De ce suferim...?

Apocalipsa 21:4

"El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Mergeam azi dimineata spre birou si slava Domnului ca in fiecare dimineata pe masina Domnul are cate un cuvant pentru toti cei care vor sa asculte, si-aici ma refer la radio Vocea Evangheliei. Ma bucur tare mult ca a ingaduit Dumnezeu a transmite 24 din 24 de ore. Poate multora le este indiferent daca acest radio transmite sau nu, insa e o mare binecuvantare sa putem avea Cuvantul lui Dumnezeu la indemana, chiar si atunci cand conduci masina, chiar si atunci cand gatesti in bucatarie sau faci o alta treaba prin casa.Eu Ii multumesc Domnului pentru acest lucru si ma rog ca Domnul sa-i binecuvinteze pe toti acei care se ostenesc si sa le dea si resursele necesare pentru a putea raspandi Evanghelia.

Tema de dimineata la radio a fost "SUFERINTA".

Cred ca este o tema de mare actualitate  in ziua de azi, in contextul in care in jurul nostru este atat  de multa suferinta si necaz.

Nu cred ca exista om care sa nu aiba ceva pe suflet, poate ca este o apasare cat de mica, dar tot este ceva. Dar cred ca  traversam niste vremuri tare grele si atat suferinta sufleteasca, cat si suferintele trupesti ne  macina in fiecare zi.Citeam adineauri un email pe care l-am primit si care aducea noutati in privinta sorei Silvia Tarniceriu.Cred ca stim cu toti prin ce trece sora Silvia, si cu fiecare clipa ce trece, ea se apropie de marea sarbatoare, se-apropie sa treaca pe malul celalat. Citind acest email si de fapt, fiecare veste care a adus-o fr. Gicu Cotlet prin intermediul fr. Branzei Daniel despre suferinta prin care trece, am realizat ca foarte putini suntem in stare sa facem fata acestui moment.

Fac o paranteza la ceea ce scriam, si in acest moment am primit un email de la..???...nici nu stiu cine este, persoana fizica sau altceva, habar nu am…insa sincer m-a uimit, cand in coltul drept jos la computer in timp ce scriam, cei care folositi computerul stiti ceea ce vreau sa spun…mi-a aparut ca imi intra un email in casuta de mesaje si subiectul era identic cu ceea ce eu scriam eu:

Apocalipsa 21:4

"El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Iata ca Dumnezeu stie si gandurile noastre….!

Curajul cu care infrunta Silvia Tarniceriu aceasta clipa si zambetul si bucuria de pe fata ei, imi da curaj si mie, si cred ca toti ar trebui sa fim incurajati de ea.

Nimanui nu-i place sa treaca prin suferinta, si totusi este atat de benefica daca intelegem scopul pentru care ne-a fost data. Suferinta ne apropie mai mult de Dumnezeu si uneori ne este data si  preventiv in viata noastra, insa nu la toata lumea are acelasi efect, pentru ca nu toti inteleg acest lucru.

 Soarele incalzeste pe pamant  si lutul si ceara, insa  reactie  lor nu este la fel. Lutul la soare se intareste, pe cand ceara se topeste.

La fel este si suferinta in viata oamenilor.Pe unii ii fac sa devina dependenti de ajutorul lui Dumnezeu, insa multi devin sloi de gheata si din contra, Il urasc pe Dumnezeu din cauza situatiei prin care trec.

Daca astazi nu treci prin suferinta, multumeste-I lui Dumnezeu, insa daca suferinta face parte din viata ta, cauta sa  intelegi scopul pentru care ti-a fost data.Si mai este un lucru care ne face sa trecem mai usor...

Sa nu uitam ca aceasta suferinta aici pe pamant este trecatoare si intr-o zi se va sfarsi.

"El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Este o promisiune pe care Dumnezeu ne-o face si noi trebuie sa Il credem.

Ziua aceasta se apropie si suferinta nu va mai fi, insa pentru a vedea aceasta promisiune infaptuita fata de noi, trebuie sa traim viata in asa fel incat sa ajungem in Acel loc in care nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.

Doamne ajuta-ne!

Hrana ta zilnica !

18 Septembrie

1Cronici 28.11-21

Acum, în mod solemn, David îi predă fiului său, Solomon, tot ceea ce a pregătit pentru casa lui Dumnezeu. Să ne gândim la acea sublimă declaraţie din Evanghelie: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui" (Ioan 3.35).

Începând cu planul templului şi până la cel mai mic pocal, totul devine subiect al instrucţiunilor precise şi în detaliu. Priceperea cu privire la acestea îi fusese dată lui David în scris, prin mâna Domnului peste el (v. 19). Ca să-şi comunice gândurile Sale, Dumnezeu S-a folosit de scriitori inspiraţi. Cele şaizeci şi şase de cărţi ale Bibliei au fost scrise de patruzeci de autori foarte diferiţi, într-o perioadă de aproximativ o mie şase sute de ani. Dar unul şi acelaşi Duh a dictat toate paginile Cărţii Sfinte.

 Să nu uităm niciodată când le citim că Dumnezeu este Acela care ne vorbeşte prin ele.

Capitolul se încheie cu încă un cuvânt al tatălui pentru fiul său. Solomon a primit tot ce îi era necesar.

 Acum este vremea ca el să acţioneze contând pe ajutorul Domnului. Şi noi am primit mult; vine timpul când este necesar să acţionăm în acord cu ceea ce Domnul aşteaptă de la fiecare dintre noi! Într-o zi va trebui să dăm socoteală de tot ceea ce - din timiditate sau din lenevie -am neglijat să împlinim.

Binecuvantarea copiilor in noul an scolar !

Desi as fi vrut sa intru si scriu macar cateva cuvinte aici pe blog...iata ca nu am reusit prea mult. Incepand toti copiii scoala, odata cu ei am inceput si eu clasa a 5-a, alaturi de mezinul meu cel mic  si sa nu va spun cat de greu ne acomodam....

Asa ca, trebuie sa muncim putin si sa reusim sa ne integram in  ciclul doi.

Incepand noul an scolar, duminica am petrecut momente deosebite alaturi de copiii bisericii.

Ca in fiecare an  inainte de inceperea scolii, copiii bisericii primesc binecuvantarea pentru noul an scolar. A fost minunat sa ii vezi venind rand pe rand in fata, incepand de la copiii de cresa, pana la studentii care sunt in ultimul an. 

Biserica alaturi de fratii pastori si prezbiteri au facut rugaciuni, si fiecare copil a avut parte in mod deosebit de acest lucru. Au inceput cu copiii de cresa, iar mai apoi au terminat cu copiii de la facultate.

Sute de copii au primit binecuvantarea. 

Alaturi de copii si studenti, profesorii au fost si ei prezenti, atat cei care predau la grupele de copii cat si cei care predau in scolile din oras.

Nu pot decat sa ma rog si eu ca Dumnezeu sa le dea intelepciune in noul an scolar atat lor cat si profesorilor lor, si acolo unde sunt...
SA FIE LUMINA PENTRU CEI DIN JURUL LOR.

Dumnezeu sa binecuvinteze copiii  de pretutindeni!

Hrana ta zilnica !

17 Septembrie

1Cronici 28.1-10

Anterior, în cap. 22.17, David mai adunase odată căpeteniile poporului. Acum adaugă la ele pe toţi cei care au vreo poziţie sau vreo responsabilitate în Israel. Fără îndoială, toţi bărbaţii ale căror nume apar în capitolele 23-27 se găsesc acolo ca să-1 asculte pe domnul lor. 

Nici unul n-ar fi vrut să scape această mare întâlnire.

Domnul, de asemenea, ne invită la adunări unde doreşte să ne dea instrucţiuni. Nu suntem oare vinovaţi dacă absentăm din motive deşarte (Evrei 10.25)?

Împăratul le comunică gândurile lui cele mai intime şi mai de preţ tuturor acestor oameni strânşi în jurul său. Îi îndeamnă să cerceteze şi să împlinească toate poruncile Domnului. Stă de vorbă cu ei despre casa glorioasă care trebuie construită. Şi, în mod particular, le vorbeşte despre fiul său, în care şi prin care va fi realizat întregul său proiect.

 Acestea sunt subiecte care corespund acelor teme cu care Duhul Sfânt ne preocupă în adunările de zidire!

Apoi David se adresează lui Solomon. Să fim foarte atenţi la aceste cuvinte ale unui tată către fiul său! 

Ele ni se adresează în egală măsură şi nouă: „Fiul meu, cunoaşte pe Dumnezeul părintelui tău şi slujeşte-I cu întreagă inimă şi cu suflet binevoitor ... Dacă-L vei căuta, El va fi găsit de tine" (v. 9).

Hrana ta zilnica !

16 Septembrie

1 Cronici 27.1 şi 27.22-34

Capitolul 27 ne învaţă că, odată cu supraveghetorii, sunt necesari şi soldaţii. Ca să ne păstrăm avuţiile, va fi poate necesar să luptăm şi trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta.

Versetele 25-31 arată că existau şi alte avuţii, mai puţin nobile decât cele din locul sfânt, dar care trebuia să fie păzite cu tot atâta grijă, pentru că erau bunuri care făceau parte din „averea împăratului" (v.31). Să evaluăm cu atenţie tot ceea ce Domnul ne-a încredinţat. Asemeni acelui stăpân care, plecând, a încredinţat talanţi servitorilor lui, Domnul a pregătit fiecăruia dintre noi un anumit număr de bunuri sau de aptitudini pentru a le pune în folosul Său (Matei 25.14 ...).

Subiectul particular al acestui fragment este munca la câmp. Fie ca aceia dintre cititorii noştri care locuiesc la ţară să nu subestimeze partea pe care Domnul le-a dat-o lor. Ceea ce le este încredinţat poartă numele tot de avuţii sau de „talanţi". Nu este vorba de a le compara cu ceea ce au primit alţii, ci de a le administra cu credincioşie. 

Deci, în locul în care am fost aşezaţi, să acţionăm în aşa fel încât, într-o zi, Stăpânul să ni Se poată adresa cu aceste cuvinte de har: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria Domnului tău!"

Ce e viata?

Inca de dimineata in zori telefonul si-a facut treaba lui, mi-a adus multe urari din diferite colturi.
 M-am bucurat...
M-am bucurat ca rudele si prietenii nu m-au uitat...m-am bucurat ca a ingaduit Dumnezeu sa mai trec un an in pribegia mea pe pamant...

Dar din nou ma intreb, ce este viata? 

Ieri un frate de 54 de ani din biserica, si-a sfarsit alergarea....

Astazi la momentul de  anunturi in biserica, am primit vestea ca mama unei fete care slujeste in cor, si-a terminat si ea alergarea....Cinci copii ii vor conduce trupul inspre tarana pamantului.

La spitalul de copii, o sora a adus pe lume un copilas....eu am mai trecut pragul unui an, peste o ora...merg sa conduc  trupul neinsufletit spre mormant...

Ce e viata?

Oare sti-vom ce ne aduc zorile...?

Te-ai intrebat, ce este viata?

Astazi, cand  mai adaug inca un an...m-am gandit... la multe.

Cu fiecare an, ma apropii mai mult  de Domnul meu.Anii trec, viata se duce, iar pe noi crestinii acest lucru nu trebuie sa ne sperie deloc.De fapt, fiecare an scurs aici pe pamant, ne apropie de casa.

Vroiam sa scriu...altceva, dar ochii mi-au ramas asupra unei poezii care mi-a placut tare mult.

Tanar sau batran, sarac sau bogat,
Fericit sau nefericit, implinit sau neimplinit
Se naste intrebarea: Ce este viata?

 
Stau si gandesc, ma trezesc tarziu,
Aud in ureche un susur de cascade.
E glasul ce se-aude din timpuri stravechi:
Oare ce este viata?

 
Alergam si privim, iubim si uram,
Muncim si chiulim, stam si gandim,
Ne luptam si murim.

 Ce este viata?

 
Mama, copiii, tata, prieteni, rude, dusmani,
Revolutii, razboaie, sange si ploaie,
Noroi si soare...totu-i o boare
Ce trece incet...
Ce este viata?

 
Ne luptam sa traim si soarta-si lasa
Amprenta greoaie.
Am vrut sa fiu fericit si-am privit,
Dar privirea-mi se ratacise.
Ce este viata?

Ma uit pe un drum ce trece greoi printre ani,
Mi se pare departe si totusi e aproape
E ieri, ba nu, parca-i azi.
Ce este viata?

Nu, nu poate sa fie, simt pe propria-mi suflare
O farama din mare.
E o mana ce bate la usa-mi din mine:
Oare e nemurire?

Stau si gandesc si inima-mi bate puternic.
Ma simt vinovat, din ploaia de ani
Am cautat doar vant.
Ce este viata?

  Nemurirea-mi vorbeste,
Da, trebuie sa fie!
Bani si glorie, imparatie, prostie, neant
Totu-i desert, cand stai si te-opresti...
Dar, ce este viata?

Sunt jos in colb in moloz si-n scursori,
Si toate-s de-a valma in mintea-mi cu ceata,
Dar, uite, o raza de viata!

Incep sa-nteleg...
Viata nu-i de la noi.
Viata-i de-acolo, din nemurire!

 Viata-i Isus!
Da! L-am gasit, si-s mantuit.

Stai si gandeste, nu-i o poveste
Sunt gandurile tale, si-au aripi sa zboare...
Te rog intelege, El ESTE VIATA. 

Hrana ta zilnica !

15 Septembrie

1 Cronici 26.20-32

Dintre leviţi, unii aveau în grijă vistieriile casei Domnului şi vistieriile lucrurilor dedicate. Unul dintre ei, Şebuel, „supraveghetor peste vistierii", era descendent al lui Moise. Suntem oare siguri că şi nouă ni s-au încredinţat multe comori? Cea mai mare dintre ele nu este alta decât Cuvântul lui Dumnezeu. Bogăţiile lui sunt inepuizabile. Care este importanţa pe care o acordăm Bibliei noastre? O socotim a fi cu adevărat o comoară?

„Lucrul bun încredinţat ţie, păstrează-l îi recomandă Pavel tânărului Timotei (2 Timotei 1.14). Iar în prima sa epistolă, după ce a pus în antiteză bogăţiile deşerte din veacul de acum cu comoara strânsă ca o temelie pentru viitor, apostolul îl îndeamnă pe tânărul ucenic: „Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat!..." (1 Timotei 6.19-20). Fiecare dintre noi să citească din nou acest v. 20, punându-şi numele său în locul celui al lui Timotei.

Alţi leviţi sunt numiţi în v. 29-32. Ei erau supraveghetori, judecători, administratori. Puşi acolo pentru a face „toate treburile lui Dumnezeu" (v. 30, 32; vezi şi 2 Cronici 19.11), ei ne

fac să ne gândim la Cel care, încă din copilărie, S-a aflat întâi şi mai presus de orice „în cele ale Tatălui" Său (Luca 2.49).