Prunc divin

Va invit sa ascultati un cantec minunat care ne introduce in atmosfera frumoasei sarbatori a Nasterii Domnului!

        O zi minunata !                

Craciun sau Nasterea Domnului?

Mai sunt doar cateva zile si intram in asa zisa mini-vacanta de iarna.  Pentru multi este simplu, "doar Craciunul", pentru altii este  Nasterea Mantuitorului. Multi o trateaza ca fiind una  din sarbatorile traditionale de iarna in care vine Mos Craciun plin de daruri, in care mancarea si bautura e pe masura si din belsug. E sarbatoarea mult astepatata, deoarece  majoritatea  intra intr-o scurta vacanta de iarna.Cu alte cuvinte este  o sarbatoare pe care toata lumea o asteapta cu mult drag.Insa am devenit atat de obisnuiti cu ea, incat uitam de fapt ce sarbatorim si ce semnifica. Intr-un satuc micut, traia o familie de tarani care aveau doi copii. Tatal nu credea in Dumnezeu, si  nu se ferea sa declare  si altora ceea ce simte el in legatura cu religia si sarbatorile crestine, cum ar fi  spre exemplu, Craciunul. Sotia lui fiind foarte credincioasa si-a crescut copiii in frica de Dumnezeu. Asa au ajuns ca si ei sa creada in  Isus Hristos si sa fie foarte credinciosi, in ciuda crezului pe care il avea tatal lor Intr-un ajun al Craciunului incarcat de zapada, sotia si-a luat copiii la o slujba crestina in satul in care locuiau. L-a invitat si pe el, dar a refuzat: “Prostii, daca ar exista intr-adevar Dumnezeu iar Isus ar fi fiul Sau, de ce l-ar fi trimis El pe pamant cu chip de om? Daca e atotputernic, de ce sa se coboare El pana la nivelul nostru? Nu pot sa cred asa ceva, n-are nici un inteles!” Asa ca ea si copiii au plecat, iar el a ramas acasa. N-a trecut mult si vantul a inceput sa bata mai tare, viscolind zapada. In timp ce barbatul se uita afara pe fereastra, vedea  peste tot  o  mare furtuna de zapada. S-a asezat sa se odihneasca inainte de a aprinde focul pentru a incalzi casa peste noapte.Auzise un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi inca unul. S-a uitat afara, dar nu a putut sa vada prin viscol mai mult de cateva urme pe zapada. Cand vantul s-a mai linistit, a iesit din casa sa vada ce lovise fereastra. Pe campul de langa casa a vazut un stol de gaste salbatice. Se parea ca ele zburau spre tarile calde pentru perioada de iarna cand au fost prinse de viscol si nu au mai putut inainta. Pasarile s-au pierdut si au esuat la ferma lui, fara mancare si fara adapost. Isi miscau aripile si zburau in jurul terenului in cercuri mici, orbite si fara nici un scop. Cateva din ele se pare ca s-au izbit de geam. Taranul, om cu inima calda, iubitoare, s-a gandit ca le-ar putea adaposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sa mai zboare spre sud pe o astfel de vreme. „Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sa stea. Este calduroasa si sigura, ar putea sa-si petreaca noaptea aici si sa astepte sfarsitul furtunii.” Asa ca a mers pana la ferma si a deschis larg usile, apoi a asteptat, sperand ca ele vor observa ferma deschisa si vor intra. Gastele dadeau insa din aripi invartindu-se fara nici un scop si se parea ca nu au observat ferma si nici ca si-au dat seama ce ar insemna aceasta pentru ele. Barbatul a incercat sa le atraga atentia, dar tot ce a reusit a fost doar sa le sperie, si ele s-au mutat mai departe. Taranul a intrat in casa si a iesit apoi cu o bucata de paine, a rupt-o si a facut o dara de firimituri care sa le conduca spre ferma. Dar ele nu intelegeau.... S-a dus in spatele lor si a incercat sa le indrepte spre ferma, dar ele s-au speriat si mai tare. S-au raspandit in toate directiile, numai spre ferma nu. Nimic din ce a facut nu le-a determinat pe gaste sa ajunga in locul unde le-ar fi fost cald si unde ar fi fost in siguranta. „De ce nu ma urmeaza?! Nu pot sa vada ca acesta este singurul loc unde ele ar putea supravietui furtunii?” Tot gandindu-se la asta si-a dat seama ca ele pur si simplu nu vor urma un om. „Doar daca as fi unul de-al lor as putea sa le salvez!”, a spus el tare. Atunci i-a venit ideea. A intrat in ferma, a scos una din propriile lui gaste si a purtat-o in bratele sale pana a ajuns in spatele stolului de gaste salbatice. Apoi i-a dat drumul. Gasca lui a zburat printre celelalte direct spre ferma si, una cate una, celelalte gaste au urmat-o spre acel loc sigur. Barbatul a ramas tacut pentru un moment in timp ce cuvintele pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme i-au revenit in minte: „Doar daca as fi unul de-al lor, atunci le-as putea salva!”  Apoi s-a gandit la ceea ce i-a spus sotiei mai devreme: „De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atat pe Sine ca sa vina pe pamant si sa traiasca in trup de om?”  Dintr-o data, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a facut Dumnezeu. Noi am fost ca si gastele – orbi, pierduti, disperati. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa ne arate calea si sa ne salveze. „Aceasta este adevarata insemnatate a Craciunului!” Privirile i s-au luminat cand a inteles. In timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit linistit contempland acest minunat gand. Ani de indoiala si necredinta au disparut ca si furtuna trecatoare. A ingenunchiat in zapada si a rostit prima rugaciune din viata lui: „Multumesc, Doamne, ca ai luat chip de om si ai venit sa ma scoti din furtuna!” Intelegi tu dragul meu de ce a venit Isus Hristos in lumea aceasta? Intelegi tu de ce s-a intrupat in chip de om? Intelegi tu ca aceasta sarbatoare nu este o simpla traditie, ci este un eveniment real care s-a petrecut cu peste 2000 de ani in urma? De ce a ales Dumnezeu sa faca acest lucru? Pentru mine, pentru tine, ca prin El sa gasim calea spre cer! Sarbatori binecuvantate!

Hrana ta zilnica!

19 Decembrie
Estera 1.1-9
Istoria Esterei constituie o naraţiune cu totul distinctă, care poate fi plasată cronologic între capitolele 6 şi 7 ale cărţii Ezra. Pe de o parte, ea îi prezintă pe acei iudei care au rămas în imperiul persan după întoarcerea unora în Ierusalim (prima întoarcere); pe de altă parte, îl prezintă pe suveranul acestui imperiu, puternicul Assuerus (Ahaşveroş), împreună cu cei de la curtea lui. Acest împărat este cunoscut istoricilor ca Xerxes, fiul lui Darius. El a rămas celebru prin campania împotriva grecilor, marcată de răsunătoarea înfrângere a flotei lor la Salamina. Daniel 11.2 face aluzie la acest monarh şi la bogăţiile lui.
Petrecerea fabuloasă pe care el o dă în cap.1 a avut loc înaintea războiului cu Grecia, probabil cu scopul de a-1 pregăti. Totul în acest capitol este marcat de gloria omului, a cărui mândrie nu cunoaşte margini. Deşi un asemenea lux nu mai poate fi întâlnit, astăzi totuşi nu lipsesc manifestările grandioase şi sărbătorile prin care unii oameni (sau naţiuni) caută să se preamărească pe ei înşişi şi să-şi eclipseze vecinii. Copilul credincios al lui Dumnezeu n-are nici o parte în aceste lucruri. De ce? Tocmai pentru că puterea, inteligenţa, plăcerea şi toleranţa (amabilitatea - v. 8) omului se exaltează aici în mândrie.

Mai exista o sansa !

Iata-ne ajunsi, parca prea repede la finalul lui 2013.Sincer nici nu stiu cum a trecut asa de repede, si totusi a trecut. Fie ca vrem sau nu, viata noastra trece si anii se duc.Dar nu asta e durerea, ci unde mergem cand plecam de pe acest pamant....? 

Ca de fiecare data la final de an ne facem fiecare o analiza a tot ceea ce am facut, a tot ceea ce am fi putut face si nu am vrut sa facem, si ne mai facem si o analiza a tot ceea ce ne-am propus sa facem si nu am reusit.

Nu stiu ce a-ti  facut d-voastra, asa cum nu stiu nici ce nu a-ti facut, nu stiu ce  v-ati propus si nici nu stiu ce nu a-ti reusit din ceea ce v-ati propus, insa un lucru stiu sigur:

"fiecare din noi ne-am propus sa fim mai buni", cu alte cuvinte ne-am propus sa nu mai pacatuim in anul 2013.

Sincer nu stiu cati am reusit sa implinim aceasta promisiune, dar eu stiu sigur ca nu am reusit in totalitate sa ma tin de promisiune.

Oricat de mult ne straduim sa fim desavarsiti nu reusim, pentru ca zi de zi cel rau ne pandeste si da tarcoale ca un leu, insa doar prin mila si indurarea Domnului vom ajunge la final  desavarsiti, slava LUI.

Problema pacatului este o problema care afecteaza la orice nivel, la orice varsta si orice categorie de oameni.

Am intalnit cazuri  care mi-au marturisit: "sunt atat de pacatoasa, incat nici nu mai are rost sa ma mai rog, pentru ca oricum nu ma mai iarta..."

Gresit! Indiferent cat de mult ai pacatuit, Dumnezeu te iarta! Faptul ca esti in viata si inca mai poti cere iertare, este modul in care Dumnezeu iti spune, "inca iti mai dau o sansa".

Poate ca pacatul pe care l-ai savarsit nu este cunoscut in fata oamenilor, poate stie doar Dumnezeu, de-aceea este important ca acesta problema sa o rezolvi mai intai inaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu oricum ne cunoaste pe fiecare in parte si cunoaste si ceea ce facem sau gandim, de-aceea niciodata nu trebuie sa incercam sa cosmetizam sau sa-l minimalizam pacatul nostru.

Aseara venind spre casa de la servici ascultam radio Vocea Evangheliei si invitat era un tanar care lucra ca bijutier.La un moment dat in interviul care era, reporterul il intreba pe interlocutorul sau,

"cat este de tentant sa lucrezi cu aur?" Altii fura la servici cu masina, cu sacul, cu poseta, etc....la bijuterie e suficient "un gram" pe zi, se  numeste oare furt...?

Da, categoric! La fel este si cu acea minimalizare despre care vorbeam. Altii poate fura cu remorca, tu poate "sterpelesti" un lucru marunt sau de nimic, insa denumirea lui este FURT  in ambele cazuri. Sunt persoane care te  mint in fata cu tupeu, insa faptul ca tu glumesti cand e vorba de a spune adevarul, chiar daca e vorba de ceva "marunt" se numeste la fel "MINCIUNA". 

Un om poate fi bolnav de cancer la stomac, faptul ca spune ca are o indigestie doar, nu-l ajuta la nimic.Boala lui ramane aceeasi, indiferent ce denumire ii va da.La fel este si cu pacatul, indiferent cum vrem noi sa-l definim in varianta moderna, pacatul este pacat.

Isus ne da o veste buna. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si vrednic ca sa ne ierte si sa ne curateasca de orice nelegiure. 1 Ioan 1:9

Ne apropiem de finalul acestui an, El vrea sa ne ierte. Un singur lucru trebuie sa facem, sa venim inaintea Lui si sa-I cerem iertare. Daca venim cu cainta si cu credinta, Isus ne va da iertarea si salvarea de care avem atata nevoie.

Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!

Ps.86:5-6

 

Hrana ta zilnica!

18 Decembrie
Neemia 13.15-31
În pofida angajamentului pe care şi-1 luase (10.31), poporul n-a mai respectat odihna de sabat. Neemia ia măsurile cele mai energice pentru remedierea acestei situaţii.
Oare nu se cuvine ca şi noi, dragi copii ai lui Dumnezeu, să dăm cel puţin tot atâta importanţă zilei Domnului, precum odinioară Israel sabatului Său? Cu siguranţă, noi nu ne mai aflăm sub Lege. Dar este trist că duminica poate fi considerată de unii creştini drept o zi de răgaz, sau de odihnă obişnuită, sau folosită pentru lecţii de şcoală care s-ar fi putut termina cu o zi mai devreme.
La ce ne duc cu gândul aceste porţi care trebuia să fie închise în timpul nopţii pentru protecţia faţă de pericolele venind din afară? Nu ne amintesc o dată în plus de cetatea sfântă despre care este scris: „Porţile ei nicidecum nu vor fi închise ziua, pentru că noapte nu va fi acolo... Şi nimic întinat nu va intra nicidecum în ea, nici cine practică urâciune şi minciună" (Apocalipsa 21.25, 27).
Cortina istoriei este căzută, în prezent, peste Israel. Ea se va ridica doar patru secole mai târziu (mai exact, patru sute patruzeci de ani), descoperindu-L pe Eliberatorul şi pe Mesia al lor, încă de pe prima pagină a Noului Testament.

Apocalipsa 13:16-18

De cateva zile am ramas fara laptop dandu-l pe mana unui "doctor in IT", asa ca trebuie sa ma pun bine cu sotul sa mi-l imprumute pe al lui, si cum el este un om foarte bun, mi l-a dat cu toata dragostea. Asa ca am deschis fara sa mai stau mult pe ganduri, ca sa scriu cate ceva pe blog, numai ca am dat peste un articol care m-a socat, desi in mod normal nu ar trebui, pentru ca trebuia sa ne asteptam si la asa ceva, dar m-a socat rapiditatea cu care se se implineste Biblia.

Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Pe site-ul Asociatiei  Medicilor de Familie din Mures am gasit urmatoarea stire:

Ştire de senzaţie: din mai 2014, în Europa, va fi introdusă obligaţia de a implanta tuturor nou-născuţilor un microcip sub piele.

Această nouă tehnologie va fi aplicată în spitalele publice, concomitent cu vaccinarea şi va stoca informaţii personale (nume, grupa sangvină, data naşterii) şi pentru a preveni cazurile de răpire

Microcipul va fi, de asemenea, echipat cu un puternic detector GPS, care va funcţiona cu o micro-baterie, care va fi înlocuită la fiecare doi ani, direct la spitale. Dimensiunea acestuia va fi foarte mică, de mărimea unui bob de orez, şi se va baza pe o tehnologie pasivă NWO.

Implantarea se va face în mod nedureros, subcutanat, în cotul stâng, zonă liberă de terminaţii nervoase. Cui doreşte, de asemenea, i se poate implanta gratuit microcipul prin completarea unui formular şi trimiterea cererii de membru ASL.

 stire preluata de pe:http://www.amfms.ro/

90 de mii de tineri adunati la o intalnire de tineret!

Pastorul Dante Gebel, cel mai cunoscut pastor de tineret a organizat evenimentul “Tineret Super Classic” la Stadionul River Plate, unde au participat aproximativ 90 de mii de oameni veniți din toată țara pentru a asculta mesajul lui Dumnezeu, ne informează portalul Acontecer Cristiano.net

“Ceea ce eu cer la toți cei care se participa este de să invite una sau două persoane care nu cunosc pe Domnul, care să profite de eveniment pentru a fi evanghelizați”, a spus Gebel înainte de eveniment. “Trebuie să se bucure nu numai de un spectacol mare, dar și de un mesaj care de provocarea pentru schimbare în viața lor.  Dumnezeu mi-a dat un mesaj pentru țara mea și pentru restul Americii, un mesaj care va atinge tineretul și familia. ”

Mai multe pe http://www.stiricrestine.ro/2013/12/17/argentina-90-de-mii-de-tineri-la-o-intalnire-crestina-de-tineret/

Oare, ii voi putea iubi pe cei care mi-au gresit?

O intrebare la care adeseori ne este greu sa dam un raspuns.

2Timotei 3:1-5.

"Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i  puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia."

Asadar, iata citeva motive pentru care Biserica Domnului din ziua de azi s-a racit, motive pentru care dragostea noastra s-a racit. Mandria, orgoliul, egoismul, invidia, zgircenia si lacomia, nemultumirea, si in mod deosebit  pacatul  cel mai actual, lipsa dragostei si  a sensibilitatii din inimile noastre. Oamenii  iubesc mai mult lumea, decit pe Dumnezeu.

Citind versetul de mai sus, constatam ca traim aceste vremuri 
"din urma", si in unele cazuri multi dintre noi(din pacate)suntem implinitori ai Scripturii in acesta privinta.

Oamenii se impart in trei categorii: oameni care iubesc, oameni care nu mai iubesc si oameni care sunt indiferenti.
Oare, din ce categorie facem parte noi?

Din categoria oamenilor care iubesc, celor care  nu iubesc sau din categoria celor care nu le pasa, fiindca ultimele doua categorii nu sunt cele mai bune. De fapt, nici una nu e mai buna decit alta, amindoua duc la pierzare.

Iata citeva mijloace prin care putem  incepe a ne schimba atitudinea, sa-i iubim pe cei care nu-i puteam iubi si sa-i iertam pe cei care nu-i puteam ierta.
Primul lucru pe care trebuie sa-l facem, este sa incepem a ne ruga pentru noi. 
Da, am zis bine, pentru noi! Sa cerem puterea necesara de a-i ierta si a-i iubi, apoi  sa continuam sa ne rugam pentru acei pe care  nu ii iubim, iar urmatorul pas sa postim pentru  fiecare din ei.
Iubirea trebuie sa inceapa de la mine, de la noi!
Si daca vrem sa incepem a iubi, atunci trebuie neaparat sa incepem si a-i ierta pe deplin si din toata inima.
 

Iarta pe deplin, iubeste pe deplin si atunci vei putea sa-i iubesti din toata inima ta, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau!