Hrana ta zilnica !

7 Iulie Levitic 16.15-22

Preotul pătrundea dincolo de perdea învăluit într-un nor de tămâie, în timp ce, afară, poporul aştepta cu teamă. Avea să primească Domnul jertfa? Dacă ceva nu era în regulă, Aaron n-ar fi pierit el precum cei doi fii ai săi mai mari? Ce uşurare în clipa când apărea din nou, serviciul său încheiat! Profetic, această scenă se va împlini când, venind în glorie pentru Israel, Hristos „Se va arăta a doua oară ... pentru mântuirea celor care-L aşteaptă" (Evrei 9.28).

Mai rămăsese să se ocupe de ţapul cel viu. Primul, cel pe care căzuse „sorţul Domnului" (v. 9), fusese sacrificat şi îndepărtase păcatul dinaintea lui Dumnezeu. Cel de-al doilea, ţapul „pentru Azazel", ducea cu el păcatul care apăsa conştiinţa poporului. De aceea toate păcatele erau mărturisite pe capul lui şi acesta le purta pentru totdeauna asupra lui „într-un pământ nelocuit" (v. 22) (Psalmul 103.12; Evrei 8.12, citat de Ieremia 31.34). Primul ţap servea să facă ispăşire: era pentru toţi. Cel de-al doilea ne vorbeşte despre substituire: de victima care poartă „păcatele multora'' (Evrei 9.28), şi anume, doar pe ale acelora care, mărturisindu-şi păcatele (v. 21), îşi însuşesc prin credinţă vrednicia victimei. Jertfa lui Hristos are acest dublu caracter.

Hrana ta zilnica !

6 Iulie Levitic 16.1-14

Aaron primeşte în acest moment instrucţiuni pentru marea zi a Ispăşirii (vedeţi 23.27). La această scenă se referă cap. 9 din Evrei (citiţi v. 7, 12, 25). O dată pe an, după ce aducea o jertfă pentru el însuşi, marele preot aducea o jertfă pentru toate păcatele poporului comise în timpul anului. Apoi ducea sângele jertfei dincolo de perdeaua dinăuntru, pe capacul ispăşirii, al cărui nume se explică în felul acesta. Sângele care făcea „ispăşire pentru suflet" (17.11 ) era adus aici. Dumnezeu putea să-Şi privească poporul în mod favorabil. Acesta nu însemna că sângele unui ţap ar fi putut şterge măcar unul din păcatele comise de popor în timpul anului. Însă anticipat el vorbea înaintea lui Dumnezeu de sângele preţios al Mielului Său.

Contrar cu ceea ce am fi gândit, Aaron nu se înfăţişa înaintea Domnului în veşmintele sale impunătoare. El dezbrăca toată gloria în faţa celei a lui Dumnezeu şi se prezenta acolo numai îmbrăcat în in subţire, simbol al îndreptăţirii practice (v. 4; Apocalipsa 19.8).

Mirosul plăcut al tămâiei îl însoţea pe Aaron dincolo de perdea, aşa cum şi Hristos a intrat în Locul Preasfânt, oferind lui Dumnezeu plinătatea parfumului tuturor excelenţelor gloriilor Sale.

Am nevoie ...!!!

De soare am nevoie, ori pot si fara el...

Dar  fara de nadejde...nu pot in nici un fel.

De apa am nevoie, ori pot si fara ea...

Dar fara de IUBIRE, in veci nu voi putea.

De paine am nevoie, ori pot si mai flamand...

Dar de-adevar mi-e foame..mereu in primul rand.

De aer am nevoie ca-n viata sa ramai...

Dar de Hristos am pururi nevoie mai intai.

Sa am chiar lumea-ntreaga din toate..ce folos...

Cand sunt pe vesnicie departe de Hristos ?

De sunt cu Domnul nimic de n-as avea,

Am tot ce fericeste pe veci in viata mea !!!

Hrana ta zilnica !

5 Iulie Levitic 14.33-57

Lepra într-o casă este un simbol al păcatului într-o adunare sau chiar în cea care poartă numele de Biserică, creştinătatea în ansamblu. Privind cu atenţie Adunarea din Efes în Apocalipsa 2, vedem, sau mai degrabă Domnul, Marele Preot ai Cărui ochi sunt „ca para focului", vede deja o mică pată care dă de bănuit: părăsirea dragostei dintâi. În rest totul părea bun: fapte, muncă, răbdare; dar să vedem ce devine acest mic început: o adevărată lepră la Pergam, unde pietrele casei sunt atinse unele de „învăţătura lui Balaam", altele de cea a nicolaiţilor. Apoi răul dospeşte ca aluatul la Tiatira, la Sardes, până când, la Laodiceea, care marchează ultimul stadiu al Bisericii responsabile, Domnul este constrâns să anunţe: „Te voi vărsa din gura Mea" (Apocalipsa 3.16). „Casa cea mare" a creştinătăţii de nume va fi respinsă, demolată.

Capitolul 15 dezvăluie sursa întinării. Sub imaginea „scurgerii" ne este arătat tot ceea ce este capabilă detestabila noastră fire naturală să scoată la iveală în viaţa de zi cu zi, pentru a otrăvi în acelaşi timp şi anturajul nostru şi pe noi înşine. Există remediu pentru curăţirea noastră: preoţia exercitată în favoarea noastră de Domnul Isus (v. 15, 30).

La multi, America !

Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi voi îndepărta boala din mijlocul tău. - Exodul 23:25

Astazi, ma rog ca DUMNEZEU sa binecuvinteze AMERICA, sa binecuvinteze pe tot  poporul american si in special pe  toti romanii  care traiesc peste ocean,  sa binecuvinteze pe toti cei care Il cauta pe Domnul si pe toti cei care fac Voia SA.

LA MULTI ANI  , AMERICA !

 GOD BLESS YOU !

Hrana ta zilnica !

4 Iulie Levitic 14.14-31

„Şi va fi curat", conchid v. 9 şi 20. Nici aici nu se pune problema care este părerea leprosului curăţit Dumnezeu îl declară curat, sfânt, pe păcătosul născut din nou, pentru care Cuvântul Lui trebuie să fie suficient, chiar dacă el nu experimentează nici o emoţie, nici vreun sentiment deosebit. „Aţi fost spălaţi ... sfinţiţi.., îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus" (1 Cor. 6.11).

Odată cu păsările, imagini ale lucrării lui Dumnezeu pentru noi, se mai cereau încă două lucruri, prefigurând lucrarea Lui în noi: apa, puterea curăţitoare a Cuvântului, şi briciul. Leprosul trebuia să-şi radă părul, barba, sprâncenele. Toate spun că puterea firească a omului trebuie lepădată. Numim ELIBERARE aceasta lucrare a Duhului care ne conduce la a judeca ceea ce produce firea noastră veche.

Sângele jertfei era uns pe urechea, pe mâna şi pe piciorul leprosului curăţit, întocmai cum se procedase cu preotul în ziua închinării lui în slujbă (Exod 29.20) şi la fel cu untdelemnul. In plus, leprosul era uns cu untdelemn (v. 18). Detaliu uimitor: numai acesta în Israel împreună cu preoţii şi cu împăraţii, primea ungerea sfântă, care corespunde lucrării Duhului Sfânt în inima celui răscumpărat! (1 Ioan 2.20). Din păcătoşi mizerabili, spălaţi în sângele Său, Hristos a făcut „o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl Său" (Apocalipsa1.6)

Emanuel Gadalean - Cheama-ma in ziua cea grea

"Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.”

Ganduri...!

• Sa fii salvat aici inseamna sa fii in siguranta dincolo !
• Pacatul nu este judecat dupa felul cum il vedem noi, ci dupa cum il vede Dumnezeu !
• Pacatul multor crestini este ca  traiesc purtati de imprejurari in loc sa se increada in promisiunile Domnului!
• Atunci cand te rogi sa ai biruinta in ispita...nu trage cu ochiul la ea!
• Un drum batatorit nu inseamna ca este si bun !
• Poti avea tone de religie ...si totusi sa nu ai gram de mantuire !
• Puterea lui Dumnezeu este revarsata in noi in functie de efortul nostru ! 
• Cand Dumnezeu iarta pacatul, curateste contul, sterge amintirea si imputerniceste primitorul !