Hrana ta zilnica!

6 DECEMBRIE
Marcu 6.45-56
La cea dintâi traversare a lacului (cap. 4.35-41), Domnul Se afla cu ucenicii Săi, chiar dacă dormea în corabie. Aici, credinţa celor doisprezece este supusă la o probă şi mai grea, deoarece învăţătorul nu Se mai află cu ei. El a urcat pe munte să Se roage, în timp ce aceştia, singuri în noapte, luptă cu vântul şi cu valurile. Ei L-au pierdut pe Isus din vedere, însă El, detaliu remarcabil, îi vede pe marea agitată (v. 48). Şi El vine la ei spre sfârşitul nopţii (citiţi Iov 9.8). Cât de puţin sunt ei pregătiţi să-L întâmpine! Atunci, printr-un cuvânt, El Se face recunoscut şi îi încurajează: îndrăzniţi; Eu sunt; nu vă temeţi" (v. 50; Isaia 43.2). Câţi credincioşi, trecând prin încercare, ajunşi la capătul puterilor şi pierzându-şi curajul, n-au putut auzi astfel vocea cunoscută a Domnului, aducându-le: aminte de prezenţa şi de dragostea Sa!
Acostând în ţinutul Ghenezaretului, Domnul Isus este întâmpinat de nerăbdarea de a face multe minuni. Câtă deosebire faţă de începutul capitolului (v. 5,6)! «A-L recunoaşte pe Isus precum au făcut aceşti oameni (chiar după o perioadă în care El le-a fost necunoscut) şi a-L primi este suficient pentru a fi beneficiarii unor comori infinite ale harului Său, întotdeauna la dispoziţia credinţei»

"Il iubim pe Isus", au spus patru copii inainte de a fi decapitati!

Bagdad, Irak – Patru copii irakieni au declarat foarte ferm dragostea lor pentru Isus chiar în fața morții când musulmanii din țară au atacat recent și au cerut ca aceștia să se convertească la islam.

Andrew White, capelan al Bisericii Anglicane din Bagdad, a povestit într-o filmare recentă despre persecuțiile cu care se confruntă creștinii din țara lui și despre curajul copiilor care au stat hotărâți în credința lor în ciuda consecințelor.

„Gruparea islamistă ISIS s-a întors spre patru copii și le-a zis: „Spuneți cuvintele care să arate că îl veți urma pe Mohamed”, a explicat White. „Copiii, toți sub 15 ani, au spus: „Nu, noi îl iubim pe Yesua (numele irakian pentru Isus). Noi L-am iubit întotdeauna pe Yesua, întotdeauna L-am urmat pe Yesua. Yesua a fost mereu cu noi.” Musulmanii le-au cerut din nou copiilor să spună că îl vor urma pe Mohamed.  „Spuneți cuvintele !” Copiii au zis: „Nu putem.” Bărbații au decapitat apoi copiii. Le-au tăiat capetele”, a declarat White, vizibil mișcat de cele întâmplate și abia reușind să-și stăpânească lacrimile.

 Continuarea AICI

Marturisirea unui preot!

Charles Chiniqui (1809-1899) a fost preot timp de douăzeci şi cinci de ani şi a mărturisit cu sinceritate că şi-a iubit biserica. Iată ce a declarat acest preot:

„Mi-aş fi vărsat ultimele picături de sânge pentru biserica mea şi de o mie de ori mi-aş fi dat viaţa, ca să-i extind puterea pe întreg continentul american şi în întreaga lume. În Montreal (Canada) este o catedrală minunată, în care încap 15.000 de oameni. Acolo am predicat deseori. Într-o zi, episcopul m-a rugat să vorbesc despre fecioara Maria. Le-am spus oamenilor ceea ce pe vremea aceea consideram că este adevărat şi ceea ce preoţii predicau pretutindeni: «Prietenii mei dragi, noi toţi suntem păcătoşi, noi am jignit pe marele şi puternicul Împărat, pe Împăratul împăraţilor! Să mergem noi înşine oare cu mâinile pline de nelegiuire la Dumnezeu şi să-L rugăm pentru iertare? Nu! Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, noi o avem pe Maria, mama lui Isus, la dreapta Sa! Niciodată El nu i-a lăsat vreo rugăminte neîmplinită, atunci când El a fost pe pământ, iar ea L-a rugat ceva. Niciodată El n-a respins-o pe mama Sa. Să aducem rugăciunile noastre la mama Lui, şi ea se va ruga pentru noi.»“

„În aceeaşi zi, mai târziu, mi-am deschis Biblia. Am citit versetele: « …Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă»

 (Testul din Matei 12.46-50 se poate compara cu Marcu 3.31-35 şi Luca 8.19-21).

Pe parcursul serii, o voce îmi zicea: «Chiniqui, tu ai minţit azi-dimineaţă. Tu ai predicat împotriva Sfintei Scripturi atunci când ai spus că Maria are putere să primească de la Isus tot ce vrea ea.» M-am rugat. A doua zi dimineaţa m-am dus la episcopul meu şi l-am rugat să-mi permită să-i pun întrebări.“

– Domnule episcop, cine a murit pe cruce pentru dumneavoastră şi pentru mine?

– Isus Hristos, a răspuns episcopul.

– Şi cine Şi-a vărsat sângele pentru vina dumneavoastră şi a mea, Maria sau Isus?

– Isus Hristos.

– Cât timp a trăit Maria pe pământ, a venit vreun păcătos la ea ca să fie mântuit?

– Nu.

– Au venit păcătoşi la Isus ca să fie mântuiţi?

– Da, au venit mulţi.

 – A respins Isus pe păcătoşi?

– Niciodată.

– Ştiţi dumneavoastră că Isus le-a spus păcătoşilor: Mergeţi la Maria şi ea vă va mântui?

– Nu.

– Vă aduceţi aminte că Isus le-a spus păcătoşilor: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“?

– Da, El a spus aceste cuvinte.

– Şi-a retras El vreodată aceste cuvinte?

– Nu.

– Isus şi Maria sunt acum în cer. Domnule episcop, puteţi dumneavoastră să-mi arătaţi din Scriptură că Isus Şi-a pierdut dorinţa şi puterea Sa de a salva pe păcătoşi şi a dat-o Mariei?

– Nu.

– Atunci de ce invităm pe sărmanii păcătoşi să vină la Maria, dacă ea, aşa cum aţi mărturisit dumneavoastră, nu are puterea, harul, dragostea şi compasiunea faţă de păcătoşi aşa cum le are Isus?

Sărmanul episcop nu a mai putut să-mi răspundă. Eu însumi nu eram convertit, căci erau încă multe legături care mă ţineau strâns legat de religie.

„Ce s-a întâmplat mai departe? Am devenit un preot renumit, însă în interiorul meu nu aveam pace, căci nu eram sigur de mântuirea mea. Aveam impresia că Dumnezeu este departe de mine, şi totuşi El era foarte aproape.

Într-o zi mi-a venit gândul: «Tu ai evanghelia, citeşte-o şi vei primi lumină.» Pe genunchi şi cu mâini tremurânde am deschis Biblia. Ochii mi-au căzut pe versetul: «Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.» Prin aceste cuvinte a venit lumina lui Dumnezeu în viaţa mea şi pentru prima dată am văzut marea taină a mântuirii. Mi-am zis: «Isus m-a cumpărat. Atunci El m-a şi mântuit. Eu nu voi fi mântuit prin faptul că merg la Maria. Eu nu voi fi mântuit prin purgatoriu, spovedanii sau exerciţii de căinţă. 

Eu sunt mântuit numai prin Isus Hristos.»

Când duminică dimineaţa oamenii au venit la biserică, nu le-am predicat despre Maria sau despre sfinţi, ci tuturor celor prezenţi în marea biserică le-am prezentat DARUL lui Dumnezeu: Isus Hristos şi iertarea păcatelor, viaţa veşnică numai prin credinţa în Isus Mântuitorul.“

                                 preluat din "Samanta buna"

Vaduva din Sarepta!

Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:
„Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.”

Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.”
Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.”
Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.”
Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie, cu untdelemnul şi făina aceea, o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea, şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.”

Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei şi Ilie.
Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

I Imparati 17:8-16 

Ma intreb ce mare credinta trebuie sa fi avut aceasta femeie? 

Cati oare am face acest gest pe care l-a facut ea?

 Eu una recunosc sincer ca nu as fi fost in stare sa fac acest lucru. Sa am doar putina mancare, sa am un copil langa mine si putinul care il am sa vina cineva sa-mi spuna  sa il dau lui, fiind constienta ca viata copilului meu depinde de aceea mancare...cam greu sa cred ca as fi facut acest lucru.

Vaduva aceasta a facut! Desi erau multe vaduve in tot tinutul Sidonului, insa doar una a fost in stare sa faca ceea ce i s-a cerut, de-aceea despre lucrul acesta se vorbeste si astazi.

Oare nu au fost oameni mai bogati care aveau bucate mai alese?

Oare nu putea Dumnezeu sa-i pregateasca lui Ilie o masa copioasa la masa unui instarit?

Doar o turta i-a pregatit?

Da! Asa cum undelemnul si faina s-au inmultit in casa vaduvei, tot asa si turta aceea a fost cea mai copioasa masa pentru Ilie.Dumnezeu are nevoie de oameni ca si ei. N-are nevoie nici de banii mei, nici de averea ta, are nevoie de ascultarea noastra.

Dumnezeu nu i-a cerut vaduvei sa-i taie un vitel si sa-i faca friptura lui Ilie. Nu a cerut ceea ce nu avea, ci  a cerut din ceea ce avea ea, un pumn de faina si un strop de undelemn.

Dumnezeu nu-mi cere sa ajut un om cu 1000 de euro, daca stie ca eu am doar 50, insa imi cere ca din acei 50 sa dau si celui care se afla in mare nevoie. Ori aici e problema! Gandim ca avem prea putin pentru a da si altuia, de-aceea nu avem nici noi.

Cand avem de toate, cand financiar o ducem bine sau sa folosesc o alta expresie, "cand suntem pe val", asa usor este sa-l auzim pe Dumnezeu, insa in situatii de criza tare greu ne deschidem urechea pentru a auzi vocea Domnului. 

Vaduva aceasta era in mare criza, insa inainte de a veni Ilie, ea deja a dat ascultare acelui glas care venea din partea  lui Dumnezeu, "iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească".

 Dumnezeu ne vorbeste prin diferite metode, trebuie doar sa auzim soapta Lui.

Suntem noi gata sa dam din ceea ce avem?

E un moment prielnic aceasta perioada pentru asemenea gesturi, insa nu numai luna decembrie trebuie sa fim darnici, ci in orice moment si in orice situatie care ni se iveste.

Doamne, ajuta-ne sa fim gata a deveni si noi "o vaduva din Sarepta" , gata a asculta glasul Tau!

  

Rick Warren cere unificarea crestinilor cu catolicii!

 Si cum totul nu se opreste aici, iata un nou semn ca Domnul este aproape!

Într-o nouă filmare, liderul unei mega-biserici și autorul celebrei cărți „Viața condusă de scopuri”, Rick Warren, cere creștinilor să se unească cu romano-catolicii și cu „Papa Francis”, la care Warren face referire ca fiind „Părintele Sfânt”.  Aceasta este o mișcare care îngrijorează creștinii din toată lumea și care a rezultat în a i se cere lui Warren să se pocăiască.

Warren a făcut aceste declarații după ce a vizitat Vaticanul luna trecută, unde a vorbit la o conferință înterconfesională.

„Avem mai multe în comun, decât ceea ce ne desparte”, a declarat Warren într-o filmare video, ce durează 2 minute. „Cu toții credem în Trinitate, în Biblie, în înviere, în salvarea prin Isus Hristos. Acestea sunt chestiuni importante”, a adăugat acesta, vorbind despre diferite confesiuni în cadrul creștinismului, dintre care a inclus si romano-catolicismul.

 citeste mai multe pe:http://www.stiricrestine.ro/

Hrana ta zilnica!

5 DECEMBRIE
Marcu 6.30-44
Apostolii care se reîntorc aproape de Domnul sunt foarte preocupaţi cu ceea ce au făcut şi grăbiţi să Ii istorisească, dar învăţătorul ştie că acum ei au nevoie de puţină odihnă şi de aceea le pregăteşte un moment „deoparte" cu El. Noi, care invocăm adesea cu atâta uşurătate nevoia de a ne destinde, să privim la câteva din condiţiile în care ucenicii gustă această odihnă:
1) urmează după o lucrare pentru Domnul;
2) nu poate fi vorba decât de puţină odihnă, pentru că pământul nici n-ar fi în stare să ofere una durabilă

 (vezi Mica 2.10);
3) este luată departe de lume, şi nu în distracţiile pe care aceasta le poate oferi;
4) odihna este un prilej de bucurie doar alături de Domnul.
Odihnă de scurtă durată, într-adevăr, pentru că deja mulţimile se strâng! 

Domnul Isus le va hrăni sufletele, apoi trupurile (Matei 4.4); dar, mai întâi, îşi pune ucenicii la încercare. Aceştia veneau să-I istorisească tot ceea ce împliniseră. Ei bine, era momentul de a-şi dovedi capacitatea lor, în loc să-i trimită pe aceşti oameni. „Daţi-le voi să mănânce" (v. 37), le spune Domnul, pentru a-i face să realizeze că orice putere vine de la El. În acelaşi timp, El îi asociază, prin har, gestului Său de bunătate. Înţelepciune, putere, dragoste: încă o dată vedem strălucind împreună aceste caractere ale Robului desăvârşit.

Unificare, o singura religie?!

Nu este nimic nou sub soare.

In fiecare zi facem  inca un pas spre implinirea Scripturii, iar tot ceea ce se intampla nu fac altceva decat grabesc venirea Domnului. Daca in urma cu cateva zile citeam o stire care este de o mare insemnatate, (desi nu e ceva nou, chiar ne-am asteptat la asta), iata ca azi omenirea mai face un pas.

Acum cateva zile Papa declara la Istambul:

„Singurul lucru pe care îl dorește Biserica Catolică și pe care îl urmăresc ca Episcop al Romei (...) este comuniunea cu Bisericile Ortodoxe”, a asigurat Suveranul Pontif într-un mesaj citit în fața Patriarhului Ecumenic al Constatinopolului, Bartolomeu I, după ce au participat împreună la o liturghie.

„Biserică Catolică nu dorește să impună nici o condiție, în afara celei a profesiunii de credință comune. Suntem gata că să cautăm împreună modalitățile prin care să garantăm unitatea necesară a Bisericii în condițiile actuale.”

 Sursa:http://www.evz.ro

 Cu alte cuvinte: O SINGURA RELIGIE!

Si cum Biblia este singurul Cuvant care se implineste, astazi mai citeam una:

ADIO PIN SI BANCOMATE! Cum ne vom gestiona banii?

Carnetul de cecuri este mort si ingropat deja, iar cardurile de credit, codul PIN si bancomatele pe care le cauti cu disperare cand ramai fara lichiditati sunt si ele pe punctul de a iesi din peisaj. Si nu sunt singurele care vor fi desfiintate sau modificate de schimbarile tehnologice.
Probleme ca pierderea codului PIN sau gasirea unui bancomat in zona vor fi pur si simplu date uitarii, in cel mai scurt timp, sustin specialistii.

"Suntem intr-un punct in care rapiditatea cu care se dezvolta noile tehnologii a ajuns deja sa ne sperie. Schimbarea modului in care ne vom administra conturile bancare se va petrece mai repede decat ne inchipuim, cam in cinci ani", considera Gi Fernando, fondatorul Free Formers, intr-un interviu acordat CNN.

O serie de elemente traditionale pe care le folosim in prezent pentru a achita diverse servicii si produse vor disparea sau vor suferi mutatii rapide pentru a tine pasul cu tehnologia.

Codurile PIN si cititoarele de carduri sunt primele amenintate de invazia noii tehnologii. Datele de identificare incluse in baza de date a noilor dispozitive vor inlocui codurile de siguranta din prezent, considera Fernando.

Printre caracteristicile noilor tehnologii se numara recunoasterea amprentei, scanarea retinei, mascarea dispozitivelor in accesorii sau in lentilele de contact. Iar viitorul este aici deja.

"Se constata o folosire tot mai intensa a datelor biometrice. Amprentarea si scanarea retinei vor tine in curand loc de semnatura", afirma Steven Lewis, analist in cadrul companiei Ernst&Young.

sursa:http://www.business24.ro

Ma intreb ce va urma....?

Timpul este aproape, vegheati si fiti gata!

Viata-i ca un tren....

Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,
   Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.
   Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;
   Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....

   Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,
   Si în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.
   Arzători de nerabdare înainte tot privim,
   Să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

   Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,
   Noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.
   Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!...
   Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.

   Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi;
   Ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?
   Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,
   Sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!...

Cauta de-L intalneste!

Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.

Isaia 55:6 

In fiecare om  putem spune ca exista dorinta aceasta se a-L cauta pe Dumnezeu intr-un fel sau altul, insa nu toti Il gasesc. 

Nu Il gasesc nu pentru ca nu Dumnezeu nu se lasa gasit, ci pentru ca  nu Il cauta unde trebuie.

In preajma anumitor sarbatori, vad mii de oameni care merg sa-L caute pe Dumnezeu, unii se tarasc pe coate si genunchi, in speranta ca Dumnezeu le va vedea sacrificiul si le va ierta pacatul. Altii Il cauta pe Dumnezeu in carti, in scrieri, in stiinta, insa dupa ani de cautari vin si declara, "exista o forta, dar nu exista Dumnezeu". Altii aleg sa plece departe in cautarea Lui, iar altii Il cauta doar cand dau de necaz si nu mai gasesc ajutor la nimeni. Cand prietenii le intorc spatele, cand ajung in situatii disperate atunci Il cauta, insa din pacate nu toti Il cauta acolo unde trebuie.
Pe Dumnezeu il poti gasi daca ai vointa.El nu sta inchis intr-un palat unde trebuie sa faci anticamera pana vei fi primit, iar la El nu se ajunge prin intermediari. El nu se gaseste nici intr-o particula asa cum s-au straduit unii oameni sa construiasca un accelerator de particule, doar, doar L-or gasi pe Dumnezeu.
El este chiar langa Tine! Este la usa inimii tale, asteapta sa-I deschizi usa ca sa-ti poata sopti cat te iubeste.
Ai pret in ochii  Lui si esti o valoare. Daca oamenii te-au respins, El nu te va respinge niciodata. El vrea sa fie Pastorul tau si cu El nu vei duce lipsa de nimic, si stii de ce....? Din pricina Numelui Sau! 
El este Pastorul nostru si reputatia Lui este in joc, iar El nu poate gresi niciodata.
I S-a marit faima prin implinirea promisiunilor Sale.(Ps. 138:1-3)
Te laud din toată inima, cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor.
Mă închin în Templul Tău cel sfânt şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.
În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.

Cuvantul Lui ramane in picioare intotdeauna, pentru ca el Isi tine Cuvantul!

Insa daca vrei sa ai parte de bunatatea si crediciosia Lui, trebuie sa-L gasesti, trebuie sa-L intalnesti personal pentru ca relatia este doar intre Tine si El si promisiunile Lui sunt pentru tine.

Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.
Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

Ps.9: 9-10

 Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.

 

Hrana ta zilnica!

4 DECEMBRIE
Marcu 6.14-29
Pentru o conştiinţă rea, totul devine subiect de teamă (Proverbe 28.1). Atunci când Irod, cel care poruncise decapitarea lui Ioan Botezătorul, aude despre Isus, se îngrozeşte la gândul că profetul ar fi putut învia, căci aceasta ar fi însemnat că însuşi Dumnezeu a luat în mână cauza victimei Sale. Din aceleaşi motive, oamenii vor fi cuprinşi de spaimă când Isus crucificat va apărea pe norii cerului (Apocalipsa 6.2,15-17; vezi şi Apocalipsa 11.10,11).
Dar ce fericită este partea lui Ioan, a celui mai mare dintre profeţi, şi ce contrast faţă de soarta nenorocitului ucigaş! Acesta este mai degrabă laş, decât crud ca tatăl său, Irod cel mare. Slab de caracter, dominat de patimi, „el stătea pe gânduri" (lit. „făcea multe") (v. 20) după ce îl auzise pe Ioan, cu excepţia de a-şi pune viaţa în acord cu voia lui Dumnezeu. A face o mulţime de lucruri, chiar lucruri bune, nu este suficient pentru a-I fi Lui pe plac. Soseşte însă „o zi potrivită" (v. 21), da, potrivită pentru Satan şi pentru cele două femei de care el se va folosi. Un banchet, seducţia unui dans, o promisiune nesocotită, respectată din orgoliu ... nici nu era nevoie de mai mult pentru a comite o crimă dezgustătoare, plata unor chinuri ale sufletului mult prea îngrozitoare.

Hrana ta zilnica!

3 DECEMBRIE
Marcu 6.1-13
Pentru locuitorii Nazaretului, Isus era „tâmplarul". Timp de treizeci de ani, El îşi ascunsese gloria sub condiţia smerită a unui meşteşugar de provincie; o asemenea înjosire este de neconceput pentru omul firesc, obişnuit să judece după aparenţe.
Dacă era dificil pentru mărturia Domnului să fie primită „în patria Lui şi între rudele Lui şi în casa Lui" (v. 4), cu cât mai greu este pentru mărturia noastră să fie primită în locul unde suntem cunoscuţi ... cu toate defectele şi cu tot trecutul nostru trist! 

Dar tot în acelaşi loc, şi roadele unei vieţi noi vor fi cu atât mai evidente şi vor constitui cea mai puternică vorbire (Filipeni 2.15).
Aleşi în cap. 3.13-19, cei doisprezece sunt acum trimişi să predice pocăinţa. Domnul îi îndeamnă să nu ia nimic pentru drum. Viaţa lor trebuie să fie o viaţă de credinţă. Clipă de clipă, ei vor primi ceea ce le va fi necesar atât pentru slujbă, cât şi pentru nevoile lor personale. Strângerea de provizii i-ar fi privat de bogate experienţe şi i-ar fi făcut să piardă din vedere legătura care-i unea cu învăţătorul absent, în ce priveşte sandalele, aici acestea sunt obligatorii: ele sugerează ceea ce Efeseni 6.15 numeşte „pregătirea Evangheliei păcii". Orice credincios trebuie să-şi aranjeze («orneze») mersul în aşa fel încât să confirme mesajul de har al cărui purtător este (comp. cu Romani 10.15).

Hrana ta zilnica!

2 DECEMBRIE
Marcu 5.21-43
Un fruntaş al sinagogii, pe nume Iair, L-a chemat pe Domnul Isus să-i vindece fiica. Însă în timp ce învăţătorul Se află pe drum, o femeie, căreia niciun medic nu-i putuse da ajutor, urmează să-şi recapete în taină puterea.
Drag prieten care ai căutat poate în diverse locuri un remediu pentru mizeria ta morală, Isus trece încă şi astăzi pe lângă tine. Procedează şi tu precum această femeie: apucă marginea hainei Lui!
Femeia ştie că este salvată, de asemenea şi Domnul ştie, dar este nevoie ca toţi să audă şi de aceea Domnul Isus vrea s-o determine să-şi învingă timiditatea, să se facă cunoscută, mărturisind public „tot adevărul". În felul acesta, ea va primi, ca răspuns la credinţa ei, un cuvânt de har infinit mai minunat decât simpla vindecare: „Fică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace" (v. 34).
În tot acest timp, casa lui Iair răsuna de vaiete şi de strigăte de disperare (dar nu dintr-o profundă sinceritate vezi v. 40). Cu un cuvânt, Isus îl mângâie însă pe bietul tată (v. 36), îndreptând spre Dumnezeu gândurile acestui om... şi totodată pe ale noastre: „Nu te teme; crede numai". Apoi, printr-un alt cuvânt, atât de mişcător încât Duhul ni l-a transmis în însăşi limba folosită de Mântuitorul (ebr. „Talita cumi"), El învie fetiţa

Hai sa ii aducem acasa pe romani!

Din ce in ce mai multa lume se alatura acestei initiative

"INTOARCE-TE ROMANE!"

Sustinsi eu aceasta initiativa.
 Avem atatia romani cu mari capacitati
intelectuale plecati peste hotare, medici, specialisti in IT, muncitori
specializati  in diferite meserii, oamenii inteligenti care fac munca peste hotare, pe bani poate mai  putini. Romanii sunt oameni harnici, inventivi si talentati.
Sunt convinsa ca daca ne-am unii toate fortele, cu oamenii muncitorii si inteligenti pe care ii are
Romania, atat aici cat si peste hotare, Romania ar fi altfel. 

De foarte mult timp egoismul a inceput sa ne caracterizeze, insa e vremeasa devenim altruisti, sa invatam ca fericirea nu consta doar daca noi suntem fericiti, adevarata fericire este sa facem si pe altii fericiti.

De prea multe ori ne-a preocupat rasunsul la aceasta intrebare: "sunt eu fericit?"

Cred ca preocuparea noastra trebuie sa fie: "pe cati am reusit sa-i fac fericiti?"

Impreuna mana cu mana, putem fi fericiti!

Romania, tara care este sub protectia lui Dumnezeu!

Cand vorbim de ziua nationala a Romaniei, ne aducem aminte de  de Marea Unire de la Alba Iulia din 1918.

Desi intre anii 1866-1947 aceasta zi a fost sarbatorita in 10 Mai, dupa venirea comunistilor s-a schimbat data in 23 August, si cu siguranta va amintiti acele mari defilari, iar dupa 1989 cand comunismul a fost inlaturat, s-a dat o lege care a fost promulgata de presedintele in exercitiu, la aceea vreme, Ion Iliescu, si s-a stabilit 1 Decembrie.

Luptele de pe scena politica de la caderea comunismului timp de 25 de ani, au facut ca aceasta zi sa fie lipsita de continut si interesc. Clasa politica in loc sa uneasca, a dezbinat, insa iata ca dupa 25 de ani putem spune ca Dumnezeu si-a intors fata spre Romania.

Ceea ce se intampla astazi in tara noastra este un semn care arata clar ca Dumnezeu asculta rugaciunile si Dumnezeu lucreaza in Romania.

Este pentru prima oara cand in fruntea tarii a fost ales un "altfel" de presedinte

Daca s-au facut calcule, pronosticuri, iata ca rezultatul supranatural a rasturnat toate planurile facute.Daca ne-am obisnuit sa avem un lider care sa evite cuvantul Dumnezeu, iata ca presedintele actual, intr-un mesaj adresat natiunii, intr-o circumstanta nefericita cu acel accident aviatic, spunea ca se va ruga pentru familiile indoliate si indeamna poporul sa faca la fel.

Un presedinte care isi declara credinta in Dumnezeu, un presedinte care cunoaste ce inseamna sa-ti pleci genunchii in fata Creatorului, un presedinte care da dovada de un calm extraordinar si mult bun simt, eu cred ca toate acestea sunt binecuvantari pe care tara noastra le-a primit.

Cred ca in mod deosebit avem un motiv in plus pentru ce sa plecam genunchii astazi.

Romania este o tara binecuvantata!

Dumnezeu ne-a ferit urechile de zanganitul armelor, ne-a ferit de  cutremure si calamitati mari, ne-a ferit de prigoana, ne-a ferit de foamete. Anul acesta a dat rod pamantul asa cum nu a mai dat in ultimii 50 de ani, cu toate ca se anunta seceta mare, iata ca Dumnezeu ne-a binecuvantat.

Uitati-va la granitele tarii prin ce nenorociri trec, Ucraina, Italia, uitati-va la tarile musulmane, uitati-va in Africa, uitati-va mai in toate tarile ce se intampla, apar noi si noi focare de ebola, ciuma, foamete, malarie, etc.

Romania  pana acum a fost sub protectia lui Dumnezeu.

Romania este o tara binecuvantata si trebuie sa stim ca Dumnezeu poate face lucruri si mai mari, daca tara aceasta va cauta pe Domnul.

Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.

Avem nevoie acum, mai mult ca niciodata sa strigam catre Domnul.Tara noastra are nevoie de Dumnezeu. Are nevoie si de o trezire spirituala. Asa cum s-a trezit tara inainte de alegeri si au ales un presedinte, tot asa are nevoie si acum sa aleaga nu un presedinte cu un mandat sau doua, ci un Conducator pentru viata intreaga. Un Conducator care ne poate aduce pace, bunastare, viata fericita si binecuvantare.

Suntem datori sa ne rugam pentru tara, pentru ca fericirea ei atarna de rugaciunile noastre.

Cand Nebucadnetar a dus poporul in robie din Ierusalim la Babilon, Ieremia trimis de Domnul cu un cuvant, duce o scrisoare catre acesti prinsi de razboi, in care Dumnezeu le cere sa se roage pentru cetatea in care i-a dus in robie.
Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!
Noi nu suntem robi in tara noastra, suntem acasa, de-aceea avem datoria mai mare sa ne rugam pentru că fericirea noastra atarna fericirea ei!

 

Hrana ta zilnica!

1 DECEMBRIE
Marcu 5.1-20
Domnul şi ucenicii Săi acostează în ţinutul Gadarenilor. Cea dintâi persoană pe care o întâlnesc acolo este un om stăpânit în întregime de demoni, care-1 fac furios şi de neîm-blânzit. Ce realitate îngrozitoare! Avem în această dezlănţuire portretul moral al omului păcătos: jucărie a diavolului, mânat şi chinuit de patimi grosolane, locuind în moarte (simbolizată de morminte), neputând decât să-şi facă rău lui însuşi şi să-i pună în pericol pe semenii săi... în zadar încercaseră aceştia să-i îngrădească puterea, legându-1 cu lanţuri... Ce imagine a inutilităţii regulilor morale prin care societatea caută să stăvilească pornirile firii omeneşti!
Probabil că noi ne-am fi depărtat îngroziţi şi dezgustaţi de o asemenea creatură. Domnul Isus însă nu S-a dat înapoi. Dimpotrivă, urmează să Se ocupe de acest nefericit, pentru a-l elibera din mizeria şi din robia sa.
Cât despre locuitorii cetăţii, aceştia par să nu fi reţinut din această minune decât pierderea porcilor. La cererea lor, Domnul pleacă, dar lasă acum în urma Lui un martor.

 Pe care anume? Pe „cel care fusese demonizat" (v. 18).
Nu este aceasta o imagine a zilelor noastre? Respins de această lume, Domnul Hristos îi păstrează aici pe cei pe care i-a salvat, dându-le ca misiune să vorbească despre El.

 Cum ne achităm noi de aceasta? (citiţi Psalmul 66.16).

Hrana ta zilnica!

30 NOIEMBRIE
Marcu 4.26-41
Parabola din v. 26-29 (a seminţei) şi cea la care aceasta îşi găseşte corespondent în Matei (parabola neghinei de pe câmp: Matei 13) prezintă deosebiri apreciabile în ce priveşte unghiul din care ne transmit învăţătura. Aici este vorba de lucrarea lui Dumnezeu, în timp ce în Matei intervine şi vrăjmaşul, profitând de neglijenţa oamenilor care dormeau. în capitolul nostru, la v. 27, marele Semănător pare şi El să doarmă, însă, în realitate, zi şi noapte, nevăzut, veghează asupra seminţei Sale preţioase şi o înconjoară cu toată grija de care ea are nevoie pentru a creşte până la seceriş. Dragi prieteni creştini, uneori ni se poate părea că Domnul este indiferent, că nu ascultă rugăciunile noastre, că lucrarea Sa este abandonată. Dar să ridicăm ochii, aşa cum îi invită Isus pe ucenici să facă prin credinţă. Câmpurile sunt deja albe pentru seceriş (Ioan 4.35)!
Pentru a trece pe malul celălalt, ceea ce corespunde cu traversarea primejdioasă a lumii, ucenicii nu sunt singuri, împreună cu ei, în corabie, L-au luat pe Domnul, „aşa cum era" (v. 36). 

Câte persoane nu-şi fac despre Isus propria lor imagine falsă şi văzută de departe?
- „Cine este Acesta?", întreabă ucenicii (v. 41).
 - Acela care a adunat vântul în pumnii Săi, care a legat apele într-o manta (Proverbe 30.4)!

Tu plângi şi te tângui, iar lumea se bucură!

Prin tare multe lupte si necazuri se ajunge in Imparatia lui Dumnezeu si daca astazi trec toti Copiii Domnului prin necaz nu este nimic nou sub soare, nu este decat o confirmare a ceea ce ne spune Pavel in Fapte 14

"El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri"

si mai mult chiar Domnul Isus ne-a lasat aceasta incurajare:

V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

 De fapt dintotdeauna au avut crestinii necazuri. Au suferit prigoana, nedreptatea, au fost loviti din toate partile de cel rau, insa din ceea ce am citit si bazata pe promisiunile Domnului, stiu ca niciodata EL nu i-a parasit pe ai Sai.

Astazi am citit cateva versete din Ioan 16. Nu exista mangaiere mai frumoasa si mai potrivita pentru acele perioade in care Copiii Domnului sunt incercati.

Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.
  Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic.

Doamne si ce se mai bucura cei din jur cand vad ca ai probleme.....!

Imi amintesc ca la un moment dat, la una din discutiile cu colegii, povestindu-le prin ce necaz trecea o familie, boala care s-a abatut asupra femeii respective, mirati au spus...."cum si voi pocaitii va imbolnaviti?"

Da, si noi ne imbolnavim, si noi avem greutati, si noi avem neajunsuri, si noi avem atatea nedreptati care ni se fac, si noi suntem prigoniti, si noi ramanem fara job, noi....noi parca mai mult ca restul lumii.

Si iata ca Scriptura imi confirma acest lucru:

 Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura...

Nu ati trecut prin niciun necaz? Nu vi s-a parut ca cei din jur erau parca satisfacuti si bucurosi de necazul vostru? Deseori parca se aliniaza toti si stau nerabdatori sa vada deznodamantul, "iesi sau te scufunzi"

O Doamne, de cate ori n-au trecut Copiii Tai prin asa ceva....!

Oamenii au ajuns sa nu mai simta pentru cei din jur, si in loc ca necazurile sa-i faca sensibili, acestea i-au facut sa devina imuni si reci fata de semenii lor. Trist cand acest lucru se intampla si intre crestini...!

Deseori te intrebi si-L intrebi pe Dumnezeu,

Doamne de ce...? De ce eu...? Pana cand?

  Vestea buna este ca toatea acestea le avem pentru o scurta vreme.

Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme”? Nu ştim ce vrea să spună.”   

„Vă întrebaţi între voi ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi: „Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea”?

Atat dureaza neacazul nostru - pana Il vom vedea!

Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

Cand suntem plini de intristare?

ACUM, dar acestea se vor sfarsi. Intristati pentru scurta vreme, insa bucuria care ne asteapta nimeni nu ne-o mai poate rapi.Poate ca acum mintea ne este plina de intrebari, suntem atat de framantati de multe ori, dreptatea vedem cum este calcata in picioare, neadevarul locuieste in sanul celor mandri si fatarnici, poate ca am dori atunci cand ne vom intalni sa-L intrebam atatea lucruri, insa Cuvantul spune clar:

" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"

Practic la tot ceea ce azi nu gasim raspuns si dorim sa stim, in aceea zi pur si simplu nu ne mai intereseaza.

Maretia acelei zile glorioase ne va uimi.

Vom sta in fata cu Regele! 

Mai conteaza oare atunci de ce eu astazi sunt intristata? 

Mai conteaza pentru tine atunci dragul meu de ce suferi acum, tu cel care treci prin suferinta?

 Mai conteaza oare atunci raspunsul la nedumerirea mea de azi...?

Nicidecum!  

" În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic"

In aceea zi ne vom bucura!

Hrana ta zilnica!

29 NOIEMBRIE
Marcu 4.13-25
Domnul le explică ucenicilor Săi parabola Semănătorului. Ea este punctul de plecare al întregii Sale învăţături (v. 13); în adevăr, pentru a înţelege învăţăturile Sale, este necesar ca Evanghelia să fi avut mai întâi rădăcina prinsă în inimă.
Chiar dacă ne numărăm printre credincioşii autentici, să ne gândim cu teamă ca nu cumva, uneori, să fim găsiţi asemenea primelor trei pământuri, pentru că nu numai vestea bună a mântuirii este ceea ce caută Satan să fure de îndată ce a fost semănată. Câte cuvinte nu ne-a adresat Dumnezeu nouă, în faţa cărora inimile noastre n-au fost sensibile, deoarece con-tactul cu lumea le împietrise precum drumul (vezi cap. 6.52)? Sau de câte ori nu ni s-a întâmplat să acţionăm conduşi de sentimente, până când o încercare a demascat lipsa noastră de dependenţă şi de credinţă (comp. cu v. 17)?
Deşi opuse nepăsărilor, îngrijorările („grijile veacului acestuia") sunt la fel de dăunătoare (Luca 21.34). Prin „înşelăciunea bogăţiei şi poftele după alte lucruri", ele pot înăbuşi, pentru un timp, viaţa spirituală a unui copil al lui Dumnezeu, lipsindu-L pe Domnul de rodul pe care acesta ar fi trebuit să-1 aducă la vremea lui (Tit 3.14 sf). „Fiţi atenţi la ce auziţi" -recomandă Domnul Isus în Marcu (v. 24), iar în Luca 8.18: „Luaţi seama ... cum auziţi". În ce ne priveşte, în ce fel primim noi Cuvântul divin?

Doar langa Tine !

M-ai cautat Isus printre ruine
Si-atat de bland mi-ai spus
Ca ti-e dor de mine
Mana Ta, m-a cuprins, sufletul mi-ai atins.

Ref:
De-atunci sunt langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Si-n zilele ce mi-au ramas.
Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Langa Tine.

M-ai ridicat Isus, dintre ruine
M-ai invatat sa cred cu iubire in Tine
Doamne Tu, m-ai iertat
Sufletul mi-ai salvat.

De-atunci sunt langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Si-n zilele ce mi-au ramas.
Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Langa Tine.

Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Si-n zilele ce mi-au ramas.
Doar langa Tine
Si-n orice zi, si-n orice ceas
Doar langa Tine
Langa Tine!

Pretul rascumpararii!

Inca de la primele pagini ale Sfintei Scripturi, de la primii oameni gasim portretul nostru al oamenilor. Gasim cam ce fel de gena mostenim si vedem cam ce fel de înclinații avem si acest lucru nu este greu de observat, suntem înclinați doar spre rău. Adam si Eva nu aveau nici o inclinatie spre sfintenie, spre credinciosie, din contra erau atrasi de pacat, de pofte si inca de la inceput au avut aceasta inclinatie - "minciuna".
Spre deosebire de noi, ei au fost asezati in gradina Edenului fara a fi testati in vreun fel.Pur si simplu Dumnezeu a creat omul, i-a facut si un ajutor potrivit, insa la primul test dat de Dumnezeu - au cazut.
Faptul acesta a condus la izgonirea din Rai. Astazi lucrurile difera! Ca sa ajungem in Rai, avem de parcurs un drum, pentru altii mai scurt, pentru altii mai lung, insa in toata aceasta calatorie suntem supusi la diferite teste. Poate ca pentru unii extemporalele sunt grele, pentru altii sunt usoare, asa cum a fost pentru Eva si Adam. Dumnezeu nu i-a supus la un test greu - "sa nu mancati", a fost singurul test la care au fost supusi, un test in privinta ascultarii, insa au picat.
Poate ca pe parcursul vietii am cazut multe teste, atat eu, cat si d-voastra, insa multe din aceste infrangeri le-am avut din nestiinta.
"...nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă"(1 Petru 1:14)
Astazi vorbim de pe alta pozitie, cunoastem Cuvantul, avem ghidul dupa care ne ghidam viata, avem o Calauza care ne conduce, astazi nu mai suntem in nestiinta.
Trist insa este, cu toata cunostiinta despre Dumnezeu, multi dintre crestini se limiteaza doar la atat. Cunosc Scripturile insa nu au credinta si nu au relatie cu Autorul Scripturilor.
De altfel stim ca Biblia nu este opera unor oameni, ci este o scrisoare a lui Dumnezeu lasata oamenilor.
2 Timotei 3:16
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.
Cunoastem si in viata reala oameni morali, oameni care cunosc Cuvantul, insa doar atat. Exemple avem si pe paginile Scripturii.
Lidia - vanzatoarea de purpura, era o femeie tematoare de Dumnezeu, cunostea Cuvantul,  insa dupa ce Dumnezeu i-a deschis inima, abia atunci a inceput o relatie personala cu El.
Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.(Fapte.16:14-15)

  Sutasul Corneliu - si el un om temator de Dumnezeu, atat el cat si cei din casa lui, om milostiv, insa  toate acestea nu l-au ajutat sa aibe o relatie, a fost doar un om bine informat.
  Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.( Fapte 10:2), si in vers. 33 Corneliu spune:
Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.”
Abia acum incepe relatia lui cu Dumnezeu.

Faptul ca stim Scriptura, faptul ca suntem morali, faptul ca facem fapte bune, nu este suficient daca nu avem o relatie. Iar o relatie cu Dumnezeu nu va exista atata timp cat nu ne recunoastem pacatul si nu smerim si ne pocaim inaintea Lui. Cand vom arunca armele jos, cand vom capitula inaintea Lui si vom recunoaste, "Doamne  fara Tine nu pot, fara Tine sunt nimic", atunci Dumnezeu se va apropia de noi si vom fi oameni schimbati. Noi nu putem deveni oameni credinciosi decat prin Isus Hristos. Nu exista alta alternativa.
1 Petru 1:18-21
"Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi care prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu"

  Iata  esenta:
-nu cu lucruri pieritoare
-nici cu argint sau cu aur
-am fost rascumparati cu sângele scump al lui Hristos si doar prin El suntem credincioşi în Dumnezeu 

Fara oprire, fara intoarcere, doar inainte!

Din nou ma agat de aceasta idee:

ca sa intram in posesia premiului trebuie sa ajungem la destinatia finala!

Ca sa ajungem la destinatia trebuie ca in fiecare zi sa continuam a merge pe drumul care ni L-a trasat Isus.

Doar cei care vom sfarsi alergarea, vom primi cununa!

Ca model al alergarii noastre Il avem pe Hristos.

Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.

1 Petru 2:21 

Desi ne apropiem de evenimentele care ne amintesc de venirea Domnului Isus in lumea noastra, as vrea sa mergem cu gandul la Golgota, locul unde Isus si-a dat viata.

Cu crucea in spate, urca dealul Capatanii. Rapus de durere sub loviturile de bici, Isus mergea inainte. Chiar daca au fost momente in care S-a prabusit sub povara crucii, trebuie sa stim ca niciodata nu s-a oprit si nu a dat inapoi, iar Simon din Cirene a fost adus sa Il ajute si sa-I care crucea.

Drumul a fost anevoios, insa L-a parcurs pana la capat, ca astfel sa implineasca planul pe care L-a facut Dumnezeu pentru salvarea noastra.

...călcaţi pe urmele Lui.

Drumul crucii  nu a fost usor, insa L-a facut pana la capat.

Drumul pe calea credintei, nici el nu este usor dar trebuie facut pana la capat.

Niciodata nu vom ajunge la destinatie daca nu facem ceea ce a facut Isus.

Chiar daca  a cazut, s-a ridicat si a pornit inainte!

Doua lucruri  care trebuie sa le retinem pentru a putea  obtine cununa:

• nu avem voie sa ne oprim pe drum,

•  nu avem voie sa ne intoarcem,

Ba mai mult... noi nu avem un Simon care sa ne ajute sa caram crucea, noi Il avem chiar pe Domnul Isus. 

El cara povara noastra atunci cand este grea.

De-aceea chiar daca uneori este greu, cheama-L pe Domnul si ajutorul nu va zabovi!

Hrana ta zilnica!

28 NOIEMBRIE
Marcu 4.1-12
Domnul Isus rămâne lângă mare şi învaţă mulţimile slujindu-Se de limbajul în imagini, cel al parabolelor. Cea dintâi este parabola Semănătorului, în care El însuşi Se prezintă ca fiind Cel care aduce şi răspândeşte în lume sămânţa bună a Evangheliei.

 Deşi cunoaşte inimile şi modul în care acestea vor primi - sau nu vor primi - adevărul, El dă fiecăruia ocazia de a veni în contact cu Cuvântul vieţii. 

Voi l-aţi primit?
Versetul 12 nu trebuie nicidecum să ne zăpăcească, încât să bănuim că Domnul S-ar teme ca nu cumva, văzându-i pe oameni pocăindu-se, să fie obligat, împotriva voinţei Lui, să le ierte păcatele! Să înţelegem că aici este vorba despre poporul iudeu în ansamblu. Acesta L-a acuzat pe Domnul Isus de a avea demon, respingând astfel mărturia Duhului Sfânt. Un asemenea păcat nu-i putea fi iertat, iar Israel va fi împietrit ca popor (cap. 3.29; Romani 11.7,8,25). Dar toţi cei care doresc să-L întrebe pe Domnul Isus «în particular» (v. 10: „când a fost singur") pot găsi „în jurul Lui" (v. 10), şi astăzi, ca şi atunci, loc pentru a auzi descoperirea tainelor împărăţiei lui Dumnezeu (v. 11,34; comp. cu sf. v. 5 din Proverbe 28). Să ne folosim de acest mare privilegiu şi în special să nu ne sustragem de la strângerile în care noi «îl înconjurăm» pe Domnul (stăm „în jurul Lui") pentru a asculta Cuvântul Său.

Care este consilierul tau?

Marea majoritate a oamenilor căuta un umar unde sa planga, un prieten  unde să-și  poata  spune off-ul, sa-si destăinuie problema pe care  o are, ca asa-i  facut omul...trebuie sa-si descarce povara.
Mai mult ajunge omul  in anumite situatii in viata in care are nevoie de sfaturi, de păreri, si-atunci in grabă isi căuta iar prieteni, asa-zisi "sfătuitori si consilieri". 
Problema este ca nu întotdeauna consilierii si sfătuitorii noștri sunt buni, si-atunci ne trezim ca in ciuda sfaturilor primite, in ciuda consilierii facute, ajungem si dam faliment.

"Invataturile Tale sunt desfatarea mea si sfatuitorii mei"(Ps119:24)

Te-ai gandit vreodata ca cel mai minunat Sfetnic si Consilier al nostru, este Cuvantul lui Dumnezeu?
 Cuvantul Lui este o arma necesara pt a castiga lupta impotriva celui rau.
Doamne ajuta-ne sa o ascutim....Sabia Duhului...Cuvantul lui Dumnezeu!!
Conditia este sa crezi ....

Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.
Evrei 4:2

Hrana ta zilnica!

27 NOIEMBRIE
Marcu 3.20-35
Întotdeauna dispus să-i lase pe oameni să se apropie de El, Domnul permite mulţimii să se înghesuie în casa în care a intrat, din moment ce imediat începe să-i înveţe din nou, fără să aibă timp nici măcar să mănânce. Noi, care adesea suntem atât de puţin dispuşi să ne deschidem uşa către străini sau să ne lăsăm deranjaţi în a schimba ceva în tabieturile noastre, să luăm exemplu de la această neobosită dăruire şi de la această totală renunţare. Să ne gândim, de asemenea, că un vizitator nedorit este poate trimis la noi tocmai pentru a-i vorbi despre mântuirea sufletului.
Unele persoane sunt tulburate de v. 29. Se tem ca nu cumva, vreodată, fără să-şi fi dat seama, să fi spus vreun cuvânt vinovat care nu va putea fi iertat niciodată. Ce subestimare a harului lui Dumnezeu! „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat (1 Ioan 1.7). Hula împotriva Duhului Sfânt era înfiorătorul păcat al Israelului necredincios. Acest popor îi atribuia lui Satan puterea Duhului Sfânt cu care era îmbrăcat Domnul Isus; era un păcat de extremă gravitate acesta şi, în plus, contrar oricărui bun simţ (v. 26).
În cel din urmă paragraf, Domnul îi distinge clar pe aceia pe care-i consideră membri ai familiei Sale. 

A face voia lui Dumnezeu înseamnă (şi acum, ca şi atunci) a asculta de Domnul Isus.

Daca L-ai cautat pe Hristos, L-ai si gasit?

Caci asa vorbeste Domnul catre casa lui Israel: "Cautati-Ma, si veti trai!"

Amos 5:4

Locuiesc de 12 ani in locuinta actuala si pot spune ca ma inteleg foarte bine cu toti vecinii, chiar daca  "prieteni", nu mi-am facut niciunul. Insa cu toate acestea am o relatie pana intr-acolo in care eu pot sa ii chem la biserica, iar ei isi pot permite sa ma refuze elegant sau sa accepte, motivand refuzul intr-un fel sau altul. Cel mai intalnit refuz este acela, "cu mare drag as veni, dar nu am timp"

Nu stiu cat adevar exista in aceste cuvinte. Ca nu ai timp inteleg, insa ca ai veni cu mare drag....ma indoiesc. Pentru ca, daca doresti din toata inima cu mare drag, ti-ai face timp (parerea mea)

Sunt persoane care Il cauta pe Dumnezeu chiar daca timpul este un inamic. Merg la diferite hramuri, la diferite manastiri, la o multime de biserici, dar cu toate acestea dupa ani si ani de pelerinaj, raman doar cu slujbele, raman cu acatiste platite, insa pe Dumnezeu nu L-au gasit, desi ei pleaca de acasa cu acest scop.

Cuvantul din Amos spune:

"Cautati-Ma si veti trai"

Unde trebuie sa-L cautam pe Dumnezeu?

Cautati-Ma - iar continuarea este - veti trai.Cred ca multi pun in aplicare prima parte, si ani dupa ani merg din loc in loc si Il tot cauta.

Mi-a venit un exemplu banal in minte acum. Ca sa mananci ai nevoie de lingura, dar nu este suficient doar s-o cauti. Ca sa iti atingi scopul, trebuie sa o cauti, sa o gasesti si sa o folosesti, altfel ramai flamand.

Cred ca intre aceste cuvinte, "cautati-Ma & veti trai", exista ceva ceea ce trebuie sa facem, "dupa ce M-ati gasit, pastrati o relatie cu Mine"

Multi Il cauta pe Dumnezeu in diferite locuri, sub diferite ritualuri, insa pe Isus Hristos nu-L gasesti intre ziduri, indiferent ce fel de ziduri sunt,  nu-L gasesti in oseminte aduse si plimbate din loc in loc, nu-L gasesti in icoane, pentru ca Hristos nu se descopera zidurilor, El se descopera fiecarui om in inima lui, prin Duhul Sfant. El nu dezvolta relatii cu peretii unei cladiri si nici cu locatii diferite, el vrea relatii cu noi ca persoana, cu fiecare dintre noi.

Eu binecuvantez pe Domnul care ma sfatuieste, caci pana si noaptea imi da indemnuri inima. Ps.16:7

 Inima noastra trebuie sa fie deschisa pentru a putea primi invataturile sale.Invataturi vin multe in aceste vremuri din urma, pentru ca Scriptura ne averizeaza despre aceste lucruri,"...ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire; (Efes.4:14), dar noi trebuie sa ramanem ancorati in invatatura lui Hristos. Si ce altceva poate fi cel maid e pret daca nu , CUVANTUL?

Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea. (Ps. 119:5)

In mijlocul intunericului sa ai lumina adevarata! Ce binecuvantare!

Cuvantul Sau este calauza si dreptarul vietii noastre.

 In orice lucrare omeneasca pe care o facem, daca vrem  ca aceea lucrarea sa fie buna si corecta, folosim unele unelte de ajutor prin care ne putem verifica. Daca zidim, folosim dreptarul, daca taiem ceva verificam cu metrul, ori si invatura pe care o auzim o putem verifica daca este in concordanta cu Cuvantul.

Dar Mangaietorul, adica DuhulSfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. 

 Ioan14:26

Doamne ajuta-ne sa ramanem in Tine!