Nicodim, omul bun care l-a cautat pe Dumnezeu !

"Intre Farisei era un om cu numele Nicodim,un fruntas al Iudeilor.Acesta a venit "noaptea" si i-a zis:"Invatatorule,stim ca esti un Invatator , venit de la Dumnezeu, caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu ,daca nu este Dumnezeu  cu el. Drept raspuns, Isus i-a zis: "Adevarat, adevarat iti spun ca,daca un om nu se naste  din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu"

Ioan 3:1-3

    Desi fariseu, Nicodim  era procupat de aflarea adevarului. Stia ca exista o viata dupa moarte, era preocupat de o multime de intrebari ...dar la care nu gasea  raspuns.Faptul ca a venit noaptea la Isus, poate fi interpretat diferit, poate ca ii era rusine si frica, nevrand sa  fie vazut de nimeni, poate ca intrebarile care il framantau nu mai suportau amanare si nu mai avea rabdare sa astepte pana la  ziua....cert este ca indiferent care a fost motivul, el s-a hotarat sa il caute pe Isus, pentru ca stia ca este Singurul care putea sa ii dea raspuns la ceea ce il preocupa.

  Cu toate astea, din text reiese ca nu i-a pus nici un fel de intrebare. Desi pare ca vizita lui a fost facuta fara scop, totusi el primeste raspuns la tot ceea ce-l framanta. Isus care  cunoastea, si cunoaste si azi  TOTUL si EL nu s-a lasat neinteles de nimeni, cu-atat mai mult de cei care Il cauta, ii raspunde direct la framantarile sale si a facut-o pentru ca ii cunostea nevoile sale.

   Nasterea din nou despre care vorbea Isus, este o nastere din DUH si este socotita pe drept, o minune.De fapt este cea mai mare minune, pentru ca nasterea aceasta face miracole din om.

   A fi un om nascut din nou, difera total de ceea ce numim noi, un om bun, moral, etc.Nicodim a fost omul care l-a cautat pe Domnul, si a inteles ca fara a fi nascut din  nou, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu, despre care auzise atatea. In  acest text, nu  ni se face cunoscuta decizia lui, dar cred ca  Nicodim  a ales sa accepte aceasta nastere din nou pe care nici un om nu poate sa o faca , ci doar Duhul lui Dumnezeu.
" Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus" Ioan 19: 38-39

   Lucrarile lui Dumnezeu sunt deseori neintelese de noi, dar atunci cand vorbim de Dumnezeu, nu vorbim de ratiune !

   Dumnezeu sa faca si azi minuni in vietile noastre, iar daca sunt lucruri care impidica nasterea noastra din nou cu-adevarat, atunci EL sa faca schimbari si transformari

Acest verset ma face sa cred ca Nicodim a facut ceea ce trebuia.

Hrana ta zilnica!

21 Mai Exod 30.17-38

Mai era necesar încă un obiect pentru a putea fi adusă închinarea, şi anume ligheanul de aramă. El trebuia aşezat în curte, între altar şi cort, în calea preotului care, mergând să-şi împlinească slujba, trebuia să-şi spele în el mâinile şi picioarele. Este o imagine a puterii Cuvântului (apa) pentru judecata de sine, care-1 curăţă pe închinător de întinare în urma umblării prin lume (Ioan 13.10).

După apa care-1 curăţa de „întinarea cărnii" (aspectul negativ), găsim untdelemnul pentru ungere (Duhul), care îi conferea un caracter sfânt. Ingredientele ce compun untdelemnul exprimă feluritele haruri şi glorii ale lui Hristos. Era interzisă turnarea untdelemnului sfânt pe carnea omului (adică folosirea darurilor Duhului spre gloria omului) sau fabricarea unui ulei asemănător (imitaţia lucrărilor Duhului Sfânt). Psalmul 133 (v.2) înfăţişează untdelemnul pe cap, coborând pe barba lui Aaron, apoi până spre marginile veşmintelor sale: o minunată imagine a celor răscumpăraţi bucurându-se prin Duhul de perfecţiunea Capului lor glorificat

şi participând la aceeaşi ungere. în contrast, mirosul plăcut al tămâiei se înălţa necontenit spre Dumnezeu pentru a-I prezenta în detaliu toate excelenţele Preaiubitului Său.

Orchestra - Iti mai lipseste pace ?

Cand eram copil cantam in orchestra bisericii. Timpul a trecut...si iata ca  dupa  26 de ani, azi am avut ocazia sa il slujesc pe Domnul alaturi de cativa frati, care si ei  dupa ani buni au cantat la instrumente, si de cativa copii care sunt acum  in formare . Ceea ce ma bucura, este faptul ca  in ciuda  anilor care au trecut, ceea ce am invatat ...nu am putut uita.

Domnul sa binecuvinteze  acest proiect inceput !

Hrana ta zilnica!

20 Mai Exod 30.1-16

Odată ce se încheia lucrarea care-i permitea preotului să se apropie, se deschide calea pentru a lua în considerare cel de-al doilea altar poleit cu aur, pe care Aaron şi fiii săi trebuia să ardă tămâie. Primul altar vorbeşte despre Hristos şi despre valoarea sângelui Său, iar cel de-al doilea tot despre Hristos, dar în eficienţa mijlocirii Lui. Altarul de aur era strâns legat de altarul de bronz. Isus a fost întâi jertfă, apoi preot. După ce Şi-a dat pe cruce sângele curăţitor, El Se poate prezenta, viu, pentru ai Săi, în Locul Sfânt.

Nici o jertfă nu era adusă pe altarul de aur: Hristos nu mai trebuie să sufere, nici să moară. Odată lucrarea încheiată, de acum înainte El va fi subiectul laudelor noastre în cer, «esenţa» închinării. Prin El, la rândul lui, credinciosul se apropie şi îi oferă Tatălui mirosul plăcut al adorării şi al rugăciunii (Psalmul 141.2), întrucât închinarea este, întâi de toate, prezentarea înaintea lui Dumnezeu a desăvârşirii Fiului Său Preaiubit.

Versetele 11-16 tratează problema preţului de răscumpărare. Acesta era strict personal şi, pe de altă parte, constituia o sumă egală atât pentru bogat, cât şi pentru sărac. Dumnezeu nu face deosebire între păcătoşi (Romani 2.11). El le oferă tuturor acelaşi mijloc de a fi mântuiţi. 

O mântuire gratuită!

 Dar cât de mult L-a costat pe Cel care a plătit răscumpărarea în locul nostru!

Hrana ta zilnica!

19 Mai Exod 29.31-46

Berbecul pentru consacrare trebuia să fie întâi jertfit, apoi mâncat de preoţi. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, credinciosul trebuie să se hrănească din Cel care până la moarte a fost în totul consacrat lui Dumnezeu. Apostolul ne îndeamnă: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă" (Efeseni 5.2). Preotul trebuia să mănânce carnea pentru consacrare „la uşa cortului întâlnirii", adică înainte de a sluji în Locul Sfânt. În fiecare din cele şapte zile trebuia adusă o nouă jertfă, ca urmare a exerciţiilor spirituale şi a afectivităţii înnoite zi de zi.

Sfârşitul capitolului spune despre jertfele care trebuia aduse „necurmat", „din generaţie în generaţie" (Numeri 28.3, 6, 10; Ezra 3.5), pentru a preamări necontenit înaintea lui Dumnezeu lucrarea crucii.

După sfinţirea cortului, a altarului şi a familiei preoţeşti, Dumnezeu va putea locui în mijlocul alor Săi într-o ordine potrivită cu gloria Sa. Apostolul Pavel arată că există aceeaşi relaţie între locuirea în prezent a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în cei credincioşi şi sfinţenia ce trebuie să-i caracterizeze pe aceştia (1 Corinteni 3.16, 17; 6.19).

Hrana ta zilnica !

18 Mai Exod 29.19-30

Ceremonia şi-a urmat cursul; ca urmare, fiii lui Aaron nu au fost curăţiţi pentru ca după aceea să facă orice pofteau. Au fost consacraţi, puşi deoparte pentru a sluji Domnului. În Israel, numai familia lui Aaron exercita preoţia, în timp ce acum toţi cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt chemaţi la această îndatorire nobilă. Prieteni credincioşi, dacă Dumnezeu v-a mântuit, în marea Lui iubire, este pentru ca de azi înainte să fiţi cu totul consacraţi Lui. Sângele de pe urechea dreaptă, de pe degetul mare al mâinii drepte şi de pe degetul cel mare de la piciorul drept (v.20) arată că aceste părţi ale trupului, care spun, respectiv, despre ascultare, despre lucrare şi despre umblare, au fost sfinţite pentru a fi puse la dispoziţia lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt (uleiul peste sânge).

Să notăm că expresia tradusă prin cuvântul „să-i consacri" înseamnă literal „să le umpli mâinile". Mai mult, departe de a privi aceasta (aşa cum fac unii) ca un act prin care ne dăruim Domnului (putem noi oare să-I dăruim Lui ceea ce deja Ii aparţine?). Înţelegem că inimile noastre au nevoie întâi să fie umplute de Dumnezeu, pentru ca să putem aduce „darul legănat" (Hristos) înaintea Lui (v. 24). „Din mâna Ta primim ce îţi aducem" - spunea David (1 Cronici 29.14).

Credinta !

Credinta pe care o avem aici pe pamant... va determina destinul  nostru de maine !

De multe ori tratam cu prea mare superficialitate credinta noastra, dar in functie de credinta pe care o avem...dam si roade. O credinta buna , la vremea potrivita va da si roade bune .

Desi  toti oameni sunt, sau cel putin par identici la prima vedere, totusi exista o mare diferenta intre ei. 

Avem in curte doi copaci si sunt la fel...ciresi, dar totusi roadele lor nu sunt identice.Unul  face cirese mari si bune la gust ..unul mici si amare... 

Desi amandoi sunt copaci  si  par identici, totusi ceva ii deosebeste....depinde soiul lor.

La fel este si credinta din sufletul  nostru....depinde foarte mult de ceea ce am sadit in el, pentru ca asa vor fi si roadele si avand un sistem de valori bun pe care sa ne bazam credinta si rodul va fi pe masura.

 Atunci cand trupul nostru este bolnav ....ca fiecare, cautam cel mai bun si renumit  medic si nu am merge la unul despre care nu am auzit niciodata sau nu am auzit lucruri bune.

De ce oare cand este vorba de suflet ...nu punem tot  atata pret..si intelepciune de a cauta ceea ce este bun pentru sufletul nostru?

Traim intr-o lume care se indreapta cu pasi repezi spre pierzare, si durerea cea mai mare este ca multi sunt  chiar dintre cei care cunosc invataturile Sfintei Scripturi.

Cand vezi faptele lor, cand vezi trairea lor, cand vezi portul lor ....stai si te intrebi : "mai au oare ceva in comun cu Dumnezeu?"

Intotdeauna este ceva in firea omului care il atrage  mai mult spre rau. Cunoastem istoria poporul din vremea lui Noe. 

El era un om neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui:Noe umbla cu Dumnezeu. - Geneza 6:9

Noe a trait in alta civilizatie, n-a beneficiat de atata confort si bunastare... totusi el a ramas neprihanit..si a cautat  pe Dumnezeu.

 Iata ca in ciuda stricaciunii in care era....Noe a ramas neprihanit !

A trait neprihanit intr-o lume stricata si a ramas unul dintre eroii credintei, pentru ca l-a crezut pe Dumnezeu pe cuvant. Dar, Dumnezeu  nu s-a lasat batjocorit, ci  a luat atitudine  la pacatul care era pe pamant. A hotarat sa ii stearga de pe fata pamantului, dar Noe a scapat cu viata.

 Cu cat omul a progresat  in  privinta civilizatiei, ar fi trebuit sa il caute pe Dumnezeu mai mult dar, iata ca bunastarea si  apogeul confortului...aduce o stare de mandrie si o departare de Dumnezeu.

Au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteii, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit lui Baal. 

 spune in 2 Imparati 17:16.

Intotdeauna Dumnezeu a avut atunci si inca mai are  si acum, oameni care nu se inchina in fata Astarteelor si a idolilor din ziua de azi. Deseori  uitam poruncile Bibliei, dar asta nu ne scuteste de Judecata lui Dumnezeu.Este ca si in legile soferiei. Ai luat examenul dar cu timpul ai uitat legislatia...dar in fata politiei  ne va scuti aceasta scuza  de amenda si pedeapsa...?

Nicidecum...!

Faptul ca am stiut poruncile LUI, dar le-am uitat si nu le-am pazit  NU NE VA SCUTI de pedeapsa lui Dumnezeu.

Dumnezeu sa se indure de noi, si El sa ne dea intelepciune sa profitam de fiecare data cand , "inca ne mai da o sansa"

MARIANA SOMESAN- DE CE PORTI TU POVARA