Omul are duh, suflet si trup

Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

1 Tesaloniceni 5:53

 Citind acest verset, m-a facut sa ma gandesc la Trinitatea lui Dumnezeu.

Toti stim ca exista un singur Dumnezeu, dar in Dumnezeu sunt trei persoane:

Dumnezeu-Tatal, Dumnezeul-Fiul si Dumnezeu-Duhul.Aceste persoane au existat inca de la inceput. Daca mergem in Geneza si citim primul capitol vom vedea ca fiecare verset incepe prin: Dumnezeu a zis, iar in vesetul 26 scrie:

"Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră"

Stim ca de la inceput ca Dumnezeu nu era singur, ci dialoga cu cineva atunci cand s-a hotarat sa il creeze pe om.
Omul care este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, descopera in propria sa fiinta trinitatea, DUH, SUFLET SI TRUP, asa cum sta scris in versetul de mai sus.
Cand Pavel le-a scris Tesalonicenilor  s-a rugat ca toate acestea sa fie pazite si fara prihana, ceea ce inseamna ca unul din acestea pot fi bolnave.Adeseori duhul  nostru poate fi bolnav, sufletul ori trupul, dar ca sa fie in armonie intreaga trinitate a omului este nevoie ca fiecare in parte sa fie sanatos.
Un duh mahnit usuca oasele, spune inteleptul Solomon in Proverbe 17:22, cu alte cuvinte imbolnaveste si trupul.
Mi-am adus aminte de una din multimea de discutii pe care am avut-o cu colegii mei.La nivelul declaratiilor sunt foarte religiosi, cred in Dumnezeu, insa cand ajunge discutia despre suflet si trup, aici nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda.Pentru ei, ca si pentru multi altii, sufletul si trupul sunt una si aceeasi. Daca suflarea se opreste...totul s-a terminat....Ori avem in Scriptura atatea versete care ne arata clar diferenta dintre duh,suflet si trup.
Matei 10:28

Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

Evrei 4:12

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.

Psalmi 16:9

De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se înveseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.

Iov 12:10

El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

 In Cartea Marcu 12:30, avem porunca data de ISUS, care se refera la dragostea pe care trebuie sa o avem din adancul fiintei noastre, si aici nu se refera doar la o dragoste manifestata din inima, ci  o dragoste complexa, din inima, din suflet, cu tot cugetul si cu toata puterea.

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”.

Inchei prin a ma ruga si eu, ca:

Dumnezeul păcii să ne sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul nostru, sufletul nostru şi trupul nostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

Multumesc pentru inca o zi...

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea să ascult cum ascultă nişte ucenici.

Isaia 50:4

E minunat sa deschizi ochii si sa vezi ca ai mai primit inca o zi de la Dumnezeu.

Dimineata este momentul cel mai potrivit in care poti sa o iei inaintea zorilor si sa vii inaintea lui Dumnezeu multumindu-i. Poate ti se pare normal sa deschizi dimineata ochii si sa te ridici din pat, sa mergi la patul copiilor si sa vezi ca sunt in viata...insa nu este asa...

Daca si tu si eu suntem in viata, este doar pentru faptul ca ISUS ne iubeste pe amandoi, atat pe mine, cat si pe tine.

Dimineata este momentul in care putem veni cu lauda inaintea Lui vestindu-i bunatatatea Sa. Astazi  El si-a innoit si credinciosia, si bunatatea.

Astazi, Ii putem multumi lui Dumnezeu inca o data.

Hrana ta zilnica !

11 Septembrie

1 Cronici 21.14-30

Tot pe acest munte, Moria, Avraam îl adusese odată ca jertfă pe fiul său, Isaac (Geneza 22.2; 2 Cronici 3.1). Însă Dumnezeu oprise mâna lui Avraam în acelaşi fel în care acum opreşte mâna îngerului. Judecata divină astfel deturnată ia acum forma unui foc, consumând jertfa oferită de David (v. 26). După ce i se prezentase o jertfa înlocuitoare, care 1-a substituit pe Isaac, Avraam a pus locului acestuia numele „Jehovah-Jireh", adică: „La muntele unde Domnul va purta de grijă" (Geneza 22.14).

În ce ne priveşte, cunoaştem solemnitatea acelei purtări de grijă şi, de asemenea, cine a fost Acela care a trebuit să primească în locul nostru loviturile judecăţii lui Dumnezeu. Vocea care aici îi spune îngerului: „Destul", îi porunceşte apoi să-şi pună iarăşi sabia în teacă; şi această voce este aceeaşi cu cea care într-o zi va trebui să spună: „Trezeşte-te, sabie, împotriva păstorului Meu şi împotriva omului care este tovarăşul Meu ... loveşte păstorul" (Zaharia 13.7). Ce taină minunată şi de nepătruns! Judecata pe care o meritam s-a depărtat pentru totdeauna de la noi, pentru că a căzut asupra Celui zdrobit în locul nostru: Isus, Păstorul rânduit de Dumnezeu, Păstorul nostru cel bun, este „însoţitorul Domnului".

Inca traim o vreme de har....

Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.

Ioan 18:24

Sunt convinsa ca fiecare dintre noi am citit de atatea ori pasajele care descriu judecarea si condamnarea lui ISUS. Nu demult am recitit acest pasaj fiind scris in fiecare Evanghelie, dar de fiecare data cand citesc, incerc sa merg cu gandul acolo. Ma straduiesc, dar oricat as vrea sa inteleg toate acele momente, nu le voi putea intelege niciodata pe deplin.

Am urmarit in Scriptura fiecare pas a lui Isus cat a fost pe pamant. A facut atatea minuni in cei trei ani si jumatate, si cu toate vindecarile si eliberarile facute, cu toate facerile de bine...cu toate acestea in fiecare clipa cautau si se sfatuia, ce vina sa Ii gaseasca ca sa poata fii condamnat. 

Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.Luca 6:11
L-au purtat de la Ana la Caiafa, l-au dus inaintea lui Pilat, dar nimeni nu I-a gasit nici un fel de vina. Nu I-au gasit vina, pentru ca EL este Singurul care a fost  fara vina.Pilat nu a gasit nici o vina: 

Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” Luca 23:4,
Irod la fel nu a gasit vina in El:

Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte", Luca 23:15, cu toate acestea  a fost urat de moarte.
 A fost urat atunci, este urat si astazi.
 In Faptele apostolilor 13:28 scrie,

Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare.

Fiindca ne-a iubit, a acceptat si moartea !

Astazi traim vremuri in care ucenicii Domnului sunt prigoniti si sunt urati. Scriptura ne-a avertizat asupra acestor vremuri, cu toate acestea multi dintre noi nu suntem pregatiti a accepta prigoana sau a plati pretul pentru Hristos. Citisem zilele trecute, ca in multe locuri crestinii au inceput sa fie prigoniti si maltratati pentru faptul ca sunt ucenici ai lui Hristos.Zilele trecute  o imagine atat de cruda era postata pe mai multe site-uri crestine, si cred ca si  pentru dumneavoastra este la fel.

Acest crestin dintr-o tara din Arabia Saudita a fost maltrat, doar pentru faptul ca avea acasa o BIBLIE.Aceasta este una din metodele pe  care o aplica guvernul iranian, dar mai multe puteti gasi pe:
http://themuslimissue.wordpress.com
Cate Biblii avem noi in casa...?Nu ne controleaza nimeni (inca), si o tinem uitata prin biblioteca..!
Va veni vremea cand ne vom dori sa citim un verset si poate nu vom mai avea de unde....
Am stat si m-am gandit in mod special la noi, romanii...chiar suntem binecuvantati. Traim vremi de har in tara noastra, dar multi suntem inconstienti si nu profitam de aceste vremuri binecuvantate. Putem merge sa raspandim Evanghelia in fiecare catun uitat de lume, acolo unde nu au auzit despre Dumnezeu, dar nu o facem....
Nu o facem din comoditate, nu o facem ca nu vrem sa renuntam la confort, la urma urmei, nu o facem ca nu implinim ceea ce ne-a poruncit Isus:
Marcu 16:15

Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Oare porunca aceasta a dat-o doar apostolilor Lui? Nicidecum ! Ca si ucenici ai lui Hristos suntem datori sa mergem si sa facem ucenici in toata lumea.

Matei 28:19

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.

Inca mai traim vremi de har, inca avem parte de indurarea Domnului, inca mai putem sa implinim porunca...

Doamne ajuta-ne !

Hrana ta zilnica !

10 Septembrie

1 Cronici 21.1-13

Ne putem întreba de ce Dumnezeu, care a trecut peste greşelile precedente ale lui David, o reaminteşte acum pe cea a numărării. Păcatul acesta ne arată înainte de toate distanţa care-1 separă pe acest împărat de acel Unul faţă de care el constituia doar o slabă reflectare. Era necesar ca Israel să nu-L confunde pe Mesia al lor nici măcar cu cel mai mare dintre împăraţii lor. 

Fiul lui David era în acelaşi timp şi Domnul său (Matei 22.41-45). Pe de altă parte, trebuia să explice necesitatea pedepsei divine şi harul care avea să-i pună sfârşit. Fără acestea, istoria nu poate fi înţeleasă. David apare aici ca fiind nici mai mult nici mai puţin decât un păcătos vinovat, la fel ca tine şi ca mine. Însă el cunoaşte inima lui Dumnezeu. Răspunsul lui este dovada pentru aceasta: „Să cad ... în mâna Domnului, pentru că îndurările Lui sunt foarte mari" (v. 13). Cunoaşte fiecare dintre noi, din experienţă personală, bogăţia şi varietatea acestei îndurări a Domnului?

 (citiţi PI. Ier. 3.22,23, 32).

Pentru ispăşirea păcatelor noastre nu poate fi o chestiune de alegere între trei ani de foamete, trei luni de război sau trei zile de boală. Dar Hristos, luând locul nostru, a cunoscut în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce măsura deplină a mâniei lui Dumnezeu; El a luat asupra Sa pedeapsa noastră eternă.

O zi minunata!

Nu dispera când greul vieţii te-apasă,
Nu plânge pentru-al tău destin
Căci după chin viaţa-i mai frumoasă,
Cum după ploaie, ceru-i mai senin.

Oraşul Veneţia interzice termenii “mamă” şi “tată” pe formularele oficiale

Daca as spune ca sunt socata de citirea acestei vesti...as minti, insa mirata sunt de repeziciunea cu care se petrec toate aceste lucruri despre care ne vorbeste Biblia.

Urmatoarea stire este preluata de pe: http://www.stiricrestine.ro

Administraţia locală a oraşului Veneţia, Italia, a adoptat o lege care interzice termenii „mamă” şi „tată” pe formularele pe care părinţii trebuie să le completeze pentru a-şi înscrie copiii la grădiniţe şi la centre de zi de îngrijire finanţate din fonduri publice, notează LifeSiteNews. Politica „drepturilor civile şi de antidiscriminare” a fost introducă de către consilierul oraşului, Camilla Seibezzi, care a declarat că asemenea schimbări ale limbii sunt un obiectiv fundamental pentru a combate stereotipurile. „Construcţia (lingvistică) formează o categorie a gândirii, o practică zilnică”, a precizat ea.

Ziarul Corriere del Veneto raportează că termenii vor fi înlocuiţi cu “părinte 1” şi “părinte 2”. “Merg mai departe”, a declarat Camilla. “Prima mea alegere nu este pentru a fi ‘renumită‘, dar sunt convinsă că am făcut ceea ce trebuia.” Ea a numit schimbarea “un pas foarte mic spre drepturile civile ale tuturor”. Consilierul pentru Tineret, Gianfranco Bettin, a declarat ziarului: “Aţi citit, incredibil, că asta va însemna ‘sfârşitul familiei’ sau ‘anularea rolurilor de mamă şi tată’. De fapt, doar utilizarea termenului ‘părinte’…nu ia niciun rol de la nimeni şi nu produce (sau poate va înregistra) sfârşitul a ceva."

Hrana ta zilnica !

9 Septembrie

I Cronici 18:1-17; cap.19, cap 20.1-8

Capitolele 18, 19 şi 20 se referă la războaiele lui David. Ele grupează laolaltă faptele care în 2 Samuel sunt separate de diferite evenimente din istoria împăratului. Le-am luat deja în considerare acolo şi nu există nici o diferenţă apreciabilă între cele două relatări, cu o singură excepţie: tăcerea totală care se păstrează începând cu cap.20 referitor la teribilul păcat al lui David şi la consecinţele lui tragice. Nici scandaloasa afacere cu Urie, nici păcatul lui Amnon urmat de uciderea sa, nici conspiraţia lui Absalom, nici rolul criminal jucat de Ioab, nici una din toate acestea nu-şi găseşte loc în această carte a Cronicilor. Iată felul în care lucrează harul! Dumnezeu întinde voalul îndurării peste această perioadă sumbră a sărmanului Său slujitor. „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit, spune David în Psalmul 32.

Oare face fiecare dintre cititorii noştri parte dintre aceşti fericiţi?

David triumfă succesiv asupra filistenilor, moabiţilor, sirienilor, edomiţilor; apoi din nou asupra fiilor lui Amon (cap. 19 şi 20). Toţi vrăjmaşii tradiţionali ai lui Israel sunt subjugaţi, ilustrare a momentului când Dumnezeu Îi va supune lui Hristos toate lucrurile şi-I va pune vrăjmaşii aşternut al picioarelor Sale (Evrei 1.13; 2.8).