Hrana ta zilnica !

23 Aprilie Exod  16:1-12

Murmure în faţa Mării Roşii (14.11, 12), la Mara (15.24), din nou în deşertul Sin (16.2), curând murmure şi la Refidim (17.3)! Vai, ce oglindă fidelă a inimilor noastre, atât de înclinate să uite că „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna" (Psalmul 136.13)! Cu câteva zile înainte cântaseră din toată inima cântarea eliberării. Acum ei murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. De fapt plângerile lor sunt împotriva lui Dumnezeu (v.8). 

Dragi răscumpăraţi ai Domnului, să ne amintim că, fiind nemulţumiţi de alţii sau de împrejurările în care ne găsim, înseamnă, de fapt, că de Dumnezeu nu suntem mulţumiţi.

Iar cât despre îngrijorarea legată de lucrurile necesare acestei vieţi, nu este ea oare un afront adus Celui care a spus: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi bea ... Ajunge zilei necazul ei" (Matei 6.25, 34;  Psalmul 23.1)? El însuşi a cunoscut ce înseamnă să fii în pustiu şi să-ţi fie foame. 

Dar, într-o supunere deplină, El a respins vicleşugurile ispititorului. A aşteptat de la Dumnezeu, cu toată încrederea, răspunsul la nevoile Sale.

Câtă răbdare a arătat Domnul! 

În loc să pedepsească poporul. El începe prin a le arăta gloria Sa (v. 7, 10), luând asupra Lui satisfacerea lor.

Tabita-Cand incercarile prea grele ni se par...

Bucuria !

"A umbla trist dupa ce ai marturisit ca Isus ti-a iertat pacatele este un pacat",spunea Richard Wurmbrand 

După  expresia  feței a multor  creștini  din ziua de azi, se pare că  mulți  trăiesc în această stare.Nu poți fi un creștin răscumpărat de păcate în sângele lui ISUS și  să nu îți exprimi această bucurie. Nu poți să trăiești alături de oameni și să nu le împărtășești  un  cuvânt despre Jertfa de la Calvar.

“El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit”,spune psalmistul David.Bucuria este deplină  doar în  Isus Hristos  și  este ca un izvor de apă care înviorează sufletul nostru  însetat şi-l pregăteşte să-i dea slavă şi glorie lui Dumnezeu.De fapt  bucuria  este o manifestare a ceea ce este înlăuntrul nostru și este o stare de pace sufletească,iar această bucurie interioră este mai mult decât evidentă pentru un creștin autentic.Dacă lăuntrul nostru  e gol și pustiu,într-adevăr nu avem  ce împărtăși celor din jurul nostru. Atunci când simți bucurie în slujirea pentru  Isus Hristos, pentru  tot  ceea ce faci, nu aștepți nimic în schimb.

Nu aștepți nici un fel de  răsplată!

Poți plânge cu cei ce plâng,ești pregătit să te bucuri cu cei ce se bucura,îți împarți pâinea cu cel flămând,iubești  fără să  fi iubit.

Acum  fiindca ști  adevărul, trăiește-l
Așa cum se cere: creștin bun a fi,
Iubește, iubește și iarași iubește
Căci Domnul iubirii  îți va răsplăti.

Hrana ta zilnica !

22 Aprilie Exod 15:17-27

Până la v. 16, cântecul copiilor lui Israel celebrează ceea ce Domnul tocmai făcuse pentru poporul Său. Versetele 17 şi 18 proclamă ceea ce El va face în viitor. Roadele victoriei sunt privite prin credinţă. Dumnezeu Şi-a pregătit:

1) o moştenire;

2) o locuinţă;

3) un sanctuar;

4) o împărăţie.

In prima sa epistolă, Petru ne prezintă forma nouă pe care o iau aceste binecuvântări sub dispensaţia creştină

 (1 Petru 1.4; 2.5, 9).

Poporul este acum răscumpărat şi se află în drum spre ţara promisă. In acelaşi fel, calea noastră creştină începe cu convertirea şi sfârşeşte în glorie. Dar, pe drumul dintre ele, sunt experienţele pustiei. 

Cea dintâi dintre aceste mari lecţii este Mara. Asemeni acestor ape amare, Domnul permite să întâlnim pe calea noastră împrejurări dureroase şi dezamăgitoare. Dar, de îndată ce înţelegem că aceste necazuri sunt îngăduite spre binele nostru şi vedem în ele puterea crucii lui Hristos, atunci, fără ca aceste împrejurări să se schimbe, ele încetează să mai aibă gust amar şi ajungem chiar să găsim bucurie şi mângâiere în ele (Romani 5.3...; 2 Corinteni 12.9).

Suntem atunci în stare să apreciem Elim, acest loc de înviorare şi de odihnă, imagine a strângerii împreună a credincioşilor, acolo unde Dumnezeu dă binecuvântarea (Psalmul 133.3).

Andreea si Andrei Mois-Psalmul 91

Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,

zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.

 El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!

 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,

nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.

O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.

Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,

de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.

Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;

 şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. –

„Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.

 Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.

Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”

Captiv sau liber ?

 Viata de credinta e o lupta in permanenta.

 Un vechi proverb spune cam asa: "Diavolul este un maniac. El loveste intotdeauna in acelasi loc."

Cine il subestimeaza pe diavol....greseste. Este atat de viclean...te imbie cu placeri, iti da sa le gusti, promite fericire...iti acopera  pacatul la inceput, te  leaga de ele...sau mai bine zis, devii captivul lor si toate astea inconstient si independent de vointa ta. Apoi te lasa sa privesti  prin  ochii cu care el  priveste, dar  de fapt  nu mai vezi nimic, cu alte cuvinte "te-a orbit". 

Toate astea  se intampla in momentul in care relatia ta cu Dumnezeu  a slabit, a incetat rugaciunea, a incetat postul, ai intrerupt partasia cu fratii tai... atunci  incepi sa cochetezi cu pacatul ....atunci este terenul cel mai propice pentru  a-si face intrarea in viata ta.

Ajungi sa traiesti in intuneric si sa spui ca e lumina, pacatul nu ti se mai pare pacat,  si tot ceea ce odata ai condamnat, acuma  ti se pare normal.

Cand ai devenit scavul unei patimi si cand e convins ca  esti robit de ea,  incepe,  incet sa-si  retraga invelitoarea cu care te-a protejat si te descopera in fata lumii. 

Aici incepe viata de declin. 

Te aduce chiar in starea in care sa  crezi ca pacatul tau e prea mare si numai exista iertare...si de-aici pana la a-ti pune capat zilelor nu exista decat un pas.

Nu lasa sa iti fure ceea ce ai mai scump, nu pierde vesnicia !!!

Fii intelept si atunci cand simti ca te-a atras intr-o cursa , cere ajutorul LUI  si doreste-ti eliberarea.

"El da vointa si infaptuirea "

Nu cere sa faca schimbari in viata ta, atata timp cat tu nu iti doresti.  Prima data cere-i sa puna in tine dorinta de a fi eliberat , si-atunci cu siguranta iti va da si infaptuirea.

Hrana ta zilnica !

21 Aprilie Exod 15:1-16

Ce corespondent are acest pasaj cu privire la Marea Roşie în istoria celor răscumpăraţi de Domnul?.... în mod cert lucrarea lui Hristos şi eliberarea noastră! 

In timp ce Pastele prezintă aspectul eliberării de sub judecata lui Dumnezeu şi II arată pe Dumnezeu împotriva păcatului, Marea Roşie ilustrează salvarea păcătosului de sub puterea lui Satan şi II arată pe Dumnezeu pentru păcătos.

 Moartea este învinsă; poporul lui Dumnezeu este de acum luat din acest „veac rău", înălţat cu Hristos, de cealaltă parte a morţii. Hristos nu este numai Cel care eliberează, ci şi Cel care dă tonul laudelor în mijlocul Adunării (Psalmul 22.22; Evrei 2.12).

„Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului această cântare" (v.l). Este prima cântare din Scriptură. Cum ar fi putut poporul să cânte sub poverile egiptene (Ps. 137.4). Acum însă bucuria umple inima tuturor răscumpăraţilor.

 Sub conducerea lui Hristos, adevăratul Moise, ei au privilegiul de a-L lăuda pe Cel care i-a salvat de talazurile morţii şi de puterea vrăjmaşului. Pe tot parcursul istoriei lui Israel - iar pentru noi în toată eternitatea - va fi celebrat Cel care a secat marea, apele adâncului celui mare şi care „a făcut adâncurile mării o cale de trecere pentru cei răscumpăraţi" (Isaia 51.10).

Sacul plin.....plin de Hristos !

 Incercati sa luati un sac gol si puneti-l sa stea in picioare....oare reusiti...? 

 Oricat ne-am stradui sa punem un sac gol sa stea drept nu vom reusi niciodata, va sta doar daca e plin. Nu va rezista sa stea drept  nici macar daca e umplut pe jumatate.

Cred ca si in viata noastra ca si crestin este la fel.De-atatea ori ne miram ca desi suntem Copii ai LUI  Dumnezeu, avem momente de slabiciune in viata si adeseori picioarele noastre se poticnesc si se opresc pe cale.

Nu avem cum sa ramanem drepti si neclintiti pe calea pe care am pornit, atata timp cat nu suntem plini de toata roada Duhului Sfant.

Plini de duh, plini de credinta, plini de dragoste , de bunatate, de pace si de rabdare.Cand noi vom fi  plini,atunci  vom putea sta in picioare in fata incercarilor, in fata  ispitelor si a oricarui atac din partea celui rau. Dar mai este un lucru pe care nu trebuie sa il omitem.
Niciodata nu vom putea  fi plini de Hristos  stand alaturi de oameni care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu, oameni care  slujesc la doi stapani.Biblia spune clar...si acesta a fost si mesajul unui frate ce a vorbit aseara in Biserica Penticostala Elim,"nimeni nu poate sluji la doi stapani,ori esti cu Dumnezeu , ori cu mamona "
Daca vrei sa fi plin de Hristos,cauta partasie cu oameni care au  dragoste fata de EL,cauta locul  unde este Isus,pentru ca numai asa iti poti incarca sufletul cu hrana spirituala,iar  la timpul potrivit va da rod in inima ta si   din acest rod vei putea da si altora.

O seara binecuvantata !!!