Si iata ca sarbatoarea pe care Biserica noastra a asteptat-o... a sosit!
As vrea sa va descriu bucuria pe care am simtit-o, dar cuvintele sunt prea sarace.
Clipele de har din biserica noastra...cat si decorul care ne -a adus aminte, ca TOT ceea ce avem...DIN MANA LUI AVEM,momentele unice atat dimineata,cat si seara ...momente pe care nu le-am mai experimentat la o zi a multumirii,as vrea sa vi le impartasesc ....dar este atat de greu sa va spun in cuvinte ...ceea ce am simtit.
Dumnezeu ne-a binecuvantat cu o recolta bogata,dar oare i-am multumit???
Dumnezeu s-ar bucura sa vada ca suntem multumitori.
Spunea azi dimineata cineva...."Daca ne-ar lua Dumnezeu binecuvantarile pentru care nu i-am multumit niciodata....oare cat am fi de saraci?" Am stat si m-am gandit...si sunt convinsa ca fiecare a facut la fel...intr-adevar....de atatea ori am primit din Mana Sa, mii si mii de binecuvantari...dar oare i-am multumit noi pentru toate...? De regula cu oamenii stim sa fim atenti si bine-crescuti...daca suntem serviti cu ceva ,sau daca ni se face un serviciu...imediat stim a multumi acelei persoane.
Dar oare de ce nu suntem si cu Dumnezeu la fel ?
De ce Lui ii spunem un multumesc ...doar atunci cand ne amintim..si asta in cazul in care ne mai amintim ???
De ce avem impresia ca totul ni se cuvine si e dreptul nostru?
In general,omul este tot nemultumit...daca esti la un apartament mic..vrei unul mai mare....daca ai unul mai mare..vrei casa....daca ai casa...vrei sa ii ridici etaj...si tot asa...vesnic suntem nemultumiti.
Acelasi lucru se intampla in aproape toate lucrurile din viata noastra...este doar un exemplu,dar stim ca ele sunt multe.Dar trebuie sa invatam sa fim multumitori.Trebuie sa privim inspre ceea ce avem,nu inspre ceea ce ne-am dori sa avem.
Parca si soarele maret care a patruns prin geam ,punandu-si razele pe o fereastra simbolic fiind pregatita de niste maini dibace,a vrut sa ne aminteasca acest lucru....MULTUMIREA !
Multumirea se invata stand in prezenta CELUI ce nu a fost niciodata nemultumit!!!