Hrana ta zilnica!

17 Ianuarie
Iov 16.1-22
„Voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi", le răspunde Iov vizitatorilor săi (v. 2). «Iată cum aş acţiona eu, dacă voi aţi fi în locul meu, iar eu într-al vostru» (v. 5). Pentru a arăta cu adevărat simpatie cuiva, este necesar să ne facem una cu încercarea prin care trece el, ca şi cum am suporta-o noi înşine (Evrei 13.3).

 Domnul Isus nu a vindecat niciun bolnav fără să fi simţit mai întâi povara suferinţelor lui.

 „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre" (Matei 8.17). De aceea merită El numele de Prieten (Matei 11.9), nume care se cuvenea atât de puţin celor trei vizitatori ai lui Iov.
In v. 9, Iov se vedea lovit de mânia lui Dumnezeu, iar în v. 10 exprimă ceea ce îndura din partea oamenilor. Încercarea lui Iov a fost multiplă. Dar ce este ea faţă de ce a suferit Domnul Hristos, Cel care „nu săvârşise nicio violenţă"?! (Isaia 53.9; comp. cu v. 17). El a suferit chinuri de nedescris şi din partea oamenilor conduşi de Satan şi din partea lui Dumnezeu, în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce. Acum sângele Său vărsat salvează pe credincioşi şi condamnă lumea. El însuşi este în ceruri pentru noi, ca Martor al îndreptăţirii noastre (v. 19). Şi este, de asemeni, înaintea lui Dumnezeu ca Mijlocitor (sau ca Arbitrul de care Iov avea atâta nevoie; v. 21).

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa!

 Apocalipsa 3:11

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

Copilul cat este de mic stie ca, atunci cand face ceva bine urmeaza sa fie rasplatit.

Scriptura ne spune : "Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa", ca atare pentru tot ceea ce facem urmeaza sa primim o rasplata. Rasplata va fi in functie de fapte si osteneala depusa,  si cel mai minunat lucru este, ca vom primi rasplata chiar din Mana lui Isus Hristos. Aceasta promisiune trebuie sa fie un motiv care sa ne indemne la sfintenie.

2 Timotei 4:8

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Crestinii  poarta inca de aici pe pamant cununi. Poate va intrebati ce fel de cununa purtam....?

De multe ori cei care traiesc alaturi de noi, se intreaba cum de noi crestini suferim mai mult decat cei care nu Il cunosc pe Dumnezeu. Si este adevarat...

Purtam cununa suferintelor si a batjocurilor. Milioane de crestini sufera si sunt batjocoriti din pricina Numelui Sau. Faptul ca nu vrei sa te alaturi "multimii", adeseori este un motiv de batjocura.

Citeam azi dimineata despre suferintele apostolilor...si am constat ca "noi" si aici nu ma refer la cei care intr-adevar sunt prigoniti din cauza credintei lor, ci la noi cei care "credem "ca suferim, insa este incomparabila suferinta noastra cu cea a apostolilor.

Am ramas uimita sa vad cata suferinta si prin cata umilinta a trecut apostolul Pavel in toata calatoria lui pe acest pamant. Daca citim( si va rog sa cititi) pasajul din 2 Corinteni 11:22-33 este uimitor, dar mai bine sa-l citim impreuna:

În osteneli, şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi; în osteneli şi necazuri, în privegheri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile.

Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!… În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea damascenilor, ca să mă prindă. Dar am fost dat jos pe o fereastră, într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.

Faptul ca un coleg rade de noi si striga"pocaitule" se compara oare cu ce a suferit Pavel...?

Nicidecum!!!

In ep. lui Iacov 1:12, scrie:

Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc, iar in cartea Apocalipsa 2:10 spune:

Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

 

Cati suntem gata a suferi pentru Hristos....?

Prea putini....bineinteles....

Dar, cati oare nu am dori ca Imparatul Slavei  sa aseze pe capul nostru cununa neprihanirii sau cununa vietii?

Oh...Doamne, vezi cati suntem de multi....Toti dorim acest lucru, insa pentru ca sa putem vedea acest lucru implinindu-se, ajuta-ne sa putem rabda pana la capat. Ajuta-ne sa trecem biruitori , ajuta-ne sa ducem lupta pana la sfarsit. Vrem sa fim aceea generatie care sa duca Evanghelia pana la marginile pamantului, vrem sa te folosesti de noi, vrem sa ducem  steagul biruintei pana la capat, de fapt....

tot ceea ce dorim, este ca la sfarsitul calatoriei noastre pe pamanat sa putem auzi cuvintele acelea marete, 

 „Bine, rob bun şi credincios, intră în bucuria stăpânului tău!”

Hrana ta zilnica!

16 Ianuarie
Iov 15.1-35
Acum se deschide o nouă temă a dezbaterilor şi fiecare interlocutor îşi reia cuvântul în aceeaşi ordine ca prima dată. Lovitură după lovitură, cei trei însoţitori îşi înfig acuzaţiile în conştiinţa lui Iov, cum se înfige un cui: eşti un ipocrit, eşti un om şiret; dacă n-ai fi vinovat, nu te-ai apăra cu atâtea cuvinte (v. 5,6); iar proverbul, «Cine se scuză se acuză», pare să le susţină vorbele.
Cei trei moralişti, «prietenii» lui Iov, dispun fiecare de metode şi de argumente proprii. Elifaz se bazează pe experienţa omenească: ce ştia (v. 9), ce văzuse (v. 17); Bildad apelează la vechile tradiţii (expl. cap. 8.8); cât despre Ţofar, după cum am observat, argumentele lui sunt dirijate de un legalism intransigent. Niciuna însă dintre aceste trei direcţii nu se întemeia pe ceea ce spusese Dumnezeu. Neavând o bază sigură, să nu ne mirăm că cei trei greşesc, „necunoscând Scripturile..." (Matei 22.29).
Cuvântul lui Dumnezeu este singura sursă în care ne putem încrede, atât pentru noi înşine, cât şi pentru a-i ajuta pe aceia care sunt aşezaţi în calea noastră. Un tânăr, chiar copil fiind, care cunoaşte Cuvântul, are mai multă înţelepciune decât un om în vârstă, cu păr alb (v. 10), a cărui înţelepciune nu se bazează decât pe propria-i experienţă (Psalmul 119.99,100).

Adriana Coroama are nevoie de rugaciune!

Atatea ganduri am in minte pe diverse teme, fie ca citesc cate ceva, fie ca stau de vorba cu cineva, sau  Dumnezeu prin Cuvantul Sau imi descopera ceva.....oh, daca le-as putea scrie chiar atunci pe blog....ce bine ar fi, insa nefiind posibil, multe nu le pot scrie. Si ma trezesc ca ajung seara si nu stiu cu ce sa incep....

In urma cu aproximativ doi ani, venise la biserica Elim Timisoara una din misionarele care au ales sa asculte chemarea  Domnului si a plecat in Indonezia, este vorba de  Adriana Coroama. Atunci venise insotita de o sora din Indonezia si impreuna ne-au marturisit multe din lucrarile  pe care Dumnezeu le face in Indonezia.

Astazi aceasta sora romanca, Adriana Coroama se afla din nou in Indonezia si are nevoie de ajutorul nostru.

Misiunea Speranta care a fost alaturi de ea si a sustinut-o in acest proiect, ne informeaza de starea in care se gaseste si ne chema la rugaciune.

.............................................................................................................................

Adriana Coroamă se află în Indonezia de la începutul lunii octombrie 2013, unde se implică  în proiectele misionare pe care Misiunea Speranța le desfășoară în această țară. Nu este ușor să te pui la dispoziția Domnului și a lucrării în felul în care Adriana a ales să se implice. Mulți dintre noi nu am putea să lăsăm la o parte totul pentru a ne pune în slujba Domnului și a merge acolo unde ne trimite El. Dumnezeu a învrednicit-o pe Adriana pentru acest mod de slujire. Și suntem recunoscători că El scoate asftel de oameni din mulțime pentru a-i folosi acolo unde este mai mare nevoie de învățăturile Lui!

Starea ei de sănătate s-a înrăutățit începând cu luna decembrie, când a început să aibă dureri foarte puternice de stomac, frebră și frisoane. La începutul lunii ianuarie medicii au diagnosticat-o cu ulcer, fiind sub tratament până pe 24 ianuarie. Vă invităm să fiți alături de Adriana și să vă rugați împreună cu noi pentru sănătea ei și pentru lucrarea pe care o face în Indonezia!

Vă redăm mai jos un fragment din ultima corespondență pe care Adriana ne-a trimis-o din Indonezia.

"Domnul este așa de minunat! Mă iubește atât de mult, mă poartă pe brațele Lui, îmi dă bucurii peste bucurii, lucrează cu putere, iar în momentele de încercare, îmi dă pace, liniște și putere să mă încred în El! Nu este minunat Domnul nostru?
(…)Acum sunt bolnavă și m-am simțit foarte rău încă din 25 decembrie. Pe 1 ianuarie am făcut febra, frisoane, probabil din cauza durerilor. Pe 9 ianuarie am avut dureri insuportabile, chiar dacă urmasem tratament medicamentos timp de 5 zile. În acele momente, Dumnezeu m-a făcut conștientă că este o lupta spirituală, pentru că indiferent că durerile erau așa de mari, în inima mea era pace și liniște, știam că Dumnezeu are totul în control. (…)
Vă mulțumesc nespus de mult ca nu încetați să mijlociți pentru mine. Știu că sunt mai mult decât biruitoare, pentru că în spatele lucrării este o armată de îngeri care se roagă pentru mine și aceia sunteți voi."

Ne-am bucura dacă ați avea răgazul de a o citi și de a vă ruga specific pentru motivele de rugăciune pe care ea le amintește.  

Click pentru a citi scrisoarea integrala:Scrisoare din Indonezia

Primit prin email: Misiunea Speranta

Rugati-va pentru Adriana!

Hrana ta zilnica!

15 Ianuarie
Iov 13.19-28: 14.1-22
Multe persoane îşi fac despre Dumnezeu aceeaşi imagine ca şi Iov, că «El este un Atotputernic care acţionează în mod liber, fără să ţină cont de cineva, ale Cărui căi sunt de neînţeles», iar despre om, că «se află în întregime la mila acestui Dumnezeu, precum o frunză gonită de vânt (13.25)» şi că omul nu ar avea altceva mai bun de făcut decât «să caute să se adăpostească de loviturile Sale cât mai bine posibil». Acest «fatalism» se întâlneşte în cele mai multe dintre religiile orientale. Este adevărat că Dumnezeu este atotputernic şi că acţionează după voinţa Sa suverană şi tot atât de adevărat este şi că omul este slab şi dependent, că „răsare ca o floare şi este tăiat" (v. 2; 1 Petru 1.24), dar nu este adevărat că Dumnezeu îşi bate joc de om, dominându-1 pentru propria Sa plăcere (v. 20). Dimpotrivă, El poartă de grijă creaturii Sale şi nu zdrobeşte „trestia frântă" (Isaia 42.3; Matei 12.20).
„Cine ar putea să scoată [un om] curat dintr-unul necurat?", întreabă Iov în v. 4, pentru ca, imediat, în v. 17, să adauge: „Fărădelegea mea este pecetluită într-un sac". Este strigătul unui om care nu are conştienta plinătăţii harului - şi aşa se întâmplă întotdeauna cu cei preocupaţi de propria îndreptăţire (sau justificare).
Îl cunoaştem noi, fiecare în parte, pe Acela care curăţă perfect pe păcătosul întinat şi care a azvârlit în adâncurile mării „sacul" apăsător cu toate păcatele din el? (Mica 7.19).

Vrei protectie? - Umblă înaintea lui Dumnezeu şi fii fără prihană !

„Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană"

Aceste cuvinte i le-a spus Dumnezeu lui Avram cand a incheiat un legamant cu el. Atunci numele sau a fost schimbat in Avraam si Dumnezeu i-a dat o fagaduinta:

"Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuri.Te voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi"

 Geneza  17:5-6

 Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană....cum oare am putea umbla inaintea unui Dumnezeu Atotputernic?

  El-Shaddai, Dumnezeul  caruia nimic nu este prea greu, nimic nu este imposibil, la El totul este cu putinta.Atunci cand in jurul tau totul pare imposibil, la El toate sunt cu putinta.

Ca Dumnezeu sa isi poata implini fagaduintele pe care i le-a facut, Avraam  era  si el dator sa faca ceea ce  i-a cerut,"umblă înaintea Mea şi fii fără prihană".

Asemeni lui  Avraam, Dumnezeu  ne-a facut si noua mari promisiuni.

Isaia 43:1/b-2

„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.

 Toate fagaduintele Lui  vor fi implinite in masura in care si noi cautam sa implinim ceea ce ne-a cerut.

Credinta lui Avraam a fost insotita de ascultare si prin ascultarea de care a dat dovada, Avraam a contribuit la implinirea Voii lui Dumnezeu. 

Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc....spune Domnul. Pe fiecare in parte ne cunoaste inainte de a exista, ne stia si numele, stia  intreaga noastra viata, stia cu ce ne vom confrunta, stia prin ce incercari vom trece, insa datorita dragostei Lui a hotarat inca de atunci sa ne izbaveasca din toate.

Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde...

Oricat de mult ma iubeste cel de langa mine, niciodata nu mi-ar putea oferi o asemenea protectie. Stim ca din calea apei si din mijlocul focului nu ne poate scapa nimeni, insa Dumnezeul nostru cel Atotputernic o poate face.

Oh Doamne, cat de binecuvantati putem fi, cat de ocrotiti, cat de protejati si izbaviti.

Chiar de va fi sa trecem prin foc, El ne va proteja, chiar de va fi sa trecem prin ape, El si de-acolo ne va salva. Oare este ceva prea greu pentru Domnul?

Nicidecum!

Tot ajutorul Lui si toata izbavirea sta in alegerea noastra, de noi depinde daca vrem protectia Lui sau nu. 

Nu vrei sa fi protejat? Nu vrei sa fi ocrotit si izbavit?

" Umblă înaintea lui Dumnezeu şi fii fără prihană"

A venit un om la Domnul

A venit un om la Domnul

 / A venit cu jale grea /

 / “Omule, de poti a spune

Cu ce foc vii tu din lume?”

“Doamne, m-a adus anume

Frica de pedeapsa Ta.” /

A venit un om la Domnul

/ A venit cu pas voios /

 / “Omule cu brâie pline

   Cu ce gând vii tu la Mine?”

“Doamne, vin ca e mai bine

Fiindca e mai de folos.” /

A venit un om la Domnul

 / A venit din putregai /

 “Om departe de cainta

Cum vii astazi la credinta?”

“Doamne, cu recunostiinta

Pentru toate ce mi-ai dat.”

/Si-a venit un om cu lacrimi

 Si Isus a tresarit, omule de ce-ai venit /

 / “Doamne, într-o zi din viata

Te-am privit pe cruce-n fata

Si am plâns de dimineata

Si-s nespus de fericit!” / 

Linistea, Credinta, Iubirea si Speranta!

E doar o istorioara, insa realitatea din viata de zi cu zi ne spune cat de reala este aceasta poveste.

 

Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:
Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…
Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.