Hrana ta zilnica !

20 Septembrie Numeri 33.1-36

Odată ajunşi la hotarul ţării, Moise şi fiii lui Israel sunt invitaţi să facă o incursiune în trecut, să-şi poarte privirile în urma lor. Ce drum au străbătut de la măreaţa noapte a Paştelui! Alături de etape fericite şi chiar glorioase - Pi-Hahirot şi trecerea Mării Roşii, Elim cu izvoarele şi palmierii lui - unele nume au răsunet trist: Sin cu murmurele lui, Refidim cu certurile din el, Sinai cu viţelul de aur, Chibrot-Hataava cu poftele şi cu tristul episod al prepeliţelor ... Acestea jalonează în mod mizerabil traversarea pustiului, ca atâtea alte lecţii necesare pentru a-1 învăţa pe Israel - şi pe fiecare dintre noi - să-şi cunoască inima, puţin câte puţin. Fără îndoială că poporul ar fi dorit să şteargă din itinerarul său unele din aceste nume. Moise ar fi avut motive personale să pună sub tăcere Cades, cu apele Meriba. Ei bine, aceasta nu este posibil! 

Nu putem face să dispară greşelile din trecut, nici să mergem înapoi pentru a retrăi măcar o oră din viaţa noastră. Dar ceea ce putem face este să ne amintim de lecţiile pe care le-am învăţat pe drum, de răbdarea cu care am fost suportaţi şi de îndurarea Celui care ne-a iertat totul.

Hrana ta zilnica !

19 Septembrie Numeri 32.16-42
Oferindu-se să-şi ajute fraţii să cucerească ţara Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad dau dovadă de zel, de curaj şi chiar de dezinteres. Toate acestea nu pot ţine loc, în ochii Domnului, de dragostea pentru El şi pentru ţara pe care a dăruit-o. Războinicii din cele două seminţii vor cunoaşte ţara promisiunii. Vor trece Iordanul pentru a-şi ajuta fraţii. Dar soţiile şi copilaşii lor nu vor intra în ea. Din cauza greşelii lor, aceşti micuţi nu se vor bucura de promisiunea Domnului (14.31). Ne amintim că odinioară faraon a fost cel care a încercat să-i
împiedice pe prunci să părăsească Egiptul (Exod 10.10-11). De data aceasta, cei care ridică obstacole în calea sosirii lor în Canaan sunt chiar părinţii lor. „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine" - spune cu mâhnire Domnul Isus -: „nu-i opriţi" (Marcu 10.14). Există, din nefericire, multe mijloace de a opri un copil să vină la Isus!
In păşunile grase ale Galaadului, turmele vor prospera, cu siguranţă. Dar, pe de altă parte, familiile aveau să decadă, aşa cum o va dovedi istoria ulterioară a acestor seminţii.
Dragi prieteni, ce este mai important? 
Prosperitatea afacerilor noastre, sau cea a sufletului nostru?
 Acestea două sunt departe de a merge totdeauna împreună.

Fiti binecuvantati !

Daca in viata noastra de multe ori apare imprevizibilul si ne da peste cap planurile, slava Domnului ca EL este prezent  in aceste momente si are in control toate lucrurile. Asadar....din cauza unor "momente imprevizibile"...studiul din "hrana ta zilnica", a fost intrerupt cateva zile. Astazi (peste cateva ore) voi relua acest studiu si voi posta si  pe cele din zilele anterioare.

Un lucru este cert, nimic nu se intampla fara stirea  lui Dumnezeu, si chiar daca  ingaduie si in viata noastra momente poate mai putin placute,trebuie sa ii multumesc. Am invatat un lucru, si intotdeauna sunt pregatita......"cand viata ta este implinita alaturi de Domnul, cand pacea, bucuria si fericirea iti inunda viata, cand trairea ta este dupa voia LUI, diavolului nu ii place si incepe  sa intre si el in alerta.

Diavolul incearca....dar biruinta este a DOMNULUI !

Intotdeauna aceste momente m-au facut sa ma gandesc la viata lui IOV.

IOV a ramas credincios Domnului pana la capat, si nimic din ceea ce a venit peste viata lui, nu l-au indepartat de Dumnezeu.

O zi minunata si binecuvantata !

Esti minunat !

Atunci cand vrei sa vezi un lucru extraordinar, atunci cand vrei sa vezi frumusetea modului in care lucreaza Dumnezeu in viata ta, nu trebuie sa faci altceva decat sa IL lasi sa Isi faca lucrarea.

Sunt atat de minunate experientele cu Dumnezeu!!!

Personal, admir si sunt uimita de modul minunat in care lucreaza.Stiu ca ceea ce face El este cel mai bine pentru mine, stiu ca alegerile LUI sunt cele mai bune, de-aceea privesc..si imi place sa privesc cum lucreaza pana la capat. Stiu ca ceea ce incepe, duce la bun sfarsit, stiu ca atunci cand se implica intr-o problema majora, se implica si in cele mai amanuntite lucruri care fac parte din problema...stiu ca El este in control, si asta o face pentru ca L-am rugat sa o faca, si pentru ca am predat totul in mainile LUI.

Doamne, esti minunat !!!

"Te iubesc din inima, Doamne, taria mea.

Doamne esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu !" Ps.18:1

Hrana ta zilnica !

18 Septembrie Numeri 32.1-15
Ajunşi la hotarul Canaanului, fiii lui Ruben şi ai lui Gad se prezintă înaintea lui Moise şi a căpeteniilor cu o cerere tristă: „Nu ne trece peste Iordan" (v. 5)! Indignat, Moise se gândeşte imediat la Cades-Barnea, cu patruzeci de ani în urmă. Nu cumva încă o dată necredinţa, teama de uriaşi şi de cetăţile întărite le determină pe aceste seminţii să dea înapoi? Nu! Ci un alt motiv neaşteptat: vitele lor! Victoria asupra madianiţilor le-a asigurat o captură bogată (cap. 31). Ruben şi Gad au profitat şi ei de aceasta; turmele lor sunt în prezent „o foarte mare mulţime". De aceea ochii li se opresc asupra păşunilor grase din ţara Galaad în care poposesc şi în care doresc să se aşeze în ea. Pentru ei, instalarea imediată în condiţii avantajoase şi confortabile conta mai mult decât ţara promisă de Domnul. Mulţi creştini sunt la fel, nu ştim noi aceasta? Fără îndoială că sunt mântuiţi; fac parte din poporul lui Dumnezeu. Dar îndeletnicirile vieţii cotidiene îi interesează mai mult decât eternitatea. Ei au un creştinism pământesc, o inimă împărţită. Pentru ei, cerul nu are o valoare actuală. 

Oare aceasta nu arată cât de firav este ataşamentul lor faţă de Cel care Se află acolo?

God will take care of you -Mesagerii "Sa nu te temi"

Poti fi chiar tu acest om !

Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!

Ezechiel 22:30

Si astazi Dumnezeu cauta oameni !

Ce fel de oameni cauta Dumnezeu?

Oameni care zidesc, oameni care mijlocesc si cauta oameni diferiti.

Dumnezeu a creat totul, noi nu putem creea...dar putem zidi. Actul zidirii incepe in momentul in care intelegem viziunea lui Dumnezeu. Putem incepe sa zidim in familiile noastre, in biserica in care suntem, in societatea in care traim.Tot mai mult intalnim in jurul nostru oameni care nu fac altceva decat, darama.

Darama ceea ce Dumnezeu  a creeat.

Auzim  diferite proiecte de legi care merg spre aprobare, si sunt chiar aprobate.

Legalizarea avortului, casatoriile persoanelor de acealasi sex, legalizarea prostitutiei, legalizarea consumului din categoria usoara de droguri, si ...nu mai stiu cate.... Toate acestea sunt o uraciune inaintea lui Dumnezeu si bietii oameni aproba....darama ceea ce Dumnezeu a creeat.

Noi ca si crestini...ce facem? Suntem chemati sa ridicam ziduri, suntem chemati sa mijlocim, dar inainte de a ridica altare in alta parte, trebuie sa ridicam altare in casa noastra. Altare unde sa mijlocim zi si noapte alaturi de sotia noastra, alaturi de sotul nostru alaturi de cei din casa. Mijlocirea Il aduce pe Dumnezeu acolo unde noi nu putem face nimic.

Viata noastra se afla la doua extreme: binecuvantare si blestem.Ca Dumnezeu sa nu nimiceasca, este nevoie macar de un om, dar ca sa binecuvinteze din plin este nevoie de toti.

Sa ne amintim de Avraam, Moise, Daniel, oameni care au mijlocit inaintea Domnului.

Sunt exemple de familii, biserici unde sunt calcate poruncile Domnului si vedem ca nu sunt nimicite....De multe ori ne intrebam de ce..?...Pentru ca acolo este cu siguranta un sfant care mijloceste, si din pricina acestuia Dumnezeu se indura.Dar in acelasi timp vedem ca nici nu sunt binecuvantati din plin...Nu sunt, pentru ca binecuvantarea vine acolo unde este este sfintire.

Suntem chemati sa fim diferiti...Intr-o lume plina de pacat, noi suntem chemati sa ne pastram curati, intr-o lume care zace in intuneric, noi suntem chemati sa stralucim.

Avem nevoie de curaj pentru a zidi si  credinta pentru a putea mijloci.

Doamne da-ne aceste doua calitati !!

Hrana ta zilnica !

17 Septembrie Numeri 31.1-12; 48-54

Instigate de Balaam, femeile moabite şi madianite l-au atras pe Israel să se închine la idolii lor. A sunat ceasul pedepsirii. Răzbunarea asupra madianiţilor este nemiloasă: naţiunea aceasta este aproape toată nimicită -imagine pentru noi a grabei cu care suntem chemaţi să „tăiem" şi să „scoatem" din mijlocul nostru toate pietrele de poticnire (citiţi Matei 5.27-30). De exemplu, dacă simţim că o anumită tovărăşie ne pune sufletul în pericol, să nu ezităm să o rupem, indiferent ce ar putea gândi unii.

Versetele 25-54 sugerează rezultatele îmbucurătoare pe care le putem aştepta „exterminând" cele ce pot fi curse pentru sufletele noastre. Departe de a ne sărăci (nici un luptător nu lipsea - v. 49), aceasta aduce un mare câştig spiritual în folosul întregii adunări (v. 27) şi de care are parte şi Dumnezeu prin recunoştinţă şi mulţumire.

Balaam este şi el trecut sub ascuţişul săbiei (v. 8). N-a cunoscut „moartea celor drepţi" (23.10) şi nu s-a bucurat mult timp de recompensa în schimbul căreia şi-a vândut sufletul. Aşa sfârşeşte o cale perversă, o cale care duce la pieire.

  „Căci ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul?" (Matei 16.26).