Iubirea fără condiţii

    IUBIREA...IUBIREA...un cuvânt care ne este drag...şi dorim să avem parte de iubire în viaţă noastră.Mai mult dorim să o împărtăşim şi cu alţii !!!!
   Dar de multe ori stau şi mă întreb ..cum iubim noi...???
Pe cine iubim....doar pe cei ce ne iubesc...?..doar pe cei care provin din aceeaşi clasă socială cu noi...(dacă putem spune asa)..?
   Este atât de uşor să iubeşti doar pe cel care te iubeşte !!!!!

Dar este aşa de greu să iubeşti pe acei care nu te iubesc,pe acei care nu arată la fel ca tine...pe acei care nu gândesc ca  şi tine...pe acei care nu se îmbracă la fel ca tine.....e atât de greu..de multe ori chiar imposibil.

 Un tânăr fusese în război în Vietnam aproape 3 ani de zile. Într-un final se întoarce în America şi îşi sună părinţii la telefon.

- Mama, tata, mă întorc acasă, dar vreau să vă cer o favoare. Am un prieten foarte bun şi aş vrea să îl aduc acasă cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare plăcere să îl cunoaştem, au spus părinţii.
- Mai e ceva ce ar trebui să ştiţi despre el; în timpul războiului a fost rănit foarte rău. A călcat pe o mină şi explozia l-a lăsat fără o mână şi un picior. Nu are unde să se ducă şi vreau să vină să stea cu voi acasă.
- Ne pare rău să auzim asta, fiule. Poate rezolvăm cumva să îi găsim unde să stea.
- Nu, vreau să stea împreună cu noi acasă.
- Fiule, îi răspunde tatăl, nu-ţi dai seama despre ce vorbeşti. Un om handicapat ca el înseamnă o povară foarte mare pentru noi. Avem şi noi vieţile noastre de trăit. Ce sens are să ne încărcăm viaţa cu unul ca el. Lasă-l în pace şi vino acasă. O să-şi găsească el unde să stea.

   În acest moment, fiul închide telefonl brusc. Părinţii n-au mai auzit nimic de el de atunci. După câteva zile, au primit un telefon de la Poliţie care îi anunţa că fiul lor s-a sinucis aruncându-se de pe o clădire. Erau chemaţi să identifice trupul. Părinţii înmărmuriţi, au ajuns repede la morgă şi acolo au descoperit că într-adevăr, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.
   Băiatul lor avea doar o mână şi un picior.

   Este atâta de uşor să iubim pe cei care sunt  veseli mereu,sunt plini de viată ,nu ne creează probleme...ohhhh...este aşa de uşor!

   Dar cine ar vrea să iubească pe cineva cu probleme de handicap ?
   Cine ar iubi pe cineva  a cărui figură este atât de ciudată şi ţi-ar fi ruşine să ieşi în societate cu el (ea)...?
  Cine ar iubi  pe cineva care nu are decât 2 schimburi de haine...şi alea uzate de atâta spălat..?
  Cine ar iubi pe cineva care  e plin de probleme şi implicit  ai fi şi tu implicat în ele..?
CINE.....?????
    De multe ori îmi este atât de ruşine...pentru că suntem atât de ipocriţi.
Da ,eu sunt unul dintre ei .
Vorbim despre iubire..dar nu ştim ce înseamnă adevărata IUBIRE.
  O IUBIRE FĂRĂ CONDIŢII !!!