Anunt mortuar!

Orice actiune incepe cu o rugaciune!

Fratele Emil Bartos face un anunt mortuar care ar trebuie sa sfasie inimile tuturor credinciosilor.Este atat de trist anuntul, dar este foarte adevarat!

*

*

**************

*

*

*

*

*

„Cu regrete anunțăm trecerea în neființă a doamnei Rugăciune. S-a stins din viață de curând, la Biserica Neglijența.

Născută cu mulți ani în urmă în mijlocul unei treziri spirituale, a crescut sănătoasă și puternică, hrănită de studiul biblic și mărturie, devenind una dintre cele mai influente membre din familia Bisericii.

Dar, în ultimii ani, sora Rugăciune o ducea tot mai rău cu sănătatea și, devenind neajutorată, genunchii fiindu-i vizibil slăbiți, ea nu mai avea simțămintele sensibile de altădată, viața ei spirituală degradându-se dramatic.

Ultimele ei cuvinte au fost: „Unde sunt cei dragi ai mei?”

I s-a spus că sunt la piață, căutând medicamentul relevanței.

Experții, incluzându-i pe domnii doctori Activistul, Divertismentul și Delăsătorul au avut dispute serioase și, în final, nu au căzut de acord asupra motivului bolii doamnei Rugăciune.

I-au administrat doze mari de scuze, chiar i-au făcut în ultimul minut un by-pass motivațional, dar fără succes. O examinare post mortem a arătat că deficiența de hrănire spirituală constantă și lipsa de părtășie au contribuit la sfârșitul doamnei Rugăciune!”

                                   sursa:https://rodiagnusdei.wordpress.com

Hrana ta zilnica!

22 IANUARIE
Psalmul 61
Când cel credincios întâmpină răutatea, sub toate formele ei, când este urmărit de oameni şi inima îi este copleşită înăuntrul său, el îşi are adăpostul în Dumnezeu (v. 2,3). Aceasta a fost experienţa lui David atunci când a fost urmărit, pentru început de Saul şi mai târziu de Absalom, şi tot aceeaşi experienţă va fi şi a rămăşiţei care va fugi pentru a scăpa de dominaţia lui Antihrist.
„Mă vei conduce pe o stâncă prea înaltă pentru mine" (v. 2). Duhul Sfânt conduce credinţa pe înălţimi pe care inteligenţa firească nu le poate atinge şi faţă de care se simte nevrednică. Şi, de pe înălţimea stâncii, cel credincios ÎI proslăveşte pe Dumnezeu pentru tot ceea ce Persoana Sa este pentru el, pentru toate aspectele sub care găseşte la El ajutor şi ocrotire. Astfel, Dumnezeu îi este „un turn tare împotriva vrăjmaşului" (v. 3; comp. cu Proverbe 18.10), un „cort", ca adăpost de furtună sau de dogoarea soarelui (v. 4) şi un „ascunziş al aripilor (Sale)", care vorbeşte despre îngrijire şi siguranţă (v. 4).
Ca şi în Psalmul 56.12, cel credincios îşi aminteşte de jurămintele pe care le-a făcut, de angajamentele pe care şi le-a luat faţă de Dumnezeu (v. 5 şi 8). Pentru noi, creştinii, echivalentul acestor jurăminte este o conştiinţă pătrunsă de sentimentul că Domnul are drepturi asupra noastră, că acum suntem daţi lui Dumnezeu şi deci nu ne mai aparţinem deloc nouă înşine, ci Aceluia care ne-a răscumpărat (2 Corinteni 5.15; citiţi şi Romani 12.1).

Si eu, si tu putem fi un Iosif!

Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.

Geneza 45:4-5 

Nu pot sa trec peste aceasta carte si sa nu vad frumusetea caracterului pe care il avea Iosif. Dupa toata suferinta pe care i-au provocat-o fratii lui, el da dovada de o inima plina de dragoste, ceea ce din pacate astazi lipseste din inimile noastre. Nu stiu ce reactie au avut pe chipul lor cand si-a descoperit Iosif identitatea, insa cred ca i-a apucat o mare frica si sincer aveau si de ce. Chiar daca actul barbar pe care l-au facut fratii lui a fost spre binele lui, si al familiei lui, prima reactia in momentul intalnirii ar fi fost una care sa-i produca amintiri dureroase  lui Iosif. Fireste era ca suferinta prin care a trecut,  pana sa ajunga ceea ce a ajuns la Faraon, sa-l faca sa se razbune pe ei sau macar sa le spuna cateva cuvinte de ocara, in momentul in care au cazut in mana lui, insa Iosif procedeaza dumnezeieste cu ei. Cred ca acest comportament al lui Iosif, a facut sa se produca in sufletul lor o tulburare mare, un sentiment de vinovatie fata de ceea ce i-au facut.

 Iosif se apropie foarte mult de modelul Domnului Isus. Daca nu ar fi fost Iosif cu un asemenea comportament si am fi gasit in Scriptura doar modelul si atitudinea Domnului Isus, am fi spus ca "noi nu putem fi asa, doar Dumnezeu", insa iata ca Iosif dovedeste ca aceasta dragoste delicata care a dus la iertarea fratilor sai, este posibila si la noi oamenii.

 

Nu stiu cati dintre noi avem in inima noastra "un nod in gat" pentru cineva. Poate ca unii am depasit aceasta situatie si am rezolvat problemele, dar poate ca unii inca mai avem probleme nerezolvate si un gram de neiertare in noi. Cu siguranta persoana pentru care inca mai pastram "un cui" nu ne-a facut ceea ce i-au facut fratii lui Iosif, dar astazi as vrea ca atitudinea lui Iosif sa ne puna pe ganduri. 

Daca dorim sa facem voia lui Dumnezeu trebuie sa urmam exemplul lui Iosif, insa exemplul dragostei desavarsite L-a dat DOMNUL ISUS!

 

 

Hrana ta zilnica!

21 IANUARIE
Psalmul 60
Citind paginile glorioase din 2 Samuel 8 şi din 1 Cronici 18, (care relutează victoriile lui David asupra sirienilor şi edomiţilor, cine oare s-ar putea gândi la faptul că Israel şi împăratul lui trecuseră printr-un asemenea necaz ca cel pe care ni-1 zugrăvesc versetele 1-3 şi versetele 10 şi 11 din acest psalm? Victoria creștinului este adesea precedată de lupte lăuntrice apăsătoare, pe care singur Domnul le cunoaşte. Iar o parte din prada cucerită în urma acestor lupte o constituie lecţiile pe care, în acelaşi timp, Dumnezeu ni le dă în taina inimii noastre. Aceasta este ceea ce se poate înţelege prin expresia din Romani 8.37 — deja ilustrată prin victoriile lui David - „mai mult decât biruitori", După cum ne ajută să înţelegem chiar titlul acestui psalm, el a fost ucris special „spre învăţătură". David a învăţat — şi ne aminteşte şi nouă - că „zadarnic este ajutorul omului" (v. 11, comp. cu Psalmul 146.3) şi, de asemenea, ne mai spune: „cu Dumnezeu vom face fapte mari" (v. 12).
„Ai dat un steag celor care se tem de Tine, ca să-1 înalţe pentru adevăr" (v. 4). Să-1 înălţăm şi noi foarte sus şi să ţinem cu hotărâre la acest steag al adevărului!
Psalmii anteriori ne înfăţişau experienţe individuale ale sufletului cu Dumnezeu; aici vom găsi experienţe comune, ale întregului popor. Să nu pierdem niciodată din vedere unitatea răscumpăraților Domnului, caracterul lor de, preaiubiti" (v. 5), precum și mărturia colectivă pe care sunt chemaţi să o dea.

Hrana ta zilnica!

20 IANUARIE
Psalmul 59
Dintre psalmii care ne relatează împrejurări din viaţa lui David, acesta surprinde evenimentul cel mai îndepărtat (vezi 1 Samuel 19.11-18). A fost compus în cursul acelei nopţi dramatice în care, în trei rânduri, Saul şi-a trimis emisarii criminali pentru a-l pândi (v. 11), a-l prinde (v. 14) şi a-l ucide pe cel pe care-1 ura (v. 15; în psalmul de faţă se poate vedea perseverenţa lor în a face rău: v. 6 şi 14). In timpul acestei nopţi de nelinişte, cel asuprit se îndreaptă către Dumnezeul lui: „Trezeşte-Te să mă întâmpini şi priveşte! ... Dumnezeul lui Israel, ridică-Te ..." (v. 4,5; comp. cu Psalmul 44.23 şi cu Marcu 4.38). El II cunoaşte în puterea Sa, ştie că Dumnezeu poate să-1 scape, dacă doreşte; dar nu-L cunoaşte în credincioşia Sa, în atenţia Sa, în tandreţea cu care El Se îndreaptă spre ai Săi (comp. cu Matei 8.2,3). Psalmul 121.3-8 vine în întâmpinarea neliniştii celui credincios: „Cel care te păzeşte nu va dormita ...". Iar versetul 17 din psalmul nostru ne dezvăluie că David a experimentat nu numai puterea, ci şi bunătatea Dumnezeului său; şi psalmistul Ii celebrează aceste două trăsături ale Sale.
Planul lui Saul cu privire la vrăjmaşul său era „să-1 pândească şi să-1 omoare dimineaţa" (1 Samuel 19.11). Dar, pentru David, ca şi pentru noi, acest moment al dimineţii poartă steagul eliberării, al bucuriei şi al laudei (v. 16; 2 Samuel 23.4).

ISRAEL, ISLAM SI ARMAGHEDON!

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.

Psalmii 122:6

Ca sa te rogi pentru Ierusalim, ai nevoie sa cunosti istoria acestui popor ales de Dumnezeu.Acest documentar te va ajuta sa intelegi mai multe despre tot ceea ce a suferit acest popor.

Dumnezeu sa binecuvinteze ISRAELUL!

La vremea potrivita cel smerit va fi inaltat!

Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare.”

Luca 9:46-48

 

Nu stiu cat de mult ne dorim sa fim socotiti "cei mai mari", poate ca nu dorim neaparat, dar cu siguranta am avut macar un moment in viata in care am dorit sa fim "mari".

Ma uit in familii chiar, intotdeauna copilul cel mai mare are anumite privilegii, mosteneste poate ceva in plus fata de ceilalti, insa citind cartea Geneza am vazut ca randuiala pe care o au oamenii, diferea de cea a lui Dumnezeu. Inca de pe primele pagini ale Vechiului Testament, vedem cum cel mic este ales de Dumnezeu si are intaietate asupra celui mare.

Incepand cu copiii lui Avraam, Dumnezeu face o alegere neobisnuita am putea spune noi. 

Desi Ismael este primul copil al lui Avraam, iata ca Isaac are intaietate mai mare si legamantul lui Dumnezeu este incheiat intre Dumnezeu si Isaac. 

Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta, Sara, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el. (Geneza 17:19), iar in cap.21:12 "Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău.

La fel se intampla si intre Iacov si Esau, "Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic”.

Mergem mai departe si vedem istoria copiilor lui Iacov. Desi Ruben era intaiul nascut, iata ca Iosif, cel de-al unsprezecelea copil are intaietate mai mare, si bineinteles ca acelasi lucru se intampla si cu cei doi copii ai lui Iosif.Cand Iacov le da binecuvantarea, iata ca Efraim are intaietate inaintea lui Manase, desi Iosif cerea tatalui sau sa-l binecuvinteze pe Manase pentru ca el este cel mai mare(17,18)

Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase.
Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui”, si-apoi il avem pe  David exemplu, care este cel mai mic, dar iata ca Dumnezeu il alege pe David peste fratii sai.

Nu este interesant? Ba da, as putea spune din punctul nostru sau al meu personal, insa Dumnezeu ne arata ca ceea ce la noi are intaietate nu are si la El. In slujire, Dumnezeu nu alege oamenii in baza criteriilor noastre, ci alege oamenii dupa sinceritatea inimii lor.

Noi alegem oamenii in functie de pozitie, de cultura lor, alegem poate in baza unor criterii financiare, alegem in functie de varsta, de clasa sociala sau te miri ce alte criterii, Dumnezeu insa nu tine cont de nimic din toate acestea. El alege in functie de sinceritatea inimii lor, alege pe cei mai neinsemnati si chiar daca in ochii oamenilor sunt fara pret, in ochii Lui au valoare.

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt.( Corinteni 1:27-28)

Noi inca ne lasam amagiti de aparente si apreciem  pe cei din jur in functie de ceea ce ne ofera  imaginea pe care si-au creat-o intentionat, insa Dumnezeu nu se lasa impresionat de aparente. Convietuiesti ani si ani, crezand in cei de langa tine (sau invers) crezand ei despre tine ca esti "cel mai bun sau crezi ca ai alaturi de tine persoana cea mai de incredere. Si te trezesti ca la primul colt, te vinde pentru un pumn de linte...!La fel se intampla chiar si in viata spirituala.

Astazi "nume sonore" sunt in diferite functii cheie, care au avut grija sa-si creeze o imagine in jurul lor, insa uneori  constatam cu tristete ca am fost inselati, insa vine vremea si ma rog ca Dumnezeu sa scoata lucratori plini de Duh pe care sa-i foloseasca in lucrarea Sa, oameni neinsemnati, oameni smeriti  dar pe care Dumnezeu sa ii inalte.

 

 „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 

Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare.”

   

Hrana ta zilnica!

19 IANUARIE
Psalmul 58
Versetele de la 1 la 5 ne spulberă şi cea din urmă iluzie pe care ne-am mai fi făcut-o cu privire la justiţia omenească; iar dacă acest tablou ne pare prea exagerat, este suficient să evocăm crucea. Relaţiile dintre oameni sunt prea adesea guvernate de legea celui mai tare, iar minciuna şi veninul calomniei sunt arme folosite la tot pasul (v. 3,4; Psalmul 140.3). Într-adevăr, lumea din jurul nostru este tot atât de plină de Nedreptate cum era şi pe vremea lui David. Atitudinea noastră de Creştini trebuie să fie însă cu totul diferită de cea a israelitului evlavios, aşa cum reiese ea din versetele 6-10. În ceasul necazului celui mare, israelitul credincios nu va putea să se adreseze decât Dumnezeului răzbunărilor, pentru a grăbi venirea zilei când dreptatea va împăraţi pe pământ. Această zi va veni, cu adevărat, dar, în aşteptarea ei, acum este încă ziua mântuirii" (2 Corinteni 6.2). Iar partea noastră, a celor care am primit har, este să mijlocim pentru oameni nu înaintea Dumnezeului răzbunărilor, ci înaintea Dumnezeului Mântuitor. Nedreptatea din jurul nostru este pentru noi o ocazie de a face bine şi de a semăna „rodul dreptăţii" (Iacov 3.8). Nu-i misiunea noastră să încercăm să ameliorăm lumea, care nu poate fi altfel decât este, ci să manifestăm în ea caracterele Mântuitorului.

Profetie despre Romania

Merita toata atentia!

Lupta spirituală - război cu puterile văzduhului (Efes. 6:12)

Dezvăluiri ale unui om care a luptat de partea celui rău, dar a fost adus la Domnul pentru a duce "lupta cea bună a credinţei"

Hrana ta zilnica!

18 IANUARIE
Psalmul 57
Ca şi Psalmii 51 şi 56, şi acesta începe cu cuvintele: „Indură-Te de mine, Dumnezeule! ..." - deoarece harul divin este resursa mea atât împotriva răului care mă înconjoară, cât şi împotriva păcatului care se află în mine (Psalmul 51). Fie că vrăjmaşii poartă numele de Absalom, de filisteni, de Saul, ... de Satan sau de lume, refugiul pentru adăpostirea sufletului meu este „în Tine", Doamne Isuse, „sub umbra aripilor Tale" (v. 1). Într-un astfel de adăpost nu mă tem nici de ceea ce iese din gura oamenilor, nici de laţul întins sub paşii mei (v. 4,6; comp. cu Psalmul 91.3,4). „Dumnezeu ... împlineşte [toate] pentru mine” 

(v. 2). 

Acelaşi răsunet îl au şi cuvintele din Romani 8.28: „Ştim - afirmă apostolul - că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu". Prin credinţă ajungem să credem şi tot prin credinţă experimentăm apoi că „toate lucrurile", chiar şi cele care contrazic total gândurile noastre, sunt dirijate de Dumnezeu spre binecuvântarea noastră.
Îl găsim apoi pe cel credincios făcându-şi griji mai mult pentru gloria lui Dumnezeu decât pentru propria eliberare (v. 5, repetat în v. 11 şi în Psalmul 108.5). Aceasta a fost rugăciunea Domnului în legătură cu crucea care-I stătea înainte: „Tată, glorifică Numele Tău!" (loan 12.28) şi aceasta trebuie să fie şi cea dintâi dorinţă a noastră în orice împrejurare din viaţă.

Optimisti si pesimisti!

De foarte multe ori m-am confruntat cu oameni care refuza sa creada ca intr-o zi Dumnezeu va pedepsi omenirea. 

Tinand cont de  atributele lui Dumnezeu " bunatatea, dragostea si mila LUI", oamenii "optimisti" refuza  sa creada ca  "pedeapsa va fi vesnica, intr-un loc vesnic" si spera ca  Dumnezeu nu va condamna pe nimeni. Numai ca printre atributele lui Dumnezeu nu se gaseste doar acestea pe care deseori  cautam sa le invocam in momentele acelea cand ne "impiedecam pe cale", (asta ca sa nu zic, momentele cand "pacatuim". Mizam pe faptul ca " Domnu-i bun si ne iubeste asa cum suntem". Deseori uitam ca Domnul nu este doar dragoste, bunatate si mila, El este sfant, drept si credincios promisiunilor Sale.

Sfintenia este podoaba casei Sale, El este drept în toate căile Lui si milostiv în toate faptele Lui. El iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.

Un avertisment pe care il avem in Scriptura si pe care Dumnezeu il da acestor oameni "optimisti" se gaseste in evanghelia lui Marcu 16:16, "Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit".
Insa  tot in Scriptura gasim si o incurajare pentru o alta categorie de oameni, opusul celor optimisti, adica pesimistii. 
Acesti oameni sunt ingrijorati dupa ce se intorc la Hristos, ca nu vor putea sa-si duca pana la capat marturia credintei lor. Intotdeauna se vad slabi si neputinciosi, si intr-o oarecare masura este adevarat acest lucru, "fara Hristos, suntem slabi si neputinciosi".
 Dar vreau sa spun ca atunci cand in mintea noastra se strecoara un asemenea gand, sa ne amintim  ceea ce le spunea  Pavel sfintilor din  Filipi:
"Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos."

Cine nu crede va fi osandit, dar si daca am crezut si L-am acceptat, Dumnezeu ne va da taria si credinta sa ducem pana la capat ceea ce am inceput, si asta nu o putem face noi, ci doar EL!

Hrana ta zilnica!

17 IANUARIE
Psalmul 56
Ca şi Psalmul 34, şi acesta corespunde momentului de tristă experienţă a lui David la Gat

 (1 Samuel 21.11-15).
Versetele 5 şi 6 Îl evocă pe Domnul în relaţiile Sale cu cei care se strângeau ca să-L pândească pentru a-L lua apoi prin surprindere şi a-I răstălmăci cuvintele (Matei 22.34,41; Luca 11.53; 20.20). La răutatea lor, Domnul Isus răspundea priu încrederea Sa în Tatăl Său. Să facem şi noi după exemplul Domnului nostru! Pentru a se încrede însă cineva în Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L cunoască. 

Un copil mic nu acceptă în general să meargă de mână cu un străin. Dar avem Cuvântul şi el ni-L descoperă pe Cel în palma Căruia ne putem încrede! Iată de ce, în două rânduri, cel credincios strigă: „In Dumnezeu voi lăuda Cuvântul Său; În Dumnezeu mă încred" (în v. 4 şi în v. 10,11). Cei răi pândesc paşii credinciosului (v. 6), dar Dumnezeu numără toţi aceşti paşi; ştim că El ne cunoaşte până şi numărul firelor de păr de pe cap (Matei 10.30). Iar aici vedem cum El Se preocupă de orice lacrimă a copiilor Săi, chiar şi de cele mai tainice. Astfel deci, dacă în plecările şi în sosirile mele („în rătăcirile mele" - v. 8) va trebui să întâlnesc o cursă întinsă de vrăjmaş, am asigurării ca Cel care mi-a salvat sufletul de la moarte veşnică îmi va păzi şi picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 94.18; 116.8; ).

Hrana ta zilnica!

16 IANUARIE
Psalmul 55.12-23
Cel despre care vorbeşte David în versetele 12-14 era probabil Ahitofel ghilonitul, căruia cartea 2 Samuel îi rezervă trei capitole (15, 16 şi 17), în care ne relatează trădarea şi sinuciderea sa. 

In sens profetic însă, aceste cuvinte se referă la nefericitul Iuda. Există oare vreo expresie cu o mai mare putere de sugestie a legăturilor de afecţiune decât cea din versetul 13, care îl numeşte „sfătuitorul meu şi prietenul meu"? Iată o dovadă că cele mai mari semne de dragoste şi de încredere nu pot câştiga inima omului firesc, în care se dă război împotriva lui Dumnezeu (v. 21; comp. cu Marcu 14.45). Să ne gândim apoi la sentimentele Domnului în timpul călătoriei Sale pe pământ. El nu Se putea bizui pe nimeni, nu Se putea încrede în nimic (loan 2.24). Dar, în faţa unei asemenea desfăşurări a răului, psalmistul ne invită: „Aruncă asupra Domnului povara ta..." (v. 22). Pentru că o povară îl încurcă pe om în alergare, iată de ce în Evrei 12.1 se face din nou auzit îndemnul: „dând la o parte orice greutate, ... să alergăm cu răbdare". Aceasta nu înseamnă că vom fi imediat cruţaţi de încercare, ci doar că încercarea încetează a ne mai fi o povară din momentul în care am aruncat-o asupra lui Dumnezeu, lăsându-I Lui grija să Se ocupe de ceea ce ne nelinişteşte.

Hrana ta zilnica!

15 IANUARIE

Psalmul 55.1-11
Apăsat de cei răi care-1 urmăresc cu patimă („cu mânie"), cuprins de nelinişte şi de „spaime de moarte" (v. 3,4), credinciosul nu răspunde el însuşi la „glasul vrăjmaşului", ci se îndreaptă către Dumnezeu. Aceasta este ceea ce avem şi noi de făcut întotdeauna, în loc să ripostăm la cuvinte veninoase,... dar nu pentru a cere răzbunare, aşa cum a făcut David în aceste versete. Sub aspect profetic, psalmii ne poartă dincolo de timpul prezent al harului, în zilele când împărăţia nu va putea fi instaurată decât prin judecarea celor nelegiuiţi. Răutatea lumii încă nu a atins astăzi intensitatea pe care o va cunoaşte în această perioadă cumplită. Ea este încă domolită, frânată, prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ (2 Tesaloniceni 2.6,7). Totuşi, în acest timp, ea se manifestă deja sub formele descrise aici: violenţă şi certuri (v. 9), nelegiuire şi răutate (v. 10), stricăciune, asuprire şi înşelăciune (v. 11). Cel răscumpărat nu se poate simţi în elementul lui într-o asemenea lume. Ca şi rămășița credincioasă, el suspină după locul liniştit de odihnă fVi 6)i după Casa Tatălui, care este deopotrivă speranţa lui şi tema cântării lui:
Curând vă spun adio, lucruri moarte,
Îmi voi lua zborul de la voi departe,
Spre veşnicul sălaş de sus,
Spre Hristos Isus!

Da, am incredere 100%, pentru ca este pocait!

Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Matei 5:13

Cu ceva vreme in urma mi s-a intamplat un lucru. Gateam si fiindca eram in zi de jertfa nu puteam sa gust mancarea.M-am straduit sa pun sare si toate celelalte condimente "dupa ochi", insa din paacte nu mi-a prea  iesit. Am facut o mancare mai mult pentru "oameni bolnavi", dar este bine ca sare se poate adauga. Atunci mi-a venit in minte versetul din Matei care spune, "VOI sunteti sarea pamantului". Intr-adevar sarea nu este de nici un folos daca nu mai are caracteristicile sale. 

Tot in versetele urmatoare Domnul Isus spune, "VOI sunteti lumina lumii".

Sare si lumina!

Aseara  povestea cineva  despre un prieten de-al lui care si-a achizitionat  o masina, bineinteles la mana a doua. Intrebat fiind acel prieten, "cati km are", acesta a dat raspunsul, are "X"km. Bineinteles ca a urmat intrebarea, "si esti convins ca sunt km reali?". Raspunsul acelui domn a fost asa:

"sunt convins 100% ca sunt km reali, pentru ca de la cine am cumparat-o, este pocait"

Frumos raspuns si frumoasa marturie!

Tot aseara, discutand cu o alta persoana, imi povestea o discutie care a avut loc la o inmormntarea unei crestine, si care a facut-o sa-si plece capul. Cum se intampla la priveghi, mai ales la sate, vin cei din sat, vin rude, cunostinte din toate partile iar acolo se poarta tot felul de discutii. Printre multele discutii si intrebari, cineva a spus ca indiferent de religie toti avem acelasi Dumnezeu, insa nu inteleg de ce unii pocaitii vor sa faca pe sfintii mai mult. Eu, spunea acel domn, cunosc si chiar am prieteni pocaiti, care sunt asa de treaba si ma inteleg foarte bine cu ei. Ei niciodata nu refuza sa bea un pahar, fumeaza si nu cred ca facand acest lucru savarsesc un pacat.

Si-aici este vorba tot de o marturie a unui alt crestin.

Nu este o noutate ca sant si " altfel de pocaiti".

Noi purtam Numele Domnului. In Ieremia 15:16 este scris:

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor!

Fiecare crestin prin comportamentul sau, prin vorbirea sa, in umblarea sa este o marturie pentru cei din jur. Insa asa de trist este ca uneori nu ne dam seama ca tot ceea ce facem poate aduce onoare sau poate aduce ocara Numelui Sau.

Fiecare ne cunoastem viata, defectele si calitatile pe care le avem.

Cunoastem umblarea, ne cunoastem faptele din ascuns, cunoastem totul, dar mai presus de noi este Unul care ne cunoaste si gandurile ascunse.

Vorbele noastre-l pot impresiona pe cel de langa noi, insa mai presus de vorbe il va impresiona MARTURIA NOASTRA.

De multe ori credem ca "micile noastre scapari sau greseli", nu sunt luate in seama.

Ne inselam amarnic. Nimeni nu este atat de monitorizat in ceea ce face ca si un crestin, si va spun din propria mea experienta de la locul de munca. De fiecare data, in anumite situatii cand s-a impus un alt comportament pentru un crestin, ochii au fost pe mine sa vada ce voi face. Stiti, "lumea" stie foarte bine cum ar trebui sa fie un crestin adevarat, cunosc fiecare detaliu, stiu ce este  si ce nu este ingaduit la un crestin, doar ca ne lasa sa vada ce pozitie luam, si in acele momente niciodata nu vom fi criticati, din contra vom fi batuti pe spinare ca suntem " baieti de gasca", insa ceea ce facem ramane marturie pentru ei.

Ce fel de marturie esti tu pentru cei din jurul tau?

Ce fel de marturie sunt eu pentru cei din jur?

Poate esti un intreprinzator si ai un numar de angajati, ce spun angajatii despre tine?

Oamenii au incredere 100% ca esti un om cinstit si corect, pentru ca esti pocait?

....sau marturia ta face de rusine Numele lui Isus Hristos?

Cred ca este o provocare la care trebuie sa cautam sa ne raspundem fiecare. 

Daca  am adus onoare, Dumnezeu sa ne binecuvinteze, daca am adus ocara, Dumnezeu sa ne ierte si sa ne ajute sa devenim marturii vii.

 

 

 

 

O calatorie fericita

Eu nu sunt "Charlie", eu sunt crestin!

Am tot evitat aceste zile sa scriu pe blog despre acest subiect sau sa intru in vreo polemica cu cineva pe aceasta tema, "je suis charlie...sau nu " ?

In urma cu vreo doua ore am primit un mesaj prin care ni se cerea sa venim in rugaciune si sa mijlocim inaintea lui Dumnezeu pentru un mare oras  din Irak, unde sute de crestini, printre care femei si copii sunt in mare pericol. Grupul islamic radical a intrat in acest oras unde sunt foarte multi crestini, iar acestia sunt la un pas de a fi decapitati din cauza credintei lor.

Nu este pentru prima oara cand crestinii din acest oras au fost atacati si omorati, dar nu numai in acest oras, ci in tari ca Nigeria, Siria, Africa, Iran, Irak, etc.

Aici au murit oameni intr-adevar nevinovati, oameni care nu au luat in desert numele nimanui, oameni care nu au adus blasfemie nimanui, oameni care nu au facut o caricatura nimanui, si totusi...au fost ucisi in cele mai barbare moduri.

  Cu toate acestea n-am vazut un miting de solidaritate pentru ei, n-am auzit sa se se adune "mai mari lideri ai lumii" si sa se solidarizeze. In Franta au fost doar trei zile de teroare, crestinii sunt decapitati, torturati si persecutati  de ani de zile si nimeni nu li s-a alaturat sa spuna, "je suis  un chrétien", nimeni nu si-a pus  nici o pancarta in care sa spun, "EU SUNT CRESTIN"

Nu am nimic cu nimeni, fiecare raspunde in fata lui Dumnezeu pentru ce face, pentru ce spune, pentru ce deseneaza, insa am ceva pe suflet -Numele lui Dumnezeu nu este aparat nici macar de cei care ar trebui sa il apere.

 Dumnezeu nu are nevoie sa fie aparat de nimeni,  insa acest lucru nu scuza nepasarea noastra sau prea putina noastra implicare si sustinere in rugaciune pentru cei care dau totul pentru HRISTOS.

Astazi o lume intreaga s-a virusat cu acest slogan, oriunde deschizi sa citesti prima data dai de acest slogan, "je suis charlie", de parca a ajuns un fel de salut pentru intreg pamantul, si asta doar pentru trei zile de teroare, trei zile in care cativa insi au ingenunchiat o natiune, cativa insi care au trecut la extrema punand mana pe arma, desi nu aveau nici un drept de a-si face singuri dreptatea.

In cartea Amos am dat asta seara de un verset tare interesant:

"....Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?"

Ceea ce s-a intamplat oare nu stia Domnul? 
Ma intreb... nu ar trebui sa ne alaturam si noi miilor de martiri care isi dau viata pentru Hristos, spunand
DA, SI EU SUNT CRESTIN!

 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră.

  Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
  Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

 Apoc.6:9-11

Iata ce fac acesti crestini martiri, implinesc numarul.

..................

Eu nu sunt "Charlie", eu sunt crestin!

Hrana ta zilnica!

14 IANUARIE
Psalmul 54
După Doeg edomitul, zifiţii au fost aceia care, tot mişeleşte, au urzit un complot împotriva lui David. Ei l-au informat pe Saul despre acţiunile şi gesturile rivalului său, ajutându-1 să-i dea de urmă. Avem această istorisire relatată în 1 Samuel 23.19 ..., însă un detaliu semnificativ nu este menţionat acolo. Este această rugăciune încrezătoare, pe care împăratul respins a înălţat-o către Dumnezeul său în ceasul primejdiei.
In acelaşi fel, în viaţa creştinului, în împrejurările de fiecare zi, trebuie „urzită" în taină o ţesătură de rugăciuni înspre Dumnezeu. Este ceea ce găsim, de pildă, pe tot parcursul cărţii Neemia (Neemia 1.11; 2.4; 4.4; 5.19; 6.14...). Lumea, care nu-L pune pe Dumnezeu înaintea ei (v. 3), şi care nu poate înţelege nimic din puterea rugăciunii, va atribui unor întâmplări favorabile, unui «hazard de succes» felul în care scapă cel credincios din primejdiile care-1 ameninţă (un exemplu concludent îl avem în 1 Samuel 23.26, unde putem vedea cum Saul îl caută pe David întotdeauna pe latura muntelui pe care acesta nu se mai află). Cel răscumpărat cunoaşte însă numele Celui care îl scapă din toate necazurile şi preamăreşte acest nume (v. 1,6,7). 

Dumnezeu este ajutorul său şi, mai mult decât atât, în tot timpul încercării, El susţine sufletul care ar putea fi descurajat (v. 4).

Alegerea ta influenteaza destinul tau!

Mi-am propus sa incep acest an cu citirea Noului Testament, insa nu stiu de ce, am ajuns sa incep tot cu cartea Geneza.

Adevarul este ca de fiecare data cand citim descoperim tot mai multe, si cred ca inca sunt multe lucruri nedescoperite.

Citind in Biblie despre  primii oameni, Adam si Eva imi vine in minte aceeasi intrebare pe care mi-am pus-o de fiecare data: "de ce au stricat tot ceea ce Dumnezeu a facut atat de minunat?"

Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare...(v.9)

Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.(v.10)

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.(v.15)

 Acesti oameni sfinti pe care Dumnezeu i-a creat dupa chipul Sau erau fara de pacat, erau o deplina armonie intre ei si Dumnezeu, dar sfintenia lor a fost doar pentru putina vreme, pana ce au vrut mai mult decat le-a oferit Dumnezeu.Tragedia este ca nu doar ei au fost afectati de insasi neascultarea lor, ci intrega omenire din care facem parte si eu, si tu. 

Conform Scripturii cunoastem care au fost cele mai dureroase cuvinte pe care le-a rostit Dumnezeu chiar impotriva creatiei Sale, pentru care se bucurase atat de mult cand i-a facut.

Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci  iarba de pe câmp.
În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”

Revin insa la versetul 9 din cap. 2, versetul care ne vorbeste in mod special despre cei doi pomi:

".... pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului"

Inca de la inceput Dumnezeu ne vorbeste despre existenta unui pom  care ofera viata. In cartea Apocalipsa, gasim  pomul care ofera viata, este vorba despre viata vesnica.

„Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”

(Apoc. 2: 7)

Deci accesul la acest pom este pentru toti. Toti cei care vor birui!

 Tot in gradina Eden Dumnezeu mai vorbeste despre un pom, pomul cunostintei binelui si raului.

La acest pom Adam si Eva aveau interzis.

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Era testul credintei lor. 

Cred ca Dumnezeu ar fi gasit o mie si una de modalitati pentru a-i opri sa se atinga de acest pom, insa iata ca inca de la inceput Dumnezeu a lasat aceasta libera alegere omului.

Adam si Eva au avut ocazia sa faca alta alegere, puteau sa aleaga calea ascultarii, puteau sa alega sa-L creada pe Dumnezeu, insa n-au facut si asta i-a costat foarte scump.

Suntem urmasi ai acestor oameni si suportam si noi aceleasi consecinte, tot datorita pacatului.

Intr-una din zile cel mic imi spunea...."mami, nu este corect sa suportam noi pedeapsa din cauza lui Adam", numai ca noi suportam pedeapsa din cauza pacatelor noastre. 

Cine ar putea spune ca este fara de pacat?

Insa noi avem harul sa fim scosi de sub osanda cu ajutorul jertfei Fiului Sau, Isus Hristos, slava Lui.

Avem insa aceeasi libera alegere ca si primii oameni, alegerea de a-L asculta si a-L crede pe Dumnezeu.

Dragul meu cititor:

-crezi tu ca sangele lui Isus Hristos, iti poate spala si-ti poate ierta toate pacatele tale? 

-crezi tu ca, prin credinta in Isus Hristos ai viata vesnica?

E doar o alegere, insa alegerea ta iti va hotari destinul tau pentru vesnicie!

 
 

Hrana ta zilnica!

13 IANUARIE
Psalmul 53
Cu excepţia versetului 5 şi a substituirii numelui de Iahve, Psalmul 53 reproduce aproape textual conţinutul Psalmului 14 (în Psalmul 14 era folosit numele propriu, Iahve, în timp ce acum, în Psalmul 53, este folosit numele comun, Elohim, pentru aceeaşi Persoană a lui Dumnezeu).
Primele trei versete sunt citate în Romani 3.10-12, demonstrând falimentul general al întregii rase umane, fapt pe care nimeni nu 1-a putut infirma vreodată.,,Nu este niciunul care să facă binele" (v. 1); „niciunul măcar", adaugă versetul 3. Totuşi, noi ştim că a fost un Om, Acela care a venit din cer, sfântă excepţie între fiii oamenilor, pe care Dumnezeu L-a putut privi din ceruri (v. 2, comp. cu Matei 3.16,17).
„Nu este Dumnezeu!", pretinde nebunul în inima sa, deşi conştiinţa îi spune tocmai contrariul şi deşi el se mişcă prin voinţa lui Dumnezeu, trăieşte din binefacerile Sale şi respiră prin suflarea Sa (Fapte 17.28). Şi, pentru că Dumnezeu îl încurcă, el caută să se amăgească cu ideea că nu există Dumnezeu, punând în locul Său ştiinţa şi şubredele ei ipoteze. Iar când este silit să admită că există o cauză a tuturor lucrurilor care-1 depăşesc, necredinciosul vorbeşte vag despre Natura sau despre Providenţa, evitând să rostească numele care-1 face să tremure... deoarece Dumnezeu este Lumină. Şi El îi va face de ruşine pe toţi „lucrătorii nelegiuirii".

Nu vrei sa ai mainile cele mai lungi?

Un mare invatat a pus intrebarea urmatoare: "care oameni sau care popoare au mainile cele mai lungi?"

Bineinteles raspunsurile au fost multe. Unii spuneau ca negrii ar avea mainile cele mai lungi, altii au spus ca popoarele din rasarit ar fi cu mainile cele mai lungi, altii au spus ca "hotii de buzunare" sunt cu mainile cele mai lungi, insa a venit si un raspuns diferit fata de celelalte.

"Mainile cele mai lungi le au cei care se roaga  si ridica mainile spre cer in fiecare zi catre Dumnezeu"

 Dragul meu, nu ai vrea sa faci parte si tu din aceata categorie a oamenilor cu maini lungi? Maini care stau ridicate spre cer pentru problemele din inima ta, pentru cauzele din familia ta, din biserica ta ?

Oh Doamne, daca ar fi sa stam cu mainile spre cer la cate probleme avem fiecare, intr-adevar mainile noastre ar fi cele mai lungi!

Un nou botez, o alta sansa!

Hrana ta zilnica!

12 IANUARIE
Psalmul 52
Până la sfârşitul acestei a doua cărţi a psalmilor, adică până la Psalmul 72 inclusiv, vom întâlni mai mulţi psalmi scrişi de David, dintre care unii, ca şi Psalmul 51, compuşi în împrejurări deosebite. 

1 Samuel 22.9 ... ne istoriseşte, de pilda, despre Doeg edomitul, cel care i-a dat de ştire lui Saul cu privire la trecerea lui David pe la preotul Ahimelec, precum şi despre masacrul care a urmat. Acest Doeg este o imagine a lui Antihrist, personaj profetic care va fi o întrupare a răului şi care chiar îşi va face un titlu de glorie din aceasta (v. 1). Ce deosebire între versetul 7 din Psalmul 45, adresat Domnului Isus, şi versetele 1-3 din psalmul nostru, în care este interpelat acest „om puternic" (v. 1)! 

Dar ce mângâietor este pentru cei credincioşi să ştie că profeţia din versetul 5 se va împlini (în Apocalipsa 19.20)!
Confruntându-se cu această putere a răului, psalmistul îşi găseşte refugiul în Dumnezeu (v. 8) şi în acelaşi timp îi aduce laudă (v. 9). Duhul Sfânt ştie însă să Se folosească chiar de cele mai grele încercări pentru a da tonul laudei în inima celor răscumpăraţi. Cât despre cel necredincios, el nu are niciodată pace, iar lucrurile precare pe care el se bizuie nu merită nicidecum încrederea pe care şi-o pune în ele (v. 7). Nu, acest om puternic nu-L ia pe Dumnezeu ca putere a sa, ci se întăreşte în lăcomia lui (v. 7). 

Dar bogăţiile sale au putrezit..., aurul lui şi argintul lui sunt ruginite, aşa cum declară Iacov (cap. 5.2,3).

O PREDICA PENTRU VREMURI GRELE!

Baruch Adonai El Shaddai

 

Toate invataturile sunt si pentru tine!

Nu stiu alta carte mai buna decat BIBLIA care sa cuprinda atatea invataturi date oamenilor si nu orice fel de invataturi, ci invataturi bune.

Nu stiu vreodata sa fii trecut printr-o situatie si sa nu fi gasit un cuvant de incurajare in Scriptura, asta bineinteles daca am cautat in ea, pentru ca multi trec prin diverse situatii dar nu gasesc rezolvare la problemele pe care le au. O multime de oamenii trec prin diferite situatii la care nu gasesc raspuns, nu gasesc rezolvare, situatii de stres, depresie si multe alte stari sufletesti care nu le fac bine nici macar din punct de vedere al sanatatii, dar spiritual sa nu mai vorbim, totusi ei continua sa stea departe de aceasta carte.

Iata ce spune Domnul:

„Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” (Ps.32:8)

Eu, te voi invata....!

Iata asadar, ca toate sfaturile pe care Dumnezeu ni le-a lasat in Cuvantul Sau sunt la indemana noastra, la indemana mea, a ta, ale oricui este gata sa-l asculte. 

Indiferent care este situatia prin care treci azi dragul meu, Dumnezeu este pregatit si este gata sa te invete ce sa faci, sa-ti arate incotr-o s-o apuci, este gata sa te calauzeasca in toate, vrea sa te sfatuiasca, vrea sa te invete, dar toate acestea le va face in masura in care esti dispus sa asculti.

Dumnezeu vorbeste si azi, sfatuieste si azi, esti tu dispus sa-l asculti?

Ai nevoie de calauzire? Si David a trecut pe acest drum si atunci cand i-a fost cel mai greu si-a inaltat sufletul catre Domnul(Ps.25). El a cerut Domnului sa-i arate calea Lui, ori atunci cand cerem ajutorul lui Dumnezeu,  EL nu va intarzia sa ni-l dea.

 

Iata ce spune David:

Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

si tot el vine si spune:

Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.  

 Oricare ar fi problema ta, apropie-te de  Scriptura si acolo vei gasi raspuns la toate framantarile tale.

Dumnezeu sa te calauzeasca in toate lucrurile!
 

Doresti binecuvantarea sau nu?

Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele.

Proverebe 23:26 

Da-mi inima ta - asta inseamna dedicare si consacrare totala pentru Hristos. Astazi ne luptam cu aceste actiuni de  consacrare totala si daca ne uitam mai bine in jurul nostru, dar nu numai, ci chiar in viata noastra, vedem o dedicare si o consacrare cu "jumatati de masura". Dumnezeu promite binecuvantari celor care  raspund la chemarea „Vino după Mine.” (Matei 9:9).

Daca am cerceta mai profund acest lucru si am  raspunde chemarii, am stii ca acest moment al alegerii noastre este foarte important, pentru ca in functie de alegerea noastra Dumnezeu revarsa aceste binecuvantari, dar tot in functie de alegerile noastre le putem "rata".

De-altfel, care dintre noi  nu  doreste sa beneficieze de aceste binecuvantari? 

Sau...cati suntem dispusi sa pierdem  binecuvantarile divine....?

Cred ca toti le asteptam si le dorim in viata noastra, insa trebuie sa stim un lucru:

binecuvantarile vin, insa  in anumite  conditii, "da-mi inima ta" 

Dragul meu, in ce masura ai raspuns acestei chemari?

Te-ai dedicat Domnului in intregime sau ii dai doar "jumatati din inima ta" ?

 Iacov in ep. sa ne spune:

Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. (Iacov 4:5-6)

Dumnezeu nu accepta jumatati de masura, ne vrea cu gelozie pentru El.

 Nu putem sa-I slujim doar duminica si in rest slujim celuilalt stapan. Nu pot curge din aceeasi inima doua izvoare de apa.

 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! (v.8)

Avem nevoi de un moment al alegerii in viata noastra.

Doresti binecuvantarea sau nu?

EU...DA!!!

Daca si tu doresti binecuvantarea Lui, raspunde chemarii divine

 "Fiule, da-mi inima ta" !

Hrana ta zilnica!

11 IANUARIE
Psalmul 51
Psalmul 51 a fost scris de David în împrejurări deosebit de umilitoare (2 Samuel 12). Găsim aici dezvăluite sentimentele pe care le stârneşte în suflet o convingere reală a păcatului şi totodată drumul pe care-1 trasează Duhul Sfânt pentru refacerea comuniunii. Să urmărim dureroasele sale etape: mărturisirea păcatului comis (v. 3); conştientizarea faptului că Dumnezeu a fost Cel lezat, nu numai cutare sau cutare persoană (v. 4); păstrarea vie a adevărului că firea noastră este rea (v. 5); gândul îndreptat spre ce aşteaptă Dumnezeu, ca „adevărul să fie în omul dinăuntru" (să nu uităm niciodată versetul 6!); dorinţa de a avea o conştiinţă curată şi dreaptă (v. 10); în sfârşit, nevoia de a reveni la sfinţenia practică (v. 11), la bucuria şi la slujirea devotată (v. 8 şi 12). Odată restaurat, credinciosul va fi pregătit să le spună şi altora despre harul prin care el a fost iertat (v. 13; comp. cu Luca 22.32).
Toată această lucrare nu implică nici aducerea vreunei jertfe (v. 16), nici vreun act de «penitenţă». Un duh zdrobit, o inimă smerită cu adevărat - iată ce poate primi Dumnezeu prin eficacitatea lucrării Domnului Isus (v. 16 şi 17)!
Prieteni, dacă şi pe noi ne ia prin surprindere căderea în vreun păcat, să recitim acest psalm în prezenţa lui Dumnezeu, dar nu ca o mărturisire făcută de David, ci ca fiind propria noastră rugăciune.

Hrana ta zilnica!

10 IANUARIE
Psalmul 50
Psalmul 49 le aducea aminte tuturor locuitorilor lumii de nesiguranţa şi de deşertăciunea bogăţiilor şi a onorurilor acestor doi poli de atracţie pentru oamenii din toate timpurile. Acum, în Psalmul 50, Dumnezeu i Se adresează lui Israel, poporului Său (v. 7), pentru a-i arăta inutilitatea jertfelor. Acestea nu pot răscumpăra sufletul şi nici nu pot „să-i desăvârşească pe aceia care se apropie". Dumnezeu a consfinţit legământul Său cu Israel printr-o singură jertfă (v. 5; Evrei 10.1-10). În schimb, tot ce aşteaptă El acum de la toţi ai Săi este lauda (v. 14 şi 23; Evrei 13.15).
Scurtul verset 15 rezumă istoria eliberărilor noastre: Întâi rugăciunea, apoi răspunsul divin care ne este asigurat, iar în final acţiunea harului („tu Mă vei glorifica"), de care, regretabil, uităm adesea.
 Să ne punem în Dumnezeu încrederea noastră; să-L chemăm şi El îşi va ţine promisiunea!
Versetele 16-22 cuprind o avertizare pe care Dumnezeu o face celui rău. Acesta, deşi are buzele încărcate de cuvinte evlavioase, le tăgăduieşte prin purtarea sa şi urăşte mustrarea.
Să ne păzim să nu ajungem aşa!
Să remarcăm din nou măreţia versetelor cu care se deschide psalmul (v. 1 şi 2) şi care ne oferă, ca de obicei, tema întregului psalm: Dumnezeu vorbeşte pământului, pentru a-i descoperi acestuia splendoarea Sa în Persoana Domnului Hristos, judecător suveran şi împărat glorios în Sion.

10 semne care arata ca traim vremurile din urma!

Indurare sau judecata!

Multe vise visam, multe dorințe exprimam,  multe planuri  sau proiecte facem cat suntem in viata, insa nu intotdeauna si infaptuim ce spunem, nu întotdeauna visele se implinesc si nici macar planurile sau proiectele  propuse nu le finalizam, nu ca nu am vrea, ci nu avem puterea.
Totuși deseori vedem cum multe din ele prin contur si prind viata, pentru ca exista Unul care se indura de noi, chiar daca nu meritam. In bunătatea Sa Dumnezeu priveste la noi, priveste la neputinta noastra, la slabiciunile noastre, insa nu doar acestea sunt vazute, El vede si nevoile noastre.
In Isaia  cap. 30 avem scris un cuvant:
Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!
(vers.18) 
Domnul asteapta sa se milostiveasca....
Ce cuvinte minunate!
 In loc noi sa asteptam ca El sa se milostiveasca, in loc noi sa asteptam indurarea Lui, iata-L pe Domnul asteptand.
Stim ca asteptarea aceasta divina sa va transforma intr-o zi, in actiune divina, pentru ca ceea ce promite Dumnezeu si implineste, iar pe scaunul de domnie sta chiar Dumnezeu si imparateste.
 Dar suntem constienti de Suveranitatea Lui? Stim noi oare ca, atunci cand totul in jurul nostru se naruie, cand nu mai vedem nici o speranta, doar Isus este singura noastra salvare si ceea ce vorbeste se si implineste? In Ezechiel 24 cuvantul spune:
Eu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va întâmpla, şi Eu îl voi împlini!(v.14/a) insa trebuie sa luam "foarte"  in serios si partea a doua a versetului, pentru ca implinirea cuvantului Domnul o face si atunci cand trebuie sa se indure de noi, dar si atunci cand trebuie sa ne judece.
Nu Mă voi lăsa, nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu.” (v.14/b)
Indurare sau judecata! Ce actiuni...!!!
Putem avea parte de aceste actiuni divine a lui Dumnezeu, chiar noi si cu certitudine vrem indurare, insa de noi depinde in ce fel va actiona Dumnezeu in viata noastra. De-aceea tot ceea ce faurim in mintea noastra, planuri, vise, dorinte nu le vedem implinite intotdeauna, tocmai pentru ca Dumnezeu inlatura voia noastra, sa sa-si poata implini voia Lui.
Esti gata sa accepti acest lucru? Oricum Dumnezeu isi fa face lucrarea Sa, insa noi trebuie sa fim gata de a accepta planul lui si mai mult de-atat sa stim a-I multumi si in acele momente in care ne vedem visele spulberate.

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
1 Tesaloniceni 5:18

Hrana ta zilnica!

9 IANUARIE
Psalmul 49
În continuarea viziunii profetice pe care tocmai au schiţat-o psalmii anteriori, Duhul lui Dumnezeu Se adresează acum tuturor locuitorilor lumii, indiferent de poziţia pe care ei o au în societate (v. 1 şi 2). 

La ce folosesc bogăţiile cu care ei se mândresc şi în care îşi pun încrederea, dacă cea mai mare comoară din lume nu poate răscumpăra nici măcar un singur suflet? (v. 7 şi 8). Este necesară o răscumpărare inestimabilă, astfel că trebuie să renunţăm la gândul că am putea-o plăti noi înşine vreodată! 

Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu...", declară versetul 15 şi cunoaştem ce preţ a trebuit plătit pentru aceasta (1 Petru 1.18,19).
Dacă cineva caută onorurile acestei lumi, să mediteze asupra versetul 12, completat de versetul 20! 

Unde duce oare această goană după onoruri, această cale a nebuniei (v. 13) pe care se întrec concurenţi fără număr, săraci sau bogaţi, oameni de rând sau fii ai celor mari?

La moarte, unde nimic nu mai ure valoare (v. 17)! Moartea spulberă toate planurile omului, ameninţă hotărârile cele mai prudente, umbreşte orice bucurie şi pune toate proiectele sub semnul unei teribile incertitudini (Luca 12.20). Astfel, oamenii îşi închid ochii, pentru că se tem s-o privească în faţă. Dar, pentru cel răscumpărat, moartea nu este decât cel din urmă pas spre casa Tatălui,... pentru că El îl va primi (v. 15).

Un plod fara chip, dar cu zile randuite!

M-am conectat pe internet de cateva ore cu scopul de a scrie un mesaj pe blog.

Mesajul pregatit in mintea mea  era cu totul altul, era o incurajare pentru cei care trec prin mijlocul furtunii dezlantuite de diavol, si cred ca multi suntem in mijlocul acestor furtuni, pentru ca din pacate diavolul nu si-a luat concediu, nu a ramas in anul 2014, ci din nefericire a intrat si el in 2015 pe urmele noastre.Dar slava Domnului ca toate acestea nu sunt noutati pentru cei care ne-am pus increderea in Domnul, noi stim acest lucru, Scriptura ne scrie si ne avertizeaza.

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.

1 Petru 5:8-9

 Luand aminte la acest verset...nimic din ceea ce ni se intampla nu este o intamplare ci  toate sunt cu ingaduinta lui Dumnezeu, dar poate ca in zilele ce vor urma voi scrie si despre aceste lupte pe care le avem de dus si pe care trebuie sa le biruim.

 Spuneam ca am intrat sa scriu insa am renuntat pentru ca in timpul pe care l-am petrecut am urmarit o serie de evenimente care s-au intamplat in putinele zile de la inceputul acestui an.

In cartea Amos 4, vers.12 scrie, "pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!” dar cuvintele imi pot fi adresate mie sau oricarei persoane care citeste aceste randuri.

Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Vasile, Ioane, Maria, Gheorghe, Monica sau oricum te-ai numi, pregateste-te pentru ca nu stii clipa cand vei fi chemat la El.

In urma cu ceva vreme, cateva luni bune in urma,  Duhul lui Dumnezeu ne-a vorbit printr-o sora in adunare, si eu cred ca Dumnezeu vorbeste si astazi, (chiar daca multii nu mai cred acest lucru), ne-a spus ca va veni o vreme de incercare in multe corturi, multe vlastare tinere vor fi rupte, va fi multa suferinta si durere, dar noi sa ne trezim din starea de amorteala care ne-a cuprins, sa ne smerim si sa ne pocaim,  ramanand tari in credinta langa El.

Uitandu-ma acum la suferinta prin care trec multi frati de credinta , nu pot decat sa ma rog pentru ei, dar si pentru noi ca Domnul sa ne ajute sa ne pocaim cu adevarat, pentru ca nimeni nu stie clipa plecarii.

Ma uitam la un eveniment intr-o familie la Curtici, ultima zi din an, durere multa si inimi frante, mama si fiica, 39 de ani si 14 ani, doua sicrie unul langa altul si multe inimi zdrobite....

Puteam fi oricare in aceea masina....nimeni sa nu judece sau sa se gandeasca ca Dumnezeu a pedepsit pecineva. Nici gand....!

Acum trei zile, un alt frate, tot in accident, tanar...50 de ani lasand in urma 10 copii zdrobiti si o sotie indurerata, a plecat la Domnul fara sa apuce sa-si ia ramas bun. Nici macar nu au ajuns bine acasa pastorii de la inmormantare lui, la doar cateva ore, la serviciul de marti seara, alt anunt, alt priveghi, alta jale, alte inimi frante, mama de 33 de ani si sase copii in urma...

Sunt doar cateva cazuri aici si acum, insa daca  citim  doar in ultima luna cati frati de-ai nostri  au fost chemati acasa...suntem uimiti. Poate ne miram...sau poate ne bucuram.

Tinere fete de 25-30 de ani, copii micuti si parca vestile nu se mai opresc.

De ce asa..?....o stie El!

Nimic din ceea ce se intampla nu este o intamplare ci este un plan a lui Dumnezeu cu fiecare. Vedeti, noi ca oameni ne framantam cu o multime de intrebari, bineinteles fara raspuns. Avem momente in care ne certam si ne maniem pe Dumnezeu insa, in zadar o facem.

Zilele noastre au fost randuite inca inainte de a fi noi.

In Ps. 139 iata ce spune psalmistul:

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!

Cand nu eram decat un plod fara chip....Doamne, pai asta inseamna ca embrionul mititel(adica "eu" sau "tu") aveam zilele scrise si numarate!!!

Stiti ca inima fatului in pantecele mamei incepe sa bata inca din a 20-a zi de la fecundarea embrionului? 

Dumnezeu, Creatorul stie totul despre creatia Lui!

Noi suntem faptura mainilor Sale si El hotaraste cand venim pe lume si cand plecam din aceasta lume!

Si-atunci care dintre noi stie ziua plecarii?

Poate fi azi, poate fi maine, poate fi peste cativa zeci de ani....insa avand in vedere ca nimeni nu stie exact ziua, trebuie sa fim pregatiti.

Sunt eu oare pregatita?

Esti tu oare pregatit?

O intrebare la care trebuie sa avem raspunsul, DA sau NU?

 

 

 

Hrana ta zilnica!

8 IANUARIE
Psalmul 48
Odată cu Psalmul 48 se încheie viziunea profetică începută în Psalmul 42. Asistăm pe scurt la atacul final al împăraţilor pământului împotriva Ierusalimului şi la totala lor derută (v. 4-7). Iudeii evlavioşi vor constata atunci că ceea ce au auzit şi au aşteptat se împlineşte în favoarea lor (v. 8; Psalmul 44.1). Cu siguranţă, nu în zadar şi-au pus ei încrederea în Dumnezeu. După ce au cunoscut atâta suferinţă în exil, ce valoare capătă pentru ei fiecare piatră a cetăţii iubite! Umpluţi toţi de sentimentul bunătăţii Dumnezeului lor (v. 9), ei se regăsesc în mijlocul acestui templu după care au suspinat atât de mult (Psalmul 42.4; 43.3,4) şi toţi sunt pătrunşi de sentimentul bunătăţii Dumnezeului lor (v. 9). Oare nu aceasta este deopotrivă şi preocuparea noastră sfântă atunci când ne aflăm acolo unde Domnul ne-a promis prezenţa Sa şi când medităm la marea Lui iubire!
Dar atunci lauda va umple nu numai inima credincioşilor risipiţi ici şi colo, cum se întâmplă astăzi; ea se va întinde până la marginile pământului şi va fi într-adevăr demnă de gloriosul Dumnezeu pe care-L vor celebra (v. 10).
Drag prieten, este acest Dumnezeu care conduce destinele lumii, şi care va împlini tot ceea ce gura Sa a rostit, şi Dumnezeul tău pentru totdeauna, călăuza ta până la cel din urmă ceas al călătoriei tale pe pământ (v. 14)?

Doamne spune "DA" in dreptul nostru!

În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

2 Corinteni 1:20

Cate fagaduinte nu am intalnit noi oare pe paginile Sfintei Scripturi?

Multe sunt....si toate sunt pentru mine si pentru tine, cei care ne-am pus nadejdea si speranta in El.

 Dar iata ce spune Cuvantul despre fagaduintele  lui Dumnezeu,

"toate în El sunt „da”.

 Dumnezeu isi tine cuvantul intotdeauna fata de cei care isi pastreaza legamantul curat.

Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”  scrie Pavel in cartea Evrei 13:5, dar tot la fel are Dumnezeu inca o fagaduinta minunata pe langa multele-I fagaduinte. Este chiar versetul de astazi care l-am memorat, in provocarea celor 365 de versete pe an( Ps.46:1)

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.

Realizam cat de mult conteaza un "DA" spus de Dumnezeu la cauza noastra, la cererea noastra?

Constientizam ca, un "DA" spus in dreptul nostru schimba intreg cursul vietii noastre?

 Un "DA" spus in dreptul tau, cel care esti astazi intr-o mare nevoie financiara te scoate din aceasta criza?

Un "DA" spus in dreptul casei tale iti va readuce pacea in familia ta, intre tine si sot sau sotie, intre tine si copii, s.a.m.d.?

Nu ma intreba cum? Nu stiu, insa stiu ca Dumnezeu are solutia la toate problemele tale.

Eu stiu un singur lucru si cred:"toate în El sunt „da”

Increde-te in promisiunile Lui si vei vedea ca Dumnezeu este Acelasi, ieri, azi si in veci!

Hrana ta zilnica!

7 IANUARIE
Psalmul 47
Acest psalm exprimă bucuria care va umple inima credincioşilor atunci când, după judecăţile menţionate în Psalmul 46, Hristos îşi va stabili împărăţia. Israel va avea atunci o poziţie de întâietate faţă de toate celelalte popoare şi le va învăţa să-L laude în cântare pe Dumnezeu, să celebreze gloriile Sale, supremaţia Sa (v. 3,6; comp. cu Isaia 2.2,3).
(Relaţiile poporului cu Dumnezeu fiind restabilite, remarcăm că reapare numele propriu, special,absolut, al lui Dumnezeu, Iahve; vezi deja Psalmul 46.7,11). Sunt gloriile Domnului Hristos care, în sfârşit recunoscut, îşi ia titlul de Împărat peste tot pământul" (Zaharia 14.9). Şi astfel înţelegem de ce noi, creştinii, nu-L numim pe Domnul Isus împăratul nostru. Noi suntem cetăţeni ai cerului, nu supuşi ai împărăţiei de pe pământ! Domnul Hristos nu va domni asupra Bisericii, ci împreuna cu ea; ea va avea aceeaşi poziţie pe care o are o regină alături de rege, soţul ei.
Oare vor putea cântările noastre să cuprindă atâta mărire, de vreme ce vom avea de celebrat nu numai un împărat, ci şi un Mântuitor divin, un Domn înviat şi un Mire ceresc, care-Şi iubeşte Biserica şi care vine să o caute? 

Câte glorii sunt reunite în aceeaşi Persoană, glorii minunate care ar trebui să ne umple încă de pe acum gurile şi inimile cu cântecul etern al adevăraţilor adoratori!

O dorinta pentru anul 2015...!

Cu ceva vreme in urma am postat acest video si se gaseste in arhiva blogului. Astazi pe blogul http://rodiagnusdei.wordpress.com/ a aparut din nou acest video.

Intr-adevar este o inchinare din toata inima, inchinare pe care doresc sa o vad si in viata mea si a tuturor crestinilor.

Mi-a venit in minte acum ceva....

La fiecare inceput de an facem o lista de angajamente si dorinte pe care vrem sa le aducem la indeplinire in anul care intram.

Ma intreb cati oare ne-am pus pe lista si aceasta dorinta, "sa fim plini de Duh"!?

Eu recunosc ca nu am trecut pe lista dorintelor acest lucru, dar ma gandesc ca nici data de 05 ianuarie nu este tarziu pentru a-mi pune aceasta dorinta in inima mea...

Vreau sa fiu in clocot pentru Domnul!