In aşteptare....

O bătrână şi-un moşneag
Stau îngânduraţi în prag,
Tot privind în depărtare,
Poate,
vreun copil apare.
Nu prea văd de bătrâneţe
Şi lacrimile curg şiroaie
Pe-a lor încreţite feţe
Parcă-ar vrea să le mai moaie.
Greu, oftând, icnind în sine,
Lacrimile şi le şterg,
Dar pe drum nimeni nu vine
Şi în doi în casă merg.
Înserează, mai rău văd,
Dar şi toamna varsă lacrimi,
De îţi pare că-i prăpăd,
În jur ca la ei în inimi,
Ce se zbat fără hotare
Parc-ar vrea să-i părăsească,
Să plece în lumea mare
Copilaşii să-şi găsească,
Să-i cuprindă, să-i privească
Şi apoi să-i părăsească,
Totul doar e trecător,
Iar acum e rândul lor.
Au crescut copii vreo cinci
Şi nici unul nu-i pe-aici,
Toţi plecaţi peste hotare,
Pentru bani, pentru mâncare.
Au rămas acasă-n doi,
Fără bani, flămânzi şi goi,
Aşteptând
poate că mâine
Vreo unul totuşi revine.
La o casă, chiar în prag,
Tot privind în depărtare,
O bătrână şi-un moşneag
Stau
de ani
în aşteptare.

TATA, ALEGE CALEA CEA BUNA !

Avand putin timp liber la birou m-am pus sa citesc cate ceva...

Mi-a atras atentia un titlu impresionant..."TATA , ALEGE CALEA CEA BUNA"

Curioasa, desi era adresat tatilor, am inceput sa citesc. Era vorba de un tata si fiul sau care plecasera impreuna sa escaladeze un munte.La un moment dat urcusul devenea din ce in ce mai greu si mai periculos, cu tot felul de stanci abrupte.Tatal se oprise si privea in sus, cautand care ar fi drumul cel mai putin periculos.

Copilul vazandu-si tatal a zis:

"TATA, ALEGE CALEA CEA BUNA, CACI EU TE URMEZ INDEAPROAPE"

Daca privim din perspectiva noastra ca si simpli parinti, invatatura poate fi demna de luata in seama, fie ca esti tata sau mama pentru copilul tau.

Ca si parinti, noi suntem cele mai bune repere pentru copiii nostri.

Daca in casa copilul isi aude tatal vorbindu-i urat mamei...nu are cum acest copil sa invete sa respecte o femeie.Daca copilul vede ca tu, tatal lui, vii acasa baut si cu chef de

scandal, sa nu te miri ca la 17-18 copilul tau va incepe sa consume alcool si are aceleasi tendinte.

 Calea pe care o alegem noi, este calea pe care copiii nostri o vor urma.Nu stiu cati constientizam acest lucru ?

Daca privim din persepctiva biblica avem responsabilitati si mai mari.Tot ceea ce vad copiii nostri in noi...vor urma cel mai probabil.

E momentul sa luam o pauza si sa ne facem timp pentru a ne analiza comportamentul, suntem noi exemple bune pentru copiii nostri?

Suntem corecti in afacerile noastre?

Rugaciunea pe genunchi cu familia are loc in fiecare zi? Poate ca dimineata se pleca pe rand de acasa, dar cu siguranta seara  e toata familia. Exista acest obicei?

Copilul nostru ne vede citind din Scriptura...sau ne vede urmarind un meci ori o telenovela?

Avem discutii cu copilul nostru despre viata vesnica? Poate spunem ca sunt prea mici sa putem discuta, dar daca nu le vorbim...cum vor stii ei ca vesnicia este importanta?

Copiii, ne vor urma exemplul in tot ceea ce facem !

Alegerile noastre gresite pot avea influente negative asupra lor!

Copiii sunt responsabilitatea noastra!

Hrana ta zilnica !

15 Noiembrie Deuteronom 30.7-74
Harul lui Dumnezeu păstrează în rezervă „lucrurile ascunse" (29.29), cele cu care ne reţine atenţia acest frumos capitol. «Domnul nu numai că îi va strânge din nou pe ai Săi, nu numai că îi va aduce înapoi, îi va înmulţi şi va lucra cu putere pentru ei, ci va înfăptui în ei o desăvârşită lucrare a harului, de o valoare mult mai însemnată decât prosperitatea exterioară»
Într-o vreme viitoare, Dumnezeu va lucra în inimile poporului Său pentru a produce acolo ascultare şi dragoste spre El (Evrei 8.10). El îi invită de atât de mult timp: „Dacă te vei întoarce ... întoarce-te la Mine" (Ieremia 4.1; de citit Osea 14.1-2). Ei bine, toată această lucrare răbdătoare nu va rămâne zadarnică! „Şi te vei întoarce..." (v.8).
Capitolul 10 din Romani citează v. 12-14, aplicându-le „oricăruia care crede". Hristos, Cuvântul viu, S-a coborât din cer, unde nici omul nu se poate sui, ca să reveleze inima lui Dumnezeu care „doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi" (1 Timotei 2.4).

Prietene, să nu spui că această mântuire este „prea minunată" (v.ll), iar tu prea mizerabil.

Oricât de departe ai fi, Isus este foarte aproape de tine. Deschide-ţi acum inima înaintea Lui!
Cât despre noi, creştinii, să luăm aminte că, dacă se află în gura şi în inimile noastre Cuvântul, el nu este acolo pentru a rămâne neroditor, ci pentru a fi pus în practică (v. 14;de citit şi Ioan 13.17).

Meditatia!

Cred ca fiecare din noi avem momente de meditatie macar cateva minute pe zi. Important este, cat din timpul nostru meditam la partea spirituala, pentru ca noi suntem creaturi divine.

Meditatia este un susur bland al Scripturii pentru noi insine!

"Ferice de omul.......ci isi gaseste placerea in Legea Domnului si zi si noapte cugeta la Legea Lui", spune psalmistul David in cap1:2.

Meditatia ne ajuta sa reflectam linistiti asupra cuvintelor Scripturii !

".....ma gandesc la invataturile Tale", Psalmul 119:99

Starea aceasta de meditatie  ne ajuta sa comunicam cu Tatal nostru in simplitate.Lui Dumnezeu ii place sinceritatea noastra si facand acest lucru, reusim prin Cuvantul Sau sa aducem eliberare in sufletul nostru.

Cu cat ne adancim in Cuvantul Sau, cu atat mai mult creste foamea dupa Cuvantul Sau.

Timpul nostru de meditatie este cheia succesului in viata noastra de crestin !

Doamne, ajuta-ma sa imi planific timpul mai bine, ca sa reusesc sa cuget zi de zi la Cuvantul TAU !

O zi minunata !

Te-am cautat !

Te-am cautat la poarta soarelui,

In sclipiri de lumina

Diamant cernut printre gene,

pierdut pe-o colina.

Te-am cautat la poarta vanturilor,

In briza soptind fierbinte

Pe tais de uragan,

mii de cuvinte....

Te-am cautat la poarta apelor,

In brate inclestate de spuma

Tulburata si alunecoasa apa,

pierduta-n furtuna.

Te-am cautat la marginea pamantului,

Cotropind munti si vai.

Te-am gasit pe cruce iubind

pana la jertfa pe-ai Tai.

                                                                 Elena Marin Alexe

Hrana ta zilnica !

14 Noiembrie Deuteronom 29.18-29
Până acum am avut drept subiect poporul în ansamblul său. Versetele 18-21 se adresează de data aceasta individului, bărbat sau femeie care se depărtează de DOMNUL. Pelinul (v. 18 sf.) este o plantă cu sevă amară şi otrăvitoare care creşte pe terenuri necultivate.

Dacă inima noastră este din punct de vedere spiritual neîmblânzită, să nu ne surprindă faptul că dau lăstari anumite rădăcini de amărăciune, care ne otrăvesc spiritul cu tot felul de resentimente, de gelozii, de animozităţi. Remediul preventiv (care să împiedice această dezvoltare), conform cu Evrei 12.15  este să nu ne lipsim de a beneficia de harul lui Dumnezeu.
Capitolul se încheie cu un verset mângâietor. Istoria noastră, ca şi cea a lui Israel, are o latură văzută - cea a responsabilităţii noastre - şi o latură ascunsă - cea a harului, pe care numai Dumnezeu o cunoaşte deplin. Anumite tapiserii sunt brodate pe dosul pânzei. Cât timp sunt în lucru, nu putem vedea  decât noduri şi fire încâlcite; singur meşterul le recunoaşte. Abia când întoarcem pe faţă lucrarea încheiată, imaginea finală ne apare în toată perfecţiunea şi frumuseţea ei.

„Lucrurile văzute" sunt reversul lucrării divine revelate. Necazurile, eşecurile, disciplinarea ne par adesea a fi împotriva planurilor lui Dumnezeu. Dar în curând, în splendoarea Locului Ceresc, vom admira cealaltă faţă şi „vom înţelege toată iubirea Sa".

Traim doar prin har !

"A mea este razbunarea si Eu voi rasplati. Cand va incepe sa le alunece piciorul..."

Deuteronom 32:35/a

Ne-am obisnuit sa Il privim pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu indurator, plin de dragoste, iertator, etc...In versetul  de mai sus vedem un Dumnezeu care nu prea este pe placul nostru, un Dumnezeu  drept, un Dumnezeu care nu iarta nimic, un Dumnezeu sever am putea spune.

A mea este razbunarea si Eu voi rasplati.....aceste cuvinte anunta razbunarea lui Dumnezeu impotriva Israelitilor.Un Dumnezeu razbunator fata de cei rai...Desi erau un popor ales de Domnul care traiau doar prin Har, ei au nesocotit invatatura Lui. 

Traiau prin Har....

La fel putem spune si noi azi...traim prin Har !

Nu avem nici un merit in plus noi...si totusi Domnul inca este indurator. Suntem expusi in fiecare zi  pacatului si piciorul nostru poate aluneca in orice clipa de pe stanca, cu-atat mai mult piciorul nostru aluneca daca umblam prin locuri alunecoase.Dumnezeu nu este lipsit de putere ca sa actioneze asa cum meritam...iar daca nu o face este doar pentru faptul ca "INCA"...mai are rabdare. Citeam un verset si sincer, desi am citit cartea lui Daniel de mai multe ori...azi din nou am luat aminte la acest verset,

"Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”

DANIEL 4:35

SUNTEM NOI OARE DE CONSTIENTI DE PUTEREA LUI..?

Citeam un articol in care se spunea despre mai marii lumii cum isi construiesc buncare speciale, (adaposturi) in cazul unui razboi atomic.Da...isi pot construi adaposturi de miliane de dolari....dar un adapost in fata furiei lui Dumnezeu nu-l va putea construi niciodata. Nici o fortareata nu poate sa ne adaposteasca in fata furiei si a judecatii LUI, in schimb sub aripa Lui gasim adapost in fata oricarei furii a naturii sau a oamenilor infuriati.

 Toti oamenii pot fi impotriva noastra....atunci cand Dumnezeu este cu noi, nimeni nu ne poate face nimic.

La pieptul sau gasim refugiu si siguranta in momentele noastre de slabiciune, in momentele dificile ale vietii  cand  incercarile se abat asupra noastra. In Isaia 25:4 sta scris:

"Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid"

Hrana ta zilnica !

13 Noiembrie Deuteronom 29.1-17
Întregul Israel se adunase pentru a auzi cuvintele legământului. Puterea şi dragostea DOMNULUI făcuseră mari minuni pentru ei. Poporul le văzuse (v. 2), dar nu cu ochii inimii (v. 4; Efeseni 1.18). Semnele împlinite în favoarea lor n-au avut nici un efect moral asupra conştiinţei lor. La fel a fost şi în zilele când Domnul Isus Se afla pe pământ: „mulţi au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus însuşi nu Se încredea în ei ..." (Ioan 2.23, 24). Şi noi riscăm să ne unim cu ei ori de câte ori ne mulţumim cu o cunoaştere intelectuală a adevărului.
Totuşi v. 4 afirmă că Dumnezeu nu-i dăduse lui Israel urechi să audă până în acea zi. A fost atunci vina lui Israel că nu a ascultat?

Cu siguranţă da!

Apostolul Pavel îl face total responsabil pe acest popor care în mod voit şi-a închis urechile, ca nu cumva să audă şi să fie convertit (Fapte 28.27, 28). „Deci să vă fie cunoscut -insistă el - că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor; şi ele vor auzi". Domnul doreşte ca aceasta să nu fie în zadar şi ca nimeni dintre noi să nu-şi împietrească inima, ascultând astăzi vocea Lui (Evrei 3.7, 15; 4.7). Să observăm repetarea frecventă a cuvântului „astăzi" pe tot parcursul ultimelor capitole ale acestei cărţi.