Versetul zilei

22 mai 2013

Vreau sa iubesc....!

Sunt la birou...plictiseala mare...Imi pun castile si caut ceva crestin sa ascult.Am gasit...radio Vocea Evangheliei. Ascult o melodie super...dar iata ca imi capteaza atentia o istorioara frumoasa pe care tocmai o aud...Incep sa scriu repede ideile ...pentru ca vreau sa o cititi si voi.

Undeva pe o insula locuiau  impreuna o multime de sentimente.
Fericirea, Tristetea, Cunoasterea, Intelepciunea si multe altele, dar alaturi de toate acestea, locuia si  Dragostea.
Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda, asa ca fiecare din ele s-au grabit sa plece cat mai repede.Si-au cauta barci si fiecare au parasit insula, doar Dragostea nu se grabea sa plece. Era singura careia ii parea rau sa paraseasca acel paradis.
Când insula era aproape de a se scufunda, Dragostea s-a hotarat sa paraseasca si ea locul acela magnific, insa avea nevoie de ajutor, de-aceea s-a hotarat sa il ceara oricui ii va iesi in cale. Bogatia a trecut pe lânga Dragoste intr-un vapor imens. Dragostea a spus:
“ Bogatie ma poti lua cu tine?” 
" Nu, nu pot. Am atâta aur si argint in barca mea, incât nu se mai este loc si pentru tine”.
Dragostea s-a decis sa intrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo intr-o frumoasa barca:
“ Vanitate, te rog ajuta-ma!”
“ Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toata uda si mi-ai putea strica barca” - a raspuns Vanitatea.
Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea ii cere ajutorul:
“ Tristete ia-ma cu tine, te rog!”
“ O...Dragoste, sunt atât de trista, incât vreau sa fiu singura!”
Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atât de vesela incât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul.
Dintr-o data s-a auzit o voce:
“ Vino, Dragoste, te iau eu. Era un batrânel. Dragostea s-a simtit atât de binecuvântata si atât de fericita incât a uitat sa intrebe cum il cheama. Când au ajuns pe uscat, batrânelul a plecat urmând-si calea lui. 
Dragostea, realizând ca a ramas datoare acelui  batrânel, a intrebat Cunoasterea ,un alt batrânel:
“ Spune-mi te rog, cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?”
“ Era Timpul” – a raspuns Cunoasterea.
“ Timpul!” - a spus Dragostea mirata. “ Dar de ce sa ma ajute pe mine Timpul?”
Cunoasterea a zâmbit si a raspuns cu intelepciune:
“ Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cât de mare si minunata este Dragostea”.

Zilele trecute vorbeam  cu mama mea la telefon.Printre altele imi spunea...
"draga mea, sa nu uiti...intr-o zi toate vor dispare, credinta, speranta, bunatatea, si multe alte calitati...singura  care va ramane, ESTE DRAGOSTEA"...cata dreptate avea.....!!!
Ma rog Domnului sa imi daruiasca din plin dragoste, o dragoste ca si a LUI.
 O dragoste sincera si curata, dar nu o dragoste pentru cei care ma iubesc...pe acestia e foarte simplu sa ii iubesc, vorba aceea...( te iubesc pentru ca ma iubesti)....
vreau o dragoste pentru toti acei pe care, imi este greu sa ii iubesc...o dragoste si pentru cei care ma urasc...de fapt vreau sa ii iubesc pe toti.

Hrana ta zilnica !

22 Mai
1 Impăraţi 5.1-18

Dacă David poate fi privit ca împăratul harului, Solomon, succesorul lui, apare ca împăratul gloriei.
 În gândurile lui Dumnezeu, gloria urmează harul, fără a fi separată de el. Credinciosul, bucurându-se deja de har, va primi şi gloria la venirea Domnului. Hiram, împăratul Tirului, 1-a iubit întotdeauna pe David. 
De aceea, la urcarea pe tron a lui Solomon, are parte de gloria marelui împărat şi primeşte din abundenţă provizii pentru necesităţile lui şi ale poporului său. 
În schimbul acestor beneficii, el va contribui la construcţia templului, care va fi acţiunea principală a domniei lui Solomon. Domnul, de vreme ce i-a dat odihnă lui Israel, poate şi El să Se odihnească şi să schimbe cortul călătorului cu o construcţie durabilă. 
Aşa cum a făcut-o cortul înainte (însă cu unele diferenţe), templul lui Solomon ne va oferi numeroase ilustrări ale relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său. Iată deja o primă deosebire: casa din deşert era amplasată direct pe nisip, în timp ce aceasta trebuia să fie de neclintit, fundamentată pe pietre măreţe, pietre scumpe.
 „Temelia Lui este în munţii sfinţeniei" (Psalmul 87.1).

21 mai 2013

Hrana ta zilnica !

21 Mai
1 Impăraţi 4.20-34

Să observăm conexiunea dintre v.20 şi v. 29. Poporul şi inima împăratului au o dimensiune comună: aceea a nisipului de pe plaja mărilor. Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a dat unsului Său o inimă suficient de largă pentru a cuprinde şi pentru a iubi toată această mare naţiune a cărei răspundere o poartă acum. În acelaşi fel, dragostea Domnului este după măsura numărului celor care-I aparţin şi mulţimea lor nu o copleşeşte. Crucea a făcut dovada. Scump cititor credincios, El te iubeşte ca şi cum ai fi singurul său răscumpărat. 
Noi nu vom ajunge niciodată să sfârşim cunoaşterea şi înţelegerea „dragostei lui Hristos care întrece cunoştinţa" (Efeseni 3.18, 19).
Această frumoasă prefigurare a domniei milenare a lui Hristos evocă odihna de care întreaga creaţie se va bucura în final, după ce a suspinat atât de mult timp sub „robia stricăciunii" (Romani 8.19-22). Solomon a vorbit despre fiare, păsări, târâtoare, peşti. Hristos „Fiul Omului", conform Psalmului 8, „încununat cu glorie şi cu onoare", îşi va exercita domnia asupra tuturor lucrărilor mâinii lui Dumnezeu: „Oi şi boi, toate, şi, de asemenea, fiarele câmpului; păsările cerurilor şi peştii mării, (tot) ce străbate cărările mărilor. Doamne, Domnul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!" (Ps. 8.5-9).

20 mai 2013

Hrana ta zilnica !

20 Mai
1 Impăraţi 4.1-19

Astfel, împărăţia lui Solomon se stabileşte pe fundamentul de neclintit al păcii şi al dreptăţii. Ea prefigurează - cum am văzut deja - perioada fericită în care nu numai Israel, ci întreaga lume va fi eliberată de război şi de nedreptate. În prezent, în ciuda tuturor eforturilor lui, în ciuda progresului său tehnic şi social, omul nu reuşeşte prin sine însuşi să întroneze pacea şi dreptatea, deşi toţi oamenii tânjesc după ele. Înainte să se poată întâmpla aceasta, Satan trebuie să fie legat, iar Fiul Omului să preia dominaţia universală.
Să luăm în considerare ordinea perfectă pe care o obţine Solomon în administrarea împărăţiei. Doisprezece administratori, câte unul pentru fiecare lună a anului, sunt răspunzători prin rotaţie de aprovizionarea curţii regale.
 Ei ne amintesc de acel rob credincios şi înţelept pe care stăpânul 1-a pus peste ceata servitorilor săi, ca să le dea hrana la timp (Matei 24.45).
Domnul a dat daruri slujitorilor Săi: păstori, învăţători... care au misiunea să distribuie hrana spirituală celor ai Săi. Dar, într-un fel mult mai general, fiecare credincios trebuie să fie un bun administrator, fidel, purtându-se cu răspundere faţă de „talanţii" pe care Stăpânul său i i-a încredinţat spre propria-I glorie

19 mai 2013

Hrana ta zilnica !

19 Mai
1 împăraţi 3.8-28

În Israel, împăratul era şi judecătorul suprem, imagine a Domnului Hristos care, în viitor, va exercita ambele funcţii în acelaşi timp. Împăratul Solomon are cu atât mai multă nevoie de înţelepciunea divină pentru această dublă misiune, de a guverna şi de a judeca poporul, cu cât era şi tânăr. Dar promisiunea lui Dumnezeu se împlineşte fără întârziere, iar celebrul verdict pronunţat de Solomon în cazul celor două femei îl face cunoscut în tot Israelul, că primise „înţelepciunea lui Dumnezeu ... ca să facă judecată" (v.28). Nu acesta a fost modul în care Absalom se străduise să-şi stabilească reputaţia de judecător (2 Samuel 15.4). Cum ar fi putut dreptatea să domnească, dacă omul acesta neevlavios, rebel şi ucigaş, ar fi reuşit să pună stăpânire pe tronul pe care Dumnezeu îl destinase fratelui său mai tânăr, Solomon?
Unul singur a fost mai înţelept decât Solomon. Să-L contemplăm pe Isus, copil „plin de înţelepciune", uimindu-i pe învăţaţii legii prin inteligenţa Sa (Luca 2.40, 47), iar mai apoi, în timpul servirii Sale, răspunzând fiecăruia după inima lui, discernând cursele care-I erau pregătite şi uluindu-Şi adversarii. El este cu totul de admirat în situaţia în care-Şi exprimă judecata cu privire la femeia adulteră: „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra în ea" - le răspunde El acuzatorilor (Ioan 8.7). „Ce (este această) înţelepciune dată Lui?" - se întrebau ei cu privire la El (Marcu 6.2).

18 mai 2013

Ce faci pentru viata ta?

Chiar daca oboseala isi spune cuvantul...tot am sa asez cateva randuri, si asta doar pentru ca mi-a venit o idee in minte (noroc ca doar o idee, si nu altceva).
Mi-am amintit de o discutie pe care am avut-o cu ceva zile in urma, si din cate imi amintesc am si scris  cate ceva, despre dezamagirile vietii  unui amic, de fapt a unui medic cu care am stat de vorba. 
Dezamagit de.....toate !
Ma intrebam din nou, de ce...?
E simplu...
Cine nu tine cont de poruncile Domnului, cine cauta sa-si indeplineasca doar propriile dorinte  merge hotarat spre nefericire, iar consecintele neascultarii sunt doar rani si suferinta, inima mahnita si dezamagiri puternice.
In Psalmul 147 scrie, Domnul...tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.
O inima zdobita nu isi va gasi alinarea decat la Domnul, iar o rana nu isi va gasi vindecarea decat tamaduita prin sangele lui Isus.
Avem o viata ! Daca  ne imbolnavim, alergam la medic disperati ca sa ne faca sanatosi, pentru a putea sa mai traim cativa ani spre a  ne bucura de viata, de viata aceasta care este atat de scurta si  trecatoare, dar nu vad pe nimeni disperat sa alerge la Isus pentru a-si pastra viata. Aici pe pamant ne straduim sa ne pastram viata, dar viata vesnica, care este PENTRU VESNICIE, oare de ce nu ne straduim sa o pastram?
E de mirare, pentru ca viata de  aici este cu atatea probleme, si totusi  o dorim, iar viata vesnica care ne asteapta in cer...totusi nu este atat de ravnita.
Prin credinta in Isus, noi  putem primi viata vesnica, dar oare facem suficient pentru a putea pastra aceasta oferta?

Eu...ma silesc sa fac si ma rog ca Domnul sa imi dea intelepciune si in acele momente in care poate nu fac suficient.


O zi minunata !


Plina de praf si de vopsea lavabila, ( asta ptr. ca am devenit si eu  ajutor de zugrav...;) bine ca mi-a daruit Dumnezeu un sot priceput la toate), am intrat o clipa pe blog sa va las un salut.
Va las un gand pe care l-am citit si eu cu familia de dimineata:
Psalmul 19
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit:dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. 
Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
 Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!

  Un weekend binecuvantat alaturi de cei dragi!!
Fiti binecuvantati !

Hrana ta zilnica !

18 Mai
1 Impăraţi 3.1-15

Dacă la noapte Domnul ne-ar invita, ca şi pe Solomon, „Cere ce vrei să-ţi dau", ce I-am răspunde? 
Nu am siguranţa că fiecare dintre noi ar avea întâi de toate dorinţa să primească ...
„o inimă care ascultă" (v.9 notă: care aude). Şansă, succes, distracţii, călătorii, acestea sunt dorinţele celor mai mulţi dintre tinerii acestei lumi. Dar dorinţele noastre, care sunt?
O inimă care ascultă (sau o inimă inteligentă; în v. 12: „o inimă înţeleaptă şi care înţelege") - iată o cerere agreată de Dumnezeu şi pe care o poate întotdeauna împlini. „Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înţelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie ... şi i se va da" (Iacov 1.5). Aceasta nu este o rugăciune care să poată izvorî din inima cuiva deja înţelept în ochii proprii (Proverbe 3.7). Dar Solomon nu are o părere înaltă despre sine: „eu sunt un copil mic -spune el - nu ştiu nici să ies, nici să intru" (v.7). Să remarcăm aici că inima - şi nu capul - este aceea care trebuie să asculte şi să înţeleagă. 
Iubirea pentru Domnul este cheia adevăratei inteligenţe.
Mai presus de toate, să-L luăm în considerare pe Modelul nostru desăvârşit, care declară prin vocea profetului: „Domnul Dumnezeu ... îmi trezeşte urechea ca să ascult ca un ucenic" (Isaia 50.4).