Banutul din pumn!

Profitand de neatentia parintilor care erau ocupati cu musafirii veniti in vizita la ei, o fetita de numai cativa anisori, a intrat intr-una din camerele in care nu avea voie sa se joace si a inceput sa admire tot ce era acolo. A zarit o vaza foarte frumoasa, viu colorata, s-a apropiat de ea si a inceput sa o admire  intorcand-o pe toate partile. La un moment dat, curiozitatea a impins-o sa vada  si ce este in interior, asa ca nu  a stat mult pe ganduri si a bagat mana in vaza.S-a straduit ea  putin, numai ca atunci cand a vrut sa retraga mana, nu a mai putut face acest lucru. Speriata, s-a chinuit cateva minute sa-si scoata manuta, dar vazand ca nu poate a inceput sa planga si sa ceara ajutor parintilor.

Alertati de plansul ei, parintii au venit in camera. Vazand situatia, tatal ei a incercat sa ii scoata mana, numai ca manuta nu iesea sub nici o forma.

Dupa ce s-a chinuit o vreme, parinti au hotarat ca indiferent de valoarea vazei, nu exista decat o singura solutie.... sa  sparga vaza. Odata vaza sparta si manuta fetitei a fost eliberata.

Tatal privi manuta si vazuse ca fetita tinea pumnul strans.Apoi a intrebat-o:

- Spune-mi, cand ai incercat sa scoti mana, tot asa aveai pumnul, inchis?

-Da, raspunse fata.

-De ce, intreba tatal?

-Pentru ca aveam un banut in mana si daca deschideam mana, il pierdeam, raspunse fetita.

De atatea ori  ai auzit  vorbindu-se despre un Dumnezeu gelos, un Dumnezeu care nu accepta compromisul, un Dumnezeu care uraste pacatul, care uraste fatarnicia, minciuna, curvia, si toate faptele firii. Ai auzit vorbindu-se de un Dumnezeu Sfant, de trei ori SFANT, si totusi  tu continui sa traiesti in aceeasi stare de compromis, in aceeasi stare de pacat.Uneori, poate  inima ta a fost sensibilizata la Cuvantul lui Dumnezeu, insa nu ai reusit sa iei o decizie clara in aceasta privinta, nu ai reusit sa te rupi in totalitate de pacat si nu ai reusit sa iti omori firea si te intrebi , "de ce, Doamne?"

Voia lui Dumnezeu este ca "toti sa vina la pocainta, spune Scriptura.

ISUS a murit pe lemnul crucii ca TOTI sa fie salvati!

Adeseori si noi suntem in situatia acestei fetite.Dorim eliberarea si  salvarea sufletului,dar pastram in viata noastra pacate pe care nu vrem sa le parasim.
 Ne chinuim singuri sa ne eliberam, dar nu avem puterea. Desi strigam dupa ajutor, nu ne abandonam complet in mana Celui care a venit  pe pamant, sa ne salveze.Din acest motiv este nevoie ca Dumnezeu sa ne zdrobeasca uneori. Zdrobirea  este dureroasa, dar benefica, ne aduce eliberare si vindecare.
Tinem in pumnii nostri stransi poate nu pacate infaptuite, insa ascundem pofte bolnavicioase, ganduri murdare, ranchiuna, etc, si toate acestea nu Ii dau voie lui Dumnezeu sa lucreze in noi.
Astazi poate e timpul sa-ti deschizi pumnii, sa-ti deschizi inima inaintea lui Dumnezeu si sa te abandonezi pe deplin. Nu astepta ca Dumnezeu sa intervina zdrobindu-te.Nu uita...o poate face oricand!
El are o bucurie deosebita cand din propria initiativa cautam sa facem voia Lui, cand Il cautam cu toata sinceritatea. 
Atunci Domnul rasplateste si binecuvinteaza din plin!
Alegerea iti apartine....

Hrana ta zilnica !

14 Octombrie
2 Cronici 18.1-11, 28-34
Istoria lui Iosafat continuă. Cele ce l-au făcut pe acest om credincios să cadă au fost asocierile lui. Relaţiile mondene, schimburile prietenoase între oameni de aceeaşi clasă socială au constituit o cursă pentru mulţi credincioşi (1 Corinteni 15.33). Priviţi la consecinţele acestora pentru Iosafat!
(1) A ajuns în situaţia de a aranja un mariaj nobil pentru fiul său, dându-i ca soţie pe o fiică a casei împărăteşti a lui Israel, nu alta decât Atalia! Fără îndoială, o căsătorie splendidă în ochii oamenilor! În realitate, ea a constituit startul unei inevitabile ruine a întregii sale familii.
(2) Îşi pierde mărturia, punându-se pe aceeaşi treaptă cu împăratul rău al lui Israel:

 „Eu sunt ca tine ..."
(3) În final, temându-se să displacă prietenului său de rang împărătesc, se lasă antrenat în acţiunea de recuperare a Ramotului din Galaad. În adevăr, trebuie să medităm la acest aspect şi să ne reamintim textul de la Galateni 1.10. Alianţa pe care Iosafat o face cu Israel împotriva sirienilor nu este mai bună decât cea făcută de tatăl său, Asa, cu sirienii împotriva lui Israel. Alianţa se termină prin a-1 plasa pe nefericitul împărat într-o poziţie dramatică, la fel cu cea a lui Saul pe muntele Ghilboa, situaţie din care numai Dumnezeu, ca răspuns la strigătul lui, poate să-1 salveze în mod miraculos (vezi Psalmul 120.1).

Extraordinar!

  Citind mesajele din casuta de email, unul de-a dreptul mi s-a parut de exceptie.

Am stat si am ascultat melodiile sugerate, insa nu pot sa nu le impartasesc cu voi.

 Sunt extraordinare !!!!

                                         

Primit pe email http://barzilaiendan.wordpress.com/

Momente de neuitat!

    Oricat asa incerca sa descriu in cuvinte, harul minunat si bucuria prin partasia pe care am avut-o aseara in Biserica Penticostala din PARTA, nu as reusi. Nu as reusi pentru ca Duhul Sfant nu poate fi descris in cuvinte. Cei care traiesc o viata in plinatatea  Duhului Sfant, inteleg ceea ce vreau sa spun.
    Au fost momente binecuvantate si eu, personal nu am sa le uit prea curand.Desi partasia a inceput la ora 19 si a fost programata sa se incheie la ora 21, totusi programarea oamenilor nu a fost stabilita de comun acord cu programarea lui  Dumnezeu. Dovada ca era ora 23 cand am plecat eu, si Duhul Sfant inca lucra cu putere. Taine mari  a avut Dumnezeu sa le transmita celor care cred in El si in puterea Duhului Sfant, printr-o familia minunata din Oradea, fr. Gelu si sora Voichita, oameni incercati din greu, oameni care au decis sa se puna la dispozia lui Dumnezeu cu tot ce au. Oameni pe care Dumnezeu ii foloseste cu putere si ma rog ca Domnul sa ii binecuvinteze din plin.
    Domnul sa fie laudat pentru toate!

Hrana ta zilnica !

13 Octombrie
2 Cronici 17.1-19
Ne reîntoarcem acum la Iosafat, împăratul evlavios despre care au vorbit mult cărţile împăraţilor. Să ne amintim că, de la moartea lui Solomon, „Cronicile" urmăresc istoria împăraţilor lui Iuda, în timp ce ,Jmpăratii" se ocupă în special cu cei ai lui Israel. De ce atunci i s-a acordat vieţii lui Iosafat o întindere atât de mare acolo (pe paginile cărţii 1 împăraţi)? Pentru că, din nefericire, era în luptă strânsă cu Ahab şi cu Ioram, împăraţi ai lui Israel! Dar capitolul nostru, 17, nu are decât lucruri bune să ne spună despre acest împărat. El se întăreşte (v. 1); umblă „în căile dintâi ale lui David ..."; îl caută pe Dumnezeul tatălui său; umblă în poruncile Lui; îşi întăreşte inima ... îndepărtează idolii (v. 1-6).

 Şi nu numai că se desparte de rău, cum a făcut tatăl său Asa, dar face binele (v. 7-11). Iată două aspecte inseparabile ale vieţii creştine! (Romani 12.9; 1 Petru 3.11). Dintre ofiţerii superiori, Amasia se prezentase de bunăvoie să-I slujească Domnului, ca un autentic nazireu (Numeri 6.2; vezi şi 2 Corinteni 8.5). Este posibil - şi acesta constituie un apel adresat fiecărui credincios - să fii consacrat Domnului şi în acelaşi timp să-ţi faci cu credincioşie şi serviciul sau îndatoririle zilnice.

 „Orice faceţi, lucraţi din suflet, ca pentru Domnul", recomandă Coloseni 3.23.

Un timp binecuvantat!

Spre seara ma voi putea bucura in Domnul si voi putea sta in partasie in rugaciune, alaturi de frati veniti din Oradea, frati cu mari experiente spirituale si pe care Domnul ii foloseste cu putere.

 Ma rog inca de pe-acum ca Duhul Sfant sa isi faca lucrarea pe deplin, sa ne pregateasca sufletele  noua celor care vom fi prezenti, si El sa lucreze cu putere.

 Aceasta seara minunata va fi in Biserica Penticostala din Parta, unde Dumnezeu lucreaza cu mare putere.

2 Cronici 7:14

"Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara"

 

Doamne ajuta-ne sa ne smerim, sa cautam fata Ta, pentru ca avem mare nevoie de Tine in tara noastra, cat si in intreaga lume.

Esti cu adevarat liber?

De cate ori deschid blogul imi apare in fata acest verset pe care l-am scris in coltul drept;

"Veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi" Ioan 8:32

Nu stiu cati acordam importanta acestor cuvinte, insa este atat de important sa fii liber.

Atunci cand ai o datorie la banca si luna de luna platesti o parte din salar, orice ai vrea pe plan financiar sa faci, nu poti din cauza acelor nenorocite de rate care iti dau batai de cap luna de luna.

Cam acest lucru se intampla in viata spirituala acelor care inca sunt legati de trecut, de omul cel vechi.

 In 2 Corinteni 5:17, apostolul Pavel ne spune:

"Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi."

Daca este cineva in Hristos.....

Ce se intampla atunci cu acei crestini care odata s-au intors la Hristos, au hotarat sa-L urmeze, si totusi nu traiesc pe deplin aceasta libertate, nu se bucura asa cum se bucura intr-adevar un om liber?

Oare nu au cunoscut Adevarul pe deplin?

Adevarul este Hristos !

A trai sub aceasta umbrela a "numelui de crestin", nu ne ajuta la nimic.

Noi trebuie sa ne cunoastem adevarata identitate, si aceasta este doar IN HRISTOS!

De vreme ce nu-L cunosti cu adevarat pe Hristos, nu cunosti adevarul, necunoscand adevarul, nu ai cum sa fi liber !

Hristos a avut biruinta deplina la cruce pentru fiecare din noi.Aceeasi biruinta deplina fata de pacate si fata de trecut, o putem avea si noi, insa doar prin HRISTOS !

Daca odata ai avut aceasta libertate si ai pierdut-o, este datorita alegerilor tale pe care le-ai facut in urma.Nimeni nu este vinovat de acest lucru, pentru ca alegerile noastre ne apartin, si atata timp cat noi alegem, nu putem invinovati pe nimeni. Noi alegem daca parasim trecutul sau mai tinem ceva acolo intr-un colt ca amintire pentru noi, noi alegem daca din vechile obiceiuri mai pastram ceva sau  schimbam in totalitate, noi alegem ce parasim, noi alegem daca vrem sa cunoastem adevarul absolut.In functie de aceste alegeri vom primi si eliberarea, in functie de aceste alegeri putem avea libertatea, aceea libertate in HRISTOS.

NIMENI, in afara de noi nu poate duce aceasta batalie, si spun batalie pentru ca este o batalie la nivelul mintii noastre, insa trebuie sa stim ca in aceasta batalie nu suntem singuri.

Isus a platit pretul la cruce, am fost liberi insa am pierdut o parte din aceasta libertate pentru ca nu am ramas tari in credinta, sau am ignorat poruncile Lui, tocmai ca am ales sa nu parasim acest trecut in totalitate.
Vestea buna este ca noi putem sa refacem aceasta legatura intre noi si Hristos. 

De aceasta relatie depinde vesnicia noastra!

Cum poti face acest lucru?

Daca o relatie cu un prieten s-a erodat in timp, fie datorita faptului ca nu ai m-ai comunicat cu el asa des in ultima vreme, fie ca ai facut ceva si s-a suparat, si de fapt indiferent care sunt motivele, singura cale de a reface aceasta relatie este sa-l cauti si sa incerci sa stai de vorba. Comunicarea este singurul mod de a pune la punct toate aceste lucruri.

Pe cale spirituala, RUGACIUNEA este singura cale de comunicare cu Domnul Isus.

Daca simti ca nu esti cu adevarat liber, ai putea chiar in acest moment sa incepi sa refaci aceasta legatura.

ISUS asteapta sa iti dea aceasta libertate, depinde ce alegi tu azi !
Fii intelept si fa alegerea potrivita, pentru ca este in joc vesnicia ta!

Hrana ta zilnica!

12 Octombrie
2 Cronici 16.1-14
Versetul 11 face distincţie între „cele dintâi fapte ale lui Asa, care erau plăcute lui Dumnezeu, şi „cele de pe urmă" care, în mod trist, erau rele.
Baeşa, împăratul lui Israel, gelos să-i vadă pe mulţi dintre supuşii lui trecând în ţara lui Iuda (15.9), construieşte o cetate întărită, ca să-i împiedice. Apoi Asa, în loc să privească spre Domnul ca să oprească lucrarea lui Baeşa, face o alianţă păgână, cu Siria. Politică inteligentă la prima vedere, de vreme ce a început prin a produce efectul dorit! Însă Dumnezeu nu vede lucrurile în acelaşi fel şi-1 mustră pe împărat prin intermediul unui profet. Lipsa lui de încredere - şi de ţinere de minte (v. 8) - îl va priva pe Asa de o victorie asupra sirienilor. Iritat că a lăsat să-i scape o ocazie atât de bună şi lezat în amorul propriu, Asa îl aruncă în închisoare pe cel care-i devenise vrăjmaş pentru că-i spusese adevărul (Galateni 4.16) şi-i asupreşte pe unii din popor. Dumnezeu îl disciplinează printr-o boală dureroasă. În zadar! Continuă să se sprijine tot pe oameni în loc să se bazeze pe Dumnezeu şi, în mod trist, moare fără să fi învăţat această ultimă lecţie. Timp de treizeci şi cinci de ani din patruzeci, Asa umblase cu Dumnezeu. I-ar mai fi trebuit câţiva ani ca să-şi sfârşească viaţa bine. Să-I cerem Domnului să ne păstreze drepţi pe cale până în ultima zi a vieţii noastre (2 Timotei 1.12; 4.18).