Atunci
cand am inteles ca Domnul vrea mai mult de la mine, cand am inteles ca
vrea sa-L cunosc in toata splendoarea Sa, atunci cand aveam nevoie sa
vad puterea Sa la lucru, prin semne si minuni, atat in viata mea cat si
in viata celor de langa mine....am ascultat chemarea Sa si am decis sa
Il urmez. Am pus inaintea Domnului acest lucru cu post si rugaciune, si
dupa cateva luni in care am asteptat, a venit o zi de duminica in care
m-am rugat insistent sa imi dea in aceea zi raspunsul. Si cum Dumnezeu
asculta rugaciunile facute cu sinceritate, raspunsul a venit printr-un
frate care nici macar nu ma cunoastea, a venit la doar o ora si atat de direct incat
in acel moment am ridicat mainile spre cer instantaneu si am multumit
Domnului.Asa am decis sa merg acolo unde El avea un plan cu mine.
Desi
familia mea si eu am crescut in biserica baptista, cu toate astea
frecventam biserica penticostala, dar nu in mod regulat. Atunci cand
mergeam in aceasta biserica, care mai tarziu avea sa devina pentru mine
locul cel mai drag si binecuvantat pe care Dumnezeu mi l-a pregatit,
aici, inca de la inceput am cunoscut o sora extraordinara, o sora pe
care o apreciez foarte mult. Mi-a
devenit prietena si sora draga in Domnul, asa am cunoscut o parte din
luptele cu care se confrunta si mai apoi am cunoscut biruintele pe care
le-a avut cu Domnul. De asemenea oameni aveam nevoie langa mine si
Domnul...MI I-A DAT !
Asa
cum fiecare avem experienta reala a intoarcerii noastre la Domnul,
astazi cu permisiunea ei, am hotarat sa scriu franturi din marturia ei.
Sunt convinsa ca va incuraja pe cei care o citesc si ma rog ca Domnul sa
lucreze si in viata altora cu putere.
Sunt convinsa ca Dumnezeu va lucra, insa trebuie sa vada in noi dorinta sincera de a dori si noi acest lucru.
Cateva randuri -marturisire- al unui
inceput pe calea biruintei care in dreptul meu a functionat in aspectul IERTARII
si nu numai,
o aplicatie practica a ceea ce citim si invatam din Scriptura.
Atunci cand pare ca totul s-a sfarsit, cand ai
pierdut familia, casa, masina si locuiesti in casa socrilor tai in care ai
investit bani, sotul te paraseste pentru alta femeie-divorteaza,socrii devin
prieteni ai acelei femei si pot oricand sa te dea afara din casa lor, cand
copilul se lasa in ultimul an de liceu de scoala, pe fondul problemelor
familiale, ce ar mai ramane ? Sa-ti pierzi mintile ?
Se poate intelege ca locuind acolo si cu persoane
de acum straine dintr-o data, dupa 17 ani de casnicie, au urmat lovituri, confruntari,
au urmat cateva batalii pierdute, 2 ani si jumatate de plans aproape zilnic, in
afara de durere nu mai simteam nimic, pana intr-o zi cand am zis:Doamne,Cuvantul
Tau spune altceva!!!
Am strans credinta,vointa in inima mea si am
hotarat sa aplic ceea ce citeam, sa practic, sa traiesc potrivit Cuvantului
Sau!!!
De atunci lucrurile au luat o alta intorsatura in
viata mea - un inceput pe calea biruintei- si parca mi-am castigat acel bilet
de calatorie (iesire) din acea vale in care ma aflu de aproape 5 ani.
Ultimele 2 luni de viata, soacra mea le-a petrecut
in spital pe fondul unei suferinte, iar eu am fost alaturi de ea si am
ajutat-o cum am putut mai bine, asa cum ma invata Cuvantul Domnului, in Romani12:21...."biruie raul prin bine"....Cu ea la spital si cu socrul meu acasa pentru ca si el
avea nevoie de ajutor.
Am experimentat
acea bucurie pe care o aduce Cuvantul lui Dumnezeu atunci cand afli si cauti voia Lui, acordand iertare, ce pentru mine a insemnat eliberare, instalarea
bucuriei si a pacii in mijlocul furtunii.
Laudat sa fie Domnul!
Atitudinea si
comportamentul meu a fost socant pentru familia lor, prieteni de ai lor, vecini
care cunosteau situatia, dar si dintre cei care ma cunosteau pe mine.
Pentru ca bucuria
iertarii sa fie deplina si beneficiile ei, Domnul mi-a acordat un
bonus si anume: sa aud din gura sotului meu(inaintea Domnului este inca
sotul meu- pe acte suntem divortati) urmatoarea afirmatie ..."daca nu
erai credincioasa nu faceai ce ai facut pentru mama mea".... ba mai mult
de atat, nasa sotului meu si prietena soacrei mele a facut urmatoarea
afirmatie...
"mi-a
dat o lectie sa nu mai judec pe nimeni in viata mea"...
Ii multumesc Domnului ca mi-a dat taria sa pot fi .... "sarea si lumina pamantului
"....asa cum El ne invata in Matei 5:13-14 sa aud
aceste afirmatii de la persoane la care te astepti cel mai putin si in
mod special a sotului meu, in privinta caruia nu odata m-am intrebat :
oare, cum ii va capta Domnul atentia? Ulterior am aflat ca relatia sotului meu cu acea femeie
este deja consumata insa mai este un drum de parcurs….. atat pentru mine cat
si pentru el…… inca pasim pe cai diferite pentru a avea acea casa zidita pe
stanca la care cred din toata inima ca Domnul lucreaza!
Desigur ca astept biruinta deplina si
implinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu in viata mea si a familiei mele
in privinta careia nu mai am nici o indoiala ca o va face, mai am de castigat
batalii, insa El are ultimul cuvant in toate si ma incred in modul Lui
minunat de a lucra.
In speranta ca va aduce bucurie si motivatie altor suflete .....va doresc :
Multa binecuvantare !
Nu imi ramane decat sa spun: Domnul sa te binecuvinteze, prietena mea draga, Corina!