Hrana ta zilnica !

26 Noiembrie Iosua 2.1-13
Două mari obstacole închideau calea poporului spre Canaan. Primul era Iordanul, care constituia hotarul. Apoi, pe celălalt mal, cetatea de necucerit a Ierihomtlui. Iosua trimite într-acolo două iscoade. Misiunea lor pare a fi mărginită de această vizită la Rahav şi de a lua cunoştinţă nu de puterea duşmanului, ci de cea a lui Dumnezeu lucrând în inima acestei femei. Rahav a auzit ceea ce făcuse Dumnezeu pentru poporul Său. A crezut în El. În final iat-o că acţionează, deoarece „credinţa, dacă nu va avea fapte, este moartă în sine" (lacov 2.17), iar Iacov o ia drept pildă a acestui adevăr pe ea, o sărmană femeie canaanită, alături de însuşi Avraam (lacov 2.25). în ochii oamenilor, fapta acestei femei - o trădare - este, desigur, criticabilă.

Dar ea nu face decât să iasă în evidenţă mai bine deosebirea dintre o faptă a credinţei, plăcută lui Dumnezeu, şi o „faptă bună", lăudată de oameni. Fapta celui credincios este departe de a fi întotdeauna înţeleasă şi apreciată de lume.
Credinţa Rahavei îi va aduce un loc de cinste pe două liste remarcabile ale Noului Testament: genealogia Domnului Isus Hristos (Matei 1) şi enumerarea martorilor credincioşi din Evrei 11, unde va fi singura femeie numită în afară de Sara.

Hrana ta zilnica !

25 Noiembrie Iosua 1.1-18
Cartea losua ne introduce împreună cu Israel în ţara promisiunii pentru a o lua în stăpânire. Un nou conducător îi ia locul lui Moise: Iosua, pe care îl cunoaştem deja, pentru că l-am văzut, om tânăr, războinic (Exod 17.9, 10), discipol (Exod 33.11), slujitor (Numeri 11.28), martor (Numeri 14.6 ...). După lungi ani de pregătire în pustiu, este chemat acum la o responsabilitate imensă. Când preia această sarcină este încurajat încă o dată de Domnul (v. 6, 7, 9) şi de fraţii săi (v. 18), cu acest îndemn: „Cartea aceasta a legii (pentru noi întregul Cuvânt al lui Dumnezeu) să nu se depărteze din gura ta şi să cugeti asupra ei zi şi noapte ...". Astfel va fi secretul izbânzii prosperităţii sale spirituale ... şi al nostru (v. 8 sf).
Cartea Iosua ilustrează adevărurile prezentate în Efeseni. Asemeni fiilor lui Israel în vederea cuceririi Canaanului, cei credincioşi trebuie să se angajeze în lupte spirituale pentru a se bucura de locurile cereşti. Şi lor li se spune ca şi lui losua: „Intăriţi-vă în Domnul, ... staţi deci în picioare ..." (Efeseni 6.10, 14 /b).
Moise II reprezintă pe Domnul Hristos conducându-i pe ai Săi afară din lume. Iosua este un simbol al Duhului lui Isus (acelaşi nume în ebraică) introducându-i pe credincioşi în cer împreună cu El.

Fiti binecuvantati !

O zi binecuvantata iti doresc, oriunde unde te-ai afla!

De ce sufar...???

Astazi citeam pe un site de socializare, un verset postat de o sora draga mie, si am stat cateva clipe si am meditat la el.

“După ce veţi suferi… Dumnezeu … vă va desăvârşi” 1 Petru 5:10

De la Dumnezeu vine si bucuria si incercarea. Atunci cand suntem incercati, atunci cand cunoastem suferinta, atunci cand pierdem pe cineva drag, atunci cand prin portofel "bate vantul", atunci cand  diagnosticul "cancer" este pronuntat de medic in dreptul analizelor noastre, ne intrebam oare de ce ingaduie Dumnezeu sa trecem prin asa ceva daca ne iubeste...?

Atunci incepem sa cartim, atunci dispare de pe buzele noastre cantarea de lauda, atunci..."ni se ineaca corabiile toate", asta ca sa folosesc o expresie mai uzuala.

Tot mai putine sunt clipele in care ne ridicam ochii spre cer multumindu-i pentru toate binecuvantarile primite. Cand toate merg ca pe roate....ne atribuim meritul: 

"SUNTEM CEI MAI DESTEPTI, SUNTEM ...GENIALI"

Cand suntem coplesiti de probleme..."DUMNEZEU E DE VINA"...

Rar am auzit, si recunosc chiar in dreptul meu o spun cu rusine, sa ii aducem Domnului o zi de jertfa ca multumire, pentru ca ne merge foarte bine. Dar ceea ce este interesant ca in incercare stim mai mult ca oricand ce inseamna rugaciunea cu staruinta, stim ce inseamna postul, stim ce inseamna ungerea...atunci cautam pastorii pentru a sta de vorba, atunci stim sa facem totul....in incercare stim sa ridicam ochii spre cer mai mult...ceea ce de fapt, ar trebui sa facem in fiecare zi.

Ne intrebam de ce suferim, de ce suntem pusi la incercare.....iata un motiv pentru care avem parte de incercari...

In incercare suntem aproape de Domnul, in incercare avem credinta lui ISUS!

Hrana ta zilnica !

24 Noiembrie Deuteronom 34.1-12
Moise petrecuse patruzeci de ani la Faraon, patruzeci de ani la Ietro în şcoala lui Dumnezeu, în sfârşit, patruzeci de ani în pustiu, conducându-1 pe Israel. Avusese la început „priveliştea minunată" a rugului. Apoi, prin credinţă, „a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut" (Evrei 11.27). Cu un ochi care „nu se întunecase"

(v. 7), omul lui Dumnezeu, sfârşindu-şi cursa, contemplă admirabila panoramă a ţării lui Emanuel.
Urmează apoi momentul când, potrivit cuvintelor sale din Psalmul 90.3, la porunca lui Dumnezeu, omul se întoarce în ţărână. Dar Domnul îl onorează pe slujitorul Lui drag, ocupându-Se El însuşi de înmormântarea sa (v. 6). De atunci, Moise face parte dintre martorii credinţei care aşteaptă gloria promisă, bucurându-se deja în totul de prezenţa Celui care este răsplata desăvârşită (Matei 17.3).

Ce este pierderea ţării faţă de acest câştig?
Fie ca, la sfârşitul acestei părţi a Bibliei, cuprinzând cele cinci cărţi ale lui Moise, fiecare dintre noi să fi avansat în cunoştinţa Domnului! „Moise ... a scris despre Mine", le va spune Domnul Isus iudeilor (Ioan 5.46). Pe cine Altcineva decât pe El însuşi L-am descoperit noi traversând atâtea umbre şi imagini în această bogată porţiune a Cuvântului lui Dumnezeu?

MULTUMESC !

Zi de zi experimentez puterea lui Dumnezeu. Sunt coplesita de modul in care lucreaza in viata mea. Inca o data am vazut ca atunci cand stai langa EL, atunci cand astepti raspunsul Sau in tacere, El nu intarzie in a ne raspunde. 

Atunci, Dumnezeu preia controlul in viata ta si se implica in fiecare aspect al vietii tale.Ceea ce este interesant, este felul in care o face.

Este atat de diferit modul Lui de lucru fata de cel al oamenilor.....

Cand incepe ceva...duce la bun sfarsit.

De-aceea vreau sa Ii multumesc in mod deosebit pentru tot ceea ce a facut pana acum si pentru tot ceea va face in continuare.

Ii multumesc pentru ca mi-a purtat de grija in acesti ani in care am fost incercata, Ii multumesc ca nu m-a abandonat, Ii multumesc ca in mod deosebit m-a binecuvantat.

Niciodata nu mi-am pierdut increderea in El,

chiar daca uneori am simtit ca tremur pe stanca....

El nu m-a lasat!!!

Vreau sa ii multumesc ca mi-a ascultat rugaciunile, ba chiar le-a indeplinit pana in cele mai mici detalii.

Ii multumesc pentru ceea ce mi-a daruit in viata mea, si Ii multumesc pentru modul in care mi-a confirmat acest lucru.

Stiu ca este Voia Lui si stiu ca este darul Lui pentru mine.

Acum mi-a daruit ceea ce El deja avea  pregatit pentru mine.

Vreau sa Ii multumesc pentru CHRISTIAN, barbatul care mi-a sters lacrimile, si vreau sa Il rog SA ramana alaturi de noi pe drumul pe care vom porni impreuna.

"EU SI CASA MEA VOM SLUJI DOMNULUI"

Hrana ta zilnica !

23 Noiembrie Deuteronom 33.13-29
Tot ceea ce este „cel mai preţios" trebuie să fie pentru Iosif, simbol al Domnului Hristos. De cinci ori vom întâlni această expresie. Totuşi nimic nu este mai de preţ pentru Domnul Isus decât dragostea Bisericii Sale, a răscumpăraţilor Săi. Cel care a fost „despărţit de fraţii Săi" (Geneza 49.26) a rămas „despărţit dintre fraţii săi" (v. 16). In virtutea suferinţelor lui din groapă şi din închisoare, apoi a gloriei sale în Egipt, Iosif ocupă pe drept această poziţie deosebită. Tot astfel este şi cu Domnul Isus. Nimeni nu L-a putut însoţi pe acel drum grozav al Calvarului. A fost singur pe cruce. De aceea Dumnezeu I-a dat pentru totdeauna un loc deosebit: El L-a înălţat foarte sus", „I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume", L-a „uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Săi" (Filipeni 2.9; Psalmul 45.7).
Ca într-un minunat tablou, împărăţia de o mie de ani a Domnului Hristos este evocată prin binecuvântările seminţiilor.

Spre deosebire de ceea ce a pronunţat lacov, acestea nu cuprind nici o învinuire, nici o restricţie. Această a doua listă nu are totuşi trecută o persoană. Aţi remarcat-o?

Este vorba de Simeon, odinioară asociat cu Levi în aceeaşi condamnare (Geneza 49.5). Levi, obiect al harului, este binecuvântat din plin. Dar Simeon, unde este el?

Este o problemă serioasă! Numele vostru este el în Cartea Vieţii?

El e vinovat...!

 "Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui. A luat viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.
Moise a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”
 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău. Ei mi-au zis: „Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!” Eu le-am zis: „Cine are aur, să-l scoată!” Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.”

Exod 32:19-24

Inca de la inceput, omul a avut tendinta sa nu isi asume responsabilitatea.Adam nu  si-a recunoscut vina, si a incercat sa se dezvinovateasca , acuzand-o pe Eva. In textul de mai sus, il vede pe Aron in aceeasi  postura: 

 „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău"

...nu eu....israelitii....se scuza Aron...

Atitudinea asta caracterizeaza si astazi pe oameni.Indiferent la ce nivel discutam, fie ca in politica, fie ca intre colegi la servici, fie ca acasa printre copiii nostri...nimanui nu ii place sa isi asume responsbilitatea...mai ales cand a gresit.Fiecare isi cauta in jur un "tap ispasitor"

Aron ar fi putut spune NU, atunci cand israelitii au cerut sa le faca un vitel de aur caruia sa se inchine...dar nu s-a impotrivit. Datorita faptului ca a acceptat, s-a facut vinovat si el de acelasi pacat.

Recunoasterea vinovatiei ne salveaza de la moarte. Unul care si-a recunoscut pacatul, a fost David. In psalmul 51, David isi recunoaste starea si se caieste amarnic.El nu a incercat sa se dezvinovateasca, acuzand pe altcineva pentru savarsirea pacatului sau....ci si-a asumat responsabilitatea.

Oare de cate ori nu am gresit noi...si am incercat cumva sa ne spalam pe maini...gasind un "tap ispasitor"?

Pocainta inseamna sa recunosti pacatul...dar sa-l si parasesti !