Astazi...am tot incercat sa scriu cateva randuri .Dimineata am intrat..si am vrut sa va salut cu un verset din Biblie si o invitatie la un ceai...sau o cafea....nu am reusit sa o fac,pentru ca nu am avut timp la birou. Spre ora pranzului....am fost convinsa ca voi reusi....dar nici atunci nu s-a putut.Apoi s-a facut ora cand am plecat spre casa....si tot nu am reusit. Numai ca intre timp s-a petrecut ceva deosebit si acest lucru m-a facut sa imi schimb ideea si tot ceea ce aveam in minte.
De fapt nici nu stiu cum ar trebuie sa incep...Cert este ca pe mine personal m-a facut sa stau si sa meditez foarte mult "la tot si la toate"
Niciodata nu am stiut pe deplin ce insemna a fii multumitoare pentru toate.Pentru viata pe care am primit-o,pentru grija pe care mi-o poarta zilnic,pentru hrana pe care mi-o daruieste,pentru familia pe care o am....dar in mod special pentru SANATATEA pe care o am.
I-am multumit intotdeauna...dar nu indeajuns ...
Stii sa apreciezi toate astea atunci cand incepi sa pierzi cate putin din fiecare.
In urma cu ceva timp,am aflat despre o persoana care suferise un accident de masina.Incet ,incet am reusit sa aflu povestea vietii sale.De fapt nu este o poveste ..ci este o realitate cu care se confrunta.In viata suntem incercati in diferite feluri .Si aceasta incercare si in viata acestei persoane are cu siguranta un scop...dar pe care inca nu il stim.In urma cu un an a suferit un accident de masina l-a care a fost si el din pacate partas...spun din pacate,pentru ca a avut nefericirea sa se afle in dreapta soferului.Cert este ca din acest accident el este singurul care a fost afectat mai grav. A trebuit sa suporte o interventie pe coloana,o interventie care la inceput medicii nu au considerat ca este necesara...dar vazand starea sanatatii ca nu se amelioreaza,abia dupa 2 luni au intervenit.Nu stiu...e tarziu sau nu.....cert este, ca a trecut 1 an si starea nu s-a ameliorat. A trebuit sa suporte in tot acest timp dureri pe care numai el si Dumnezeu le cunoaste.Cert este ca atat de mult s-a obisnuit cu durerea incat....o considera ca facand parte din viata lui. Nu stiu....poate culpa medicala,poate daca s-ar fi intervenit la timp ...si nu dupa 2 luni...poate ca lucrurile stateau altfel.
Poate intresul slab al medicilor de atunci l-ar fi putut salva de aceste dureri....poate macar acum de ar constientiza ca lucreaza cu viata unor oameni nevinovati si care sufera pe nedrept ...poate asta l-ar salva de durerile pe care le are dandu-i macar acum sansa de a se putea bucura de viata.
Daca stai pe scaun ...nu e bine...daca stai in picioare nu rezisti...daca stai pe pat...te doare...daca mergi te deranjeaza.....stii ce inseamna toate astea....????
Nuuu..nici nu avem cum, pentru ca nu suntem noi in aceea situatie..stie doar cel care sufera si a trecut prin aceasta situatie.... si va asigur de acest lucru pentru ca stiu din propria experienta...toti stim ca este grea despartirea de cei dragi...dar nu poti simti acelasi lucru...decat daca ai pierdut si tu pe cineva drag..
Dar asa cum am aflat si eu in etape...la fel si dumneavoastra o sa aflati..
Pana atunci...multumiti Domnului ca sunteti sanatosi.
