Cu toate ca muncim de cand ne nastem si pana murim, ne straduim sa ne ridicam case, sa strangem avutii, cu toate acestea, aici pe oamant nu reusim sa fim fericiti pe deplin si suntem intr-o permanenta framantare.
Imi amintesc de una din cantarile mai vechi pe care le cantam...
"Sunt strain si calator..n-am aici palate
Dar in tara fara nori....ale mele-s toate"
Aici nu suntem decat simpli calatori intr-o lume care este trecatoare.Nefiind casa noastra vesnica...desi noi consideram ca ceea ce avem este "al nostru" si ne putem bucura de ele din plin, iata ca nimic din toate acestea nu ne implinesc si nu ne satisfac.Intalnim greutati, dezamagire si doar probleme.
Acum cateva minute vorbeam cu cineva si imi povestea of-ul pe care-l are si greutatile pe care le intampina.Desi este o persoana care "material" sta foarte bine, acum intampina alte greutati si tot pe aceeasi tema..."mostenirea", si constat ca in ciuda "posesiunilor" pe care le strange un om in viata, tot nefericit este.
Unii dintre noi au toate motivele pentru care ar trebui sa fie fericiti, lipsa grijurilor, lipsa problemelor financiare, confortul pe care il au, toate acestea ar trebuie sa ii faca "very happy".
Intrebarea este: de ce nu este omul fericit?
Cred ca daca Dumnezeu ar ingadui sa fim fericiti pe deplin, ne-am atasa foarte mult de acest pamant si nu ne-am mai dori cerul!
Daca am putea privi cu ochii nostri bogatiile cerului, cu siguranta nu am mai pune pret pe lucrurile de aici de pe pamant. Noi nu le putem vedea cu ochii acum, dar traim prin credinta si privim toate bogatiile care ne asteapta cu ochii spirituali.
Apocalipsa 21 descrie Ierusalimul care este pregatit pentru cei alesi de Domnul.
Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la
Dumnezeu,
având slava lui Dumnezeu. Lumina ei
era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de jasp, străvezie ca
cristalul.
Era înconjurată cu un zid mare şi
înalt. Avea douăsprezece porţi, şi, la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau
scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui
Israel.
Spre răsărit erau trei porţi; spre
miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi, şi spre apus, trei
porţi.
Zidul cetăţii avea douăsprezece
temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai
Mielului.Îngerul care vorbea cu mine avea ca
măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul
ei.
Cetatea era în patru colţuri, şi
lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape
douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau
deopotrivă.
I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o
sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta
măsura îngerul.
Zidul era zidit de jasp, şi cetatea
era de aur curat, ca sticla curată.
Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot
felul: cea dintâi temelie era de jasp; a doua, de safir; a treia, de calcedonie;
a patra, de smarald; a
cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de
beril; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de iacint; a
douăsprezecea, de ametist.
Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare
poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla
străvezie.În cetate n-am văzut niciun Templu;
pentru că Domnul Dumnezeul cel Atotputernic ca şi Mielul sunt Templul
ei.
Cetatea n-are trebuinţă nici de
soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi
făclia ei este Mielul.
Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor
aduce slava şi cinstea lor în ea.
Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi
noapte.
În ea vor aduce slava şi cinstea
neamurilor.
Realizam noi ce frumusete este ACASA ?
La moarte noi nu parasim casa......ci mergem acasa !
Ne luptam aici pe pamant pentru nimicuri care trec, dar pentru casa vesnica..tot asa mult ne luptam?
Sunt luptele spirituale pe care trebuie sa le biruim daca dorim acest loc.
Ioan in cartea sa , Apocalipsa, in capitolul 21 incheie cu un verset:
"Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în
spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii
Mielului"
Aici nu sntem decat straini si calatori, insa daca vrem sa ajungem ACASA in tara mult dorita trebuie sa ne purtam cu frica in toata aceasta pribegie a noastra pe pamant.
"Purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre"
Petru 1:17
