Nu sunt fulgul de zăpadă,nici stejar nu sunt
Nu sunt crinul din livadă,nu-s nici frunza-n vânt.
Nu sunt prinț în lumea asta,nu-s nici cerșetor,
Sunt un fiu întors acasă......Recunoscător !
Două brațe-au stat deschise,așteptând mereu
Să mă-ntorc din pribegie,iar la Tatăl meu...!
Ochi deschiși, de îndurare,zarea măsurau,
Luminoși ca două stele,urma-mi căutau...!
Doamne, ce eram atuncea,fulg sau frunză-n vânt ?
Fără scop și fără țintă,ce-am fost pe pământ ?
Eram fiul Tău și-atuncea,dar nepăsător,
Pribegeam străin în lume,si risipitor.
Tu, iubind ca un Părinte,ai rămas privind...
Așteptând, din lumea mare să mă vezi venind !
Astăzi îmi aduc aminte,cum m-am luminat,
Când întors, în pragul casei, Tu m-ai sărutat !
Ți-am citit în ochi iubirea sufetului Tău,
Și am spus cu ochii-n lacrimi: "ca argat vin eu !"
Însă Tu, iubit Părinte,totul ai iertat.
M-ai primit ca fiu acasă, nu un biet argat !
Și de-atunci, în lumea asta,nu-s o frunză-n vânt,
Nici o umbră trecătoare,nici stejar nu sunt.
Nu-s nici fulgul de zăpadă,nu-s nici cerșetor.
Sunt un fiu-întors acasă....
......Recunoscător !
O noapte binecuvântată !