in puterea noastra.
Pe tot parcursul vietii omul strange si strange ca o furnica, insa azi uitandu-ma la casa unuia dintre decedati(pentru ca de fapt era pozat catelusul care isi astepta stapanul si era foarte agitat cu capul bagat prin gratiile gardului), am stat si m-am intrebat....oare pentru vesnicie si-a strans comori vreunul din ei....?
Ieri firul vietii lor s-a incheiat, azi au fost altii la rand, maine...vor fi altii si altii....insa  niciunul nu vom stii cand este randul nostru.
Poate ca esti prea tanar sa te gandesti la moarte...dar sunt convinsa ca nici aceasta tanara de 23 de ani nu s-a gandit....
Luca 12: 16-21
„Ţarina unui om bogat rodise mult.Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Multi se ingrozesc de acest moment, insa cred ca trebuie mai bine sa se ingrozeasca de ce va urma dupa moarte.
Moartea nu este decat o rampa de lansare spre o alta lume vesnica, insa alegerea sta in mana ta de a alege in care vesnicie vrei sa fi,
pierdut pe vesnicie fara Dumnezeu sau o vesnicie alaturi de Dumnezeu.....
Alege astazi cat mai esti in viata, pentru ca ziua de maine nu este a ta!!!

Evanghelizare ELIM, 2014 !

Este lesne de inteles din imaginea de mai sus ca urmeaza cateva seri de evanghelizare in Biserica Elim Timisoara. De-aceea sunteti invitati sa luati parte alaturi de noi incepanad cu ziua de joi, 23 ianuarie sau urmarind programul online pe http://www.elim.ro/

Ma rog ca Dumnezeu sa pregateasca inimile noastre si a celor care vor veni sa se intalneasca cu Domnul.

Hrana ta zilnica!

21 Ianuarie
Iov 19.21-29; 20.1-29
Cuvintele înfocate ale lui Iov contrastează cu sentinţele reci ale celor trei tovarăşi ai săi. În durerea lui, aceştia nu-i puteau oferi niciun ajutor, dar descoperim în acelaşi timp că Iov avea un sprijin care nu-i putea fi clătinat: credinţa sa într-un Răscumpărător viu. Versetele 25-27 din cap. 19 ne învaţă că Iov, ca şi alţi patriarhi, primise o descoperire divină cu privire la înviere: „In carnea mea voi vedea pe Dumnezeu" (19.26; comp. cu Psalmul 17.15).
Spre deosebire de ei, noi, cei de astăzi, îl putem cunoaşte pe deplin dacă îl privim în lumina Noului Testament! Şi totuşi, mulţi copii ai lui Dumnezeu nu trec deloc de crucea unde contemplă un Mântuitor mort pentru păcatele lor. Ce adevăr de nepreţuit! Il cunoaştem noi în întregime? Cunoaştem noi faptul că Răscumpărătorul nostru este viu acum (Apocalipsa 1.18)? „Hristos este Cel care a murit şi, mai mult, a şi fost înviat, Cel care şi este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care şi mijloceşte pentru noi!" (Romani 8.34).
În faţa remarcabilelor cuvinte ale credinţei pe care Duhul lui Dumnezeu i le dictase lui Iov, Ţofar răspunde din ce-i dictează propria pricepere (20.2,3). Reluând tema lui Elifaz şi a lui Bildad (15.20-25; 18.5-21), el zăboveşte îndelung asupra soartei care-i aşteaptă pe cei răi, atacându-1 astfel indirect şi fără milă pe sărmanul său prieten (vezi Proverbe 12.18).

O zi minunata !

Isaia 33:2

Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!

O zi binecuvantata in care sa simtiti prezenta lui Dumnezeu si Duhul Sfant sa va caluzeasca in toate deciziile pe care le veti lua, ca viata voastra sa fie placuta inaintea lui Dumnezeu si astfel facand voia LUI.

Noi suntem Copii ai lui Dumnezeu

In scurtul mesaj pe care l-a avut pastorul nostru, pentru ca este foarte bolnav si ma rog ca Domnul sa se atinga de el, spunea la un moment dat, ca indiferent cat suntem de crestini in mintea noastra  vin adeseori ganduri de ingrijorare pentru ziua de maine, si bineinteles a continuat sa spuna ce trebuie sa facem in aceasta situatie.

Mie insa mi-a ramas aceasta idee si am ajuns acasa incercand parca sa inteleg, ce anume ne determina sa avem aceste ganduri, pentru ca oricat as vrea....ele imi vin.

Am stat si m-am gandit in dreptul meu, la tot ceea ce imi trece prin cap, la toate gandurile pe care le am in minte, bineinteles nu va ganditi ca imi vin cine stie ce ganduri pacatoase, ci ganduri care le are orice mama sau orice parinte cu privire la copiii ei, cu privire la vitorul lor, daca o fi asa sau o fi invers, de ce nu e asa, si de ce este altfel, cu atat mai mult cu cat am avut si o lucrare in care mi-a spus Duhul lui Dumnezeu ca mintea mea este asemeni unei schite plina cu socoteli si de calcule, dar nu asta vroiam sa spun ci faptul ca  toti avem diferite ganduri si poate ingrijorari in mintea noastra.Sigur ca este destul de greu intr-o lume plina de framantari si atata nesiguranta, sa nu ne gandim  la anumite lucruri, anumite situatii, insa a ma preocupa prea mult de aceste lucruri si ganduri, cred ca intr-adevar este o problema.

Daca de pilda gandurile noastre sunt negative cu privire la starea noastra, la situatiile prin care trecem este clar ca am pus pe noi "tinuta" acesta a negativismului. Satan speculeaza fiecare moment si nu se da la o parte niciodata, de a ne strecura aceste ganduri negative in mintea noastra.Trebuie sa stim clar ca aceste ganduri nu vin de la Dumnezeu.

In cap. 5 din Galateni, Pavel isi incepe scrierea: rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.

Odata deveniti Copii ai lui Hristos, nu mai avem dreptul sa ne intoarcem sub robia de sub care tocmai am fost eliberati. Pentru ca Dumnezeu  nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă, spune in 2 Timotei 1:7

Pentru a scapa insa de acest negativism care s-a inoculat in minte, trebuie facuti cativa pasi de catre noi insine, pentru ca singure aceste ganduri nu vor dispare.

Dumnezeu face si poate sa faca foarte multe lucruri, insa are nevoie si de colaborarea noastra, mai ales in aceste situatii.

Trebuie sa fim constienti ca aceasta stare de negativism va deveni in scurt  timp, cea mai daunatoare stare pentru noi.

Avand aceste ganduri negative care ne amarasc sufletul, trebuie sa stim ca in primul rand pacatuim inaintea lui Dumnezeu, si in  momentele in care ele  incearca sa inunde mintea nostra, trebuie sa inchidem oricare portita prin care isi pot face intrarea.

 Dumnezeu nu ne da ganduri de ingrijorare, de frica, ganduri negative, El ne da ganduri de pace si de speranta.

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

ISUS ne da o speranta si un viitor binecuvantat, trebuie doar sa ramanem in El, sa-L cautam cu toata sinceritatea si El ne va raspunde.

Cand in mintea ta vin ganduri, tu declara ca esti Copilul lui Hristos si gandurile LUI cu privire la tine sunt ganduri de pace si de speranta.

Hrana ta zilnica!

20 Ianuarie
Iov 19.1-20
„Până când?", întrebase Bildad (18.2). „Până când...?", ripostează Iov pe un ton înfierbântat. Într-adevăr, acest «dialog al surzilor», în care fiecare îşi urmărea propria idee, nu putea continua la infinit. «Iov credea că Dumnezeu era împotriva lui fară motiv; prietenii lui considerau că Dumnezeu era împotriva lui cu motiv. De fapt, toţi greşeau, pentru că Dumnezeu era pentru Iov» (comp. cu Plângeri 3.1...).
Noi, care suntem înconjuraţi de dragostea Prietenului nostru suprem şi care, în cea mai mare parte, ne bucurăm şi de înţelegerea alor noştri, am putea oare să ne imaginăm cât de singur trebuie să se fi simţit Iov într-o astfel de durere, fără să aibă pe nimeni înaintea căruia să-şi deschidă inima...? Versetele 13-19 aduc un ecou sfâşietor al acestui sentiment de singurătate, cu atât mai profund cu cât Iov era convins că II avea pe Dumnezeu împotriva lui: „Şi-a aprins mânia împotriva mea", strigă el (v. 11).
Nu, Iov! Mânia divină pe care o meritam şi tu şi eu L-a lovit pe Altul în locul nostru. Cei care sunt ai Domnului Isus nu o vor mai cunoaşte niciodată! Având în faţă doar un Dumnezeu care-L abandonează, Domnul Hristos nu a mai putut împărtăşi nimănui suferinţele Sale. A fost neînţeles de toţi şi părăsit de ai Săi (Marcu 14.37,50).

 Într-o suferinţă care n-a mai existat vreodată, nimeni niciodată n-a fost aşa de singur ca El.

O Doamne mare !

Lăudaţi pe Domnul!

Am ajuns la o singura concluzie, si poate o sa zambiti...dar eu vorbesc la modul cel mai serios. 

Daca nu era Dumnezeu atat de intelept sa creeze odihna pentru trup, muream in doua zile.

Eu nu ma odihnesc decat noaptea, iar ziua...doar dumineca.

Tocmai m-am trezit pe melodia grupului Speranta,

 "Eu nu sunt de pe pamant, eu nu sunt de-aici de jos,

 Tara mea-i acolo sus, eu ma duc dupa ISUS",

  si m-am trezit  atat de odihnita, incat ii multumeam Domnului ca a lasat odihna pentru trupurile noastre.

Doamne ce bun esti!

 Iar drept multumire ma voi duce in Templul Sau si ma voi inchina Domnului meu si-I voi aduce laude pentru tot ceea ce face pentru mine.

Fiţi binecuvântaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pământul! Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor. Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii,  ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de acum şi până în veac.
Lăudaţi pe Domnul!

Psalmii 115:15-18