14 Noiembrie Deuteronom 29.18-29 Până acum am avut drept subiect poporul în ansamblul său. Versetele 18-21 se adresează de data aceasta individului, bărbat sau femeie care se depărtează de DOMNUL. Pelinul (v. 18 sf.) este o plantă cu sevă amară şi otrăvitoare care creşte pe terenuri necultivate.
Dacă inima noastră este din punct de vedere spiritual neîmblânzită, să nu ne surprindă faptul că dau lăstari anumite rădăcini de amărăciune, care ne otrăvesc spiritul cu tot felul de resentimente, de gelozii, de animozităţi. Remediul preventiv (care să împiedice această dezvoltare), conform cu Evrei 12.15 este să nu ne lipsim de a beneficia de harul lui Dumnezeu. Capitolul se încheie cu un verset mângâietor. Istoria noastră, ca şi cea a lui Israel, are o latură văzută - cea a responsabilităţii noastre - şi o latură ascunsă - cea a harului, pe care numai Dumnezeu o cunoaşte deplin. Anumite tapiserii sunt brodate pe dosul pânzei. Cât timp sunt în lucru, nu putem vedea decât noduri şi fire încâlcite; singur meşterul le recunoaşte. Abia când întoarcem pe faţă lucrarea încheiată, imaginea finală ne apare în toată perfecţiunea şi frumuseţea ei.
„Lucrurile văzute" sunt reversul lucrării divine revelate. Necazurile, eşecurile, disciplinarea ne par adesea a fi împotriva planurilor lui Dumnezeu. Dar în curând, în splendoarea Locului Ceresc, vom admira cealaltă faţă şi „vom înţelege toată iubirea Sa".
"A mea este razbunarea si Eu voi rasplati. Cand va incepe sa le alunece piciorul..."
Deuteronom 32:35/a
Ne-am obisnuit sa Il privim pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu indurator, plin de dragoste, iertator, etc...In versetul de mai sus vedem un Dumnezeu care nu prea este pe placul nostru, un Dumnezeu drept, un Dumnezeu care nu iarta nimic, un Dumnezeu sever am putea spune.
A mea este razbunarea si Eu voi rasplati.....aceste cuvinte anunta razbunarea lui Dumnezeu impotriva Israelitilor.Un Dumnezeu razbunator fata de cei rai...Desi erau un popor ales de Domnul care traiau doar prin Har, ei au nesocotit invatatura Lui.
Traiau prin Har....
La fel putem spune si noi azi...traim prin Har !
Nu avem nici un merit in plus noi...si totusi Domnul inca este indurator. Suntem expusi in fiecare zi pacatului si piciorul nostru poate aluneca in orice clipa de pe stanca, cu-atat mai mult piciorul nostru aluneca daca umblam prin locuri alunecoase.Dumnezeu nu este lipsit de putere ca sa actioneze asa cum meritam...iar daca nu o face este doar pentru faptul ca "INCA"...mai are rabdare. Citeam un verset si sincer, desi am citit cartea lui Daniel de mai multe ori...azi din nou am luat aminte la acest verset,
"Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”
DANIEL 4:35
SUNTEM NOI OARE DE CONSTIENTI DE PUTEREA LUI..?
Citeam un articol in care se spunea despre mai marii lumii cum isi construiesc buncare speciale, (adaposturi) in cazul unui razboi atomic.Da...isi pot construi adaposturi de miliane de dolari....dar un adapost in fata furiei lui Dumnezeu nu-l va putea construi niciodata. Nici o fortareata nu poate sa ne adaposteasca in fata furiei si a judecatii LUI, in schimb sub aripa Lui gasim adapost in fata oricarei furii a naturii sau a oamenilor infuriati.
Toti oamenii pot fi impotriva noastra....atunci cand Dumnezeu este cu noi, nimeni nu ne poate face nimic.
La pieptul sau gasim refugiu si siguranta in momentele noastre de slabiciune, in momentele dificile ale vietii cand incercarile se abat asupra noastra. In Isaia 25:4 sta scris:
"Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid"
13 Noiembrie Deuteronom 29.1-17 Întregul Israel se adunase pentru a auzi cuvintele legământului. Puterea şi dragostea DOMNULUI făcuseră mari minuni pentru ei. Poporul le văzuse (v. 2), dar nu cu ochii inimii (v. 4; Efeseni 1.18). Semnele împlinite în favoarea lor n-au avut nici un efect moral asupra conştiinţei lor. La fel a fost şi în zilele când Domnul Isus Se afla pe pământ: „mulţi au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus însuşi nu Se încredea în ei ..." (Ioan 2.23, 24). Şi noi riscăm să ne unim cu ei ori de câte ori ne mulţumim cu o cunoaştere intelectuală a adevărului. Totuşi v. 4 afirmă că Dumnezeu nu-i dăduse lui Israel urechi să audă până în acea zi. A fost atunci vina lui Israel că nu a ascultat?
Cu siguranţă da!
Apostolul Pavel îl face total responsabil pe acest popor care în mod voit şi-a închis urechile, ca nu cumva să audă şi să fie convertit (Fapte 28.27, 28). „Deci să vă fie cunoscut -insistă el - că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor; şi ele vor auzi". Domnul doreşte ca aceasta să nu fie în zadar şi ca nimeni dintre noi să nu-şi împietrească inima, ascultând astăzi vocea Lui (Evrei 3.7, 15; 4.7). Să observăm repetarea frecventă a cuvântului „astăzi" pe tot parcursul ultimelor capitole ale acestei cărţi.
12 Noiembrie Deuteronom 28.33-53 „Durerile celor care aleargă după un alt dumnezeu se vor înmulţi" (Psalmul 16.4). Acest verset (care din punct de vedere profetic se aplică închinării către Antihrist) ne poate servi drept titlu pentru v. 15-68 din capitolul nostru. Cel care vorbeşte în Psalmul 16 este Domnul Hristos care, spre deosebire de Israel, nu a încetat niciodată să Se încreadă în Dumnezeu, să-L pună pe DOMNUL înaintea Lui. Întotdeauna a contat pe Dumnezeul Său pentru a fi păzit, pentru a nu-Şi pierde „partea moştenirii", pentru a nu fi „clătinat" (Psalmul 16.1, 5, 8). Domnul Isus ne este modelul pe calea credinţei. Dar Dumnezeu trebuie să ne prezinte şi exemplul de la polul opus, cu urmările lui tragice, înspăimântătoarea ameninţare din v. 53 s-a împlinit întocmai în istoria lui Israel (2 Regi 6.29). Cât despre libertatea sa, practic poporul şi-a pierdut-o din ziua strămutării sale în Babilon. „Slujiţi Domnului cu bucurie", invită Psalmul 100.2. Cu siguranţă, Israel nu şi-a slujit Dumnezeul „cu bucurie şi cu veselie de inimă" (v. 47), expunându-se astfel la a suporta jugul de fier al vrăjmaşilor săi. Din punct de vedere moral, şi astăzi este la fel. Refuzând să-I slujim Domnului, practic reintrăm sub robia lui Satan şi a păcatului (Ioan 8.34). Fie ca Dumnezeu să ne înveţe să-I slujim bucuroşi, imitându-L pe Acela care îşi găsea desfătarea în a face voia Sa! (Ps. 40.8).
11 Noiembrie Deuteronom 28.15-32
Începând de aici şi până la sfârşitul acestui lung capitol, Domnul enumera toate blestemele care-1 pândesc pe Israel dacă nu ascultă. Vai! Scriptura, ca şi istoria acestui popor, confirmă că, în adevăr, au auzul greoi, sunt „tari" de urechi" (Isaia 6.10) şi că, drept urmare, s-au abătut asupra lor toate aceste încercări. Cât despre noi, care suntem sub har, responsabilitatea noastră este şi mai mare, de aceea ni se spune: „Luaţi seama să nu II respingeţi pe Cel care vorbeşte!" (Evrei 12.25). Noi nu respingem numai cuvintele, ci şi Persoana care le-a rostit.
Astfel, dacă rămânem surzi la glasul bunului Său Cuvânt, El Se vede nevoit să folosească un limbaj cu mult mai dureros şi mai sever, cel al necazurilor. Cât timp persistăm pe calea voinţei noastre proprii, vom întâmpina în mod inevitabil voia Domnului împotriva noastră. Să învăţăm să o discernem dincolo de instrumentele disciplinării Sale.
Şi să ne ajute Domnul sa nu trebuiască să trecem prin experienţe grele înainte de a înţelege că nu putem fi fericiţi departe de El!
Fiul din parabolă ne învaţă această lecţie fără ca noi să mai fim nevoiţi, pentru a o înţelege, să-1 urmăm într-o „ţară îndepărtată" (Luca 15).
Viata de credinta alaturi de Domnul intotdeauna este un succes, pentru ca El niciodata nu i-a lasat pe ai Sai.
Nu ai sa cunosti dragostea si puterea Lui, pana nu incerci sa traiesti folosind aripile credintei.
Imi amintesc un documentar despre vulturi si puii de vulturi.Primul zbor pe care il fac puii este uimitor. Vulturii mari ii arunca din cuib de la inaltimile in care traiesc, acestia cad in gol incercand sa dea din aripi asa cum stiu...la inceput foarte dezordonat, dupa care incep, incet sa invete, iar cand ajung aproape de sol, perechea de vulturi pornesc cu iutime, isi intind aripile sub ei luandu-i si aducandu-i inapoi la cuib.
Asemeni vulturilor si Dumnezeu procedeaza la fel.Ne este dat dat sa trecem prin diferite suferinte, prin momente dificile si uneori intram in panica datorita situatiei in care ne aflam, poate datorita bolii prin care ne este dat sa trecem, dar uitam ca Dumnezeu ne este credincios si nu ne va lasa.
Niciodata nu putem sa-L vedem pe Dumnezeu in dimensiunea LUI reala, daca nu ne incredem in promisiunile LUI atunci cand trecem prin momentele dificile ale vietii.
Este greu sa inveti sa traiesti prin credinta, dar merita !!!
Sa ne amintim de poporul Israel cum le-a purtat de grija in toti anii lor de pribegie."Ca vulturul care isi scutura cuibul, zboara deasupra puilor, isi intinde aripile, ii ia si-i poarta pe penele lui.Asa a calauzit Domnul singur pe poporul Sau......"Deuteronom 32:11-12/a
Imi amintesc de una din cantarile minunate pe care le canta Gabi Ilut: "La umbra aripilor tale.."in care vers. doi spune:
"La umbra aripilor Tale Imi place sa m-adapostesc, Lucrarile Mainilor Tale ma uimesc, Vreau in liniste sa stau, Viata mea sa ti-o predau, Vreau cu toata inima prezenta Ta"
In Isaia 46:4 avem o promisiune atat de frumoasa din partea Domnului:
"...pana la batranetea voastra EU voi fi acelasi, pana la caruntelele voastre va voi sprijini. V-am purtat si tot vreau sa va mai port, sa va sprijinesc si sa va mantuiesc"
Cata siguranta in aceasta promisiune....! Dumnezeu a fost intotdeauna credincios cu cei care s-au increzut in EL, si nu a dezamagit niciodata, iar rasplatirile LUI sunt imense pentru cei care se incred in EL, pentru ca EL nu ramane dator nimanui.
Increde-te in promisiunile LUI, si vei vedea cum te va lua pe brate in momentele dificile ale vietii, pentru ca El nu abandoneaza pe nimeni !
