Suflete drag,
Scoate-ți mănușile de iarnă!
De astăzi nu vei mai avea nevoie de
protecția lor,
De astăzi îți vei ascunde mâinile albe
În coșul cu flori...
Zâmbește, trăiește bucuria în toată
intensitatea,
Și fă-te mărțișor
de trăire, de frumoasă simțire,
De curată Iubire
Pentru Creatorul tău,
Pentru oameni,
Pentru păsări,
Pentru flori...
Primăvara nu
vine pentru natură ci pentru Om.
Natura este tabloul, Dumnezeu Creatorul,
iar omul privitorul.
Dar când omul uită să se mai minuneze, își
inchide inima cu lacătul lumesc al grijilor,
Dumnezeu întârzie venirea ei pentru că...
Privitorul nu e pregătit să privească
Și e lipsit de toată simțirea
duhovnicească,
E dispus să-l aștepte cu răbdare și
înțelegere...
Păcat ar fi ca Primăvara să vină
Și omul să fie preocupat de cu totul altceva si sa nu fie preocupat de natura ei.
Dar Dumnezeu vrea să ne bucurăm de frumusețea tabloului,
De perfecțiunea și armonia culorilor,
De emoțiile primăvăratice transmise.
Așa că ....Să ne pregătim să privim,dar înainte trebuie să ne curățim si să fim
precum copiii:
Să privim cu ochii bucuriei, recunoștinței, voioșiei.
Să privim și să simțim în nuanțe, în culorile curcubeului, în parfumuri discrete.
Așa diferiți cum suntem,
Să ne cântăm propria simfonie închinată primăverii
Să ne acordăm dar pianul inimii noastre...
Ca să dăm ce e mai bun din noi.
Primăvara e comuniune.
Să fim dar ramurile aceluiași arbore
Și să înflorim frumos împreună
Ca într-o îmbrățișare frățească.
Să ne împărtășim împreună din bucuria, optimismul, speranța transmise de
natură
Și să le împărtășim la rândul nostru și altora-
Celor care nu au gustat încă
Din frumusețea și tandrețea primăverii
Pentru că nu știu cum
Sufletul să-și deschidă.
Să-i ajutăm dar și pe ei
Să înflorească...
Primăvara e îndemn la tinerețe, la comuniune
La schimbare, la frumusețe.
Să alungăm frigul iernii din inima noastră
Și să ne schimbăm:
De dragul Iubirii lui Dumnezeu revărsate din plin asupra noastră, a copiii lor Lui
Și uimiți de minunile Lui,
De frumusețea lucrurilor mâinilor Lui
Să ne adăpostim la umbra aripilor Lui
Și minunându-ne peste măsură,
Să arătăm cu degetul inocenței
O floare, o bucată de cer, o rază de soare,
Iar El, răbdător ca întotdeauna
Ne va spune povestea fiecăreia...
Să fim frumoși!
Să fim VII!
Să fim precum fluturii:
Iubind căldura, lumina,
Culoarea, parfumul și zborul...
Să ne lăsăm inima să înflorească
În lumina Iubirii lui Hristos
Pentru că.....
Numai în IUBIRE ea poate cunoaște
ADEVĂRATA FERICIRE.
