Atributul personal si secretul casniciei!

O femeie şi un bărbat erau căsătoriţi de 60 de ani. Singurul secret dintre cei doi: o cutie de pantofi, ţinută de femeie în dulapul său, cutie în care soţul nu a avut niciodată dreptul să caute si sa vada ce se afla în ea.

Bărbatul a ascultat rugămintea soţiei şi, în toţi cei 60 de ani, nu a încercat să descopere secretul cutiei de pantofi. Până într-o zi când soţia a început să se simtă foarte rău.
Atunci, bărbatul a adus cutia pe patul în care se afla femeia şi a intrebat-o: 

"draga mea, pot sa ma uit in cutie?"

"Poti sa o deschizi", ii spuse sotia.
Când cutia a fost deschisă, omul a văzut două păpuşi croşetate şi o grămadă de bani. "Ce inseamna asta?", s-a bâlbâit el.
"Când ne-am căsătorit", a spus femeia, "bunica mea mi-a spus secretul unei căsătorii perfecte. Mi-a spus că, dacă vreodată voi fi supărat pe tine, să tac din gură şi să croşetez o păpuşă".
Bătrânul a încremenit când a auzit asta. După 60 de ani, în cutie se aflau doar două păpuşi. 

"Doar o singura data, te-am suparat?"

...........

Totuşi, a întrebat el, de unde sunt banii?

"Ah", a spus femeia, "banii sunt din vânzarea celorlalte păpuşi croşetate".

Daca ne-am face o analiza a persoanei noastre in relatia cu sotul sau cu sotia, oare ce am descoperi despre noi?
Putem sa inlocuim cuvantul DRAGOSTE din acest verset cu numele nostru?
Atentie, nu al sotului sau al sotiei ci al nostru personal!

 Monna, Maria, Ioana sau fiecare cu numele lui 

- este îndelung răbdătoare, 

-este plină de bunătate;

-nu pizmuieşte; 

-nu se laudă, 

-nu se umflă de mândrie, 

-nu se poartă necuviincios,

-nu caută folosul său, 

-nu se mânie, 

-nu se gândeşte la rău,  

-nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,  

-acoperă totul, 

-crede totul, 

-nădăjduieşte totul, 

-suferă totul...

????

Personal nu ma regasesc in toate aceste fraze si nici nu pot sa-mi insusesc aceste atribute, insa ma rog Domnului sa ma ajute ca, macar un atribut pe saptamana sa mi-l pot insusi.

 

Hrana ta zilnica!

11 SEPTEMBRIE
Ieremia 9.1-26
La fel ca în timpul lui Ieremia, şi astăzi poporul lui Dumnezeu are numeroşi răniţi de moarte (v. 1).
Dacă-i cunoaştem, să-i aducem în rugăciune înaintea Doctorului suprem, a Celui care are putere să-i vindece (cap. 8.22).
Capitolul care ne stă în faţă exprimă durerea de negrăit a profetului. Severitatea cuvântărilor ţinute către popor nu-1 pot împiedica să fie profund afectat de soarta acestuia. El suferă, cu siguranţă, gândindu-se la starea lui Israel şi la pedeapsa care-1 ameninţa, dar, mai presus de toate, din cauza necinstirii aruncate asupra Numelui Domnului.
 Cu cât îl vom iubi mai mult pe Domnul, cu atât mai profund ne vom întrista văzând nerecunoştinţa şi indiferenţa cu care dragostea Lui este atât de des întâmpinată.
Să medităm la importanţa v. 23 şi 24 (citate în 1 Corinteni 1.31). Este în natura fiecăruia să se mândrească cu capacităţile sale şi să se laude cu ceea ce are. Sportivul îşi va pune în valoare agilitatea, muşchii şi supleţea; elevul bun, succesele şcolare; automobilistul, maşina sa mai puternică decât cea a vecinului. Singurul lucru însă cu care Dumnezeu ne permite să ne lăudăm este cunoaşterea Lui
 (Psalmul 20.7; 2 Corinteni 10.17).
Apreciem noi la adevărata valoare relaţia noastră cu Domnul Isus? Sau uneori chiar ne este ruşine de ea?

Dumnezeu si norocul

 Care dintre noi putem spune ca nu avem nici o vina?

Hrana ta zilnica!

10 SEPTEMBRIE
Ieremia 8.1-22
Capitolul 5.3 ne-a arătat că Israel nu simţise câtuşi de puţin loviturile cu care Domnul fusese nevoit să-1 lovească. Aici îi vedem pe cei responsabili legând ei înşişi „cu uşurătate" rănile (v. 11) şi pretinzând pacea pe care Dumnezeul lor nu le-o «putea» da (6.14). Cu toate acestea, „balsamul din Galaad” (harul) se afla la dispoziţia lor, la fel şi Medicul credincios, Cel care ştia cum să-1 aplice (v. 22; comp. cu Matei 9.12). Este în aceasta o lecţie pentru cel credincios, anume că Dumnezeu disciplinează. Dacă acceptăm din mâna Domnului încercările care ne sunt necesare, de asemenea să-L lăsăm pe El însuşi să vindece rănile pe care le-a permis (Iov 5.18). 

Să nu încercăm să le vindecăm superficial, prin propriile noastre resurse.
In v. 12, profetul adaugă: „Nicidecum nu s-au ruşinat": este caracteristica unei conştiinţe împietrite 

(Ţefania 3.5 )

Acest sărman popor era caracterizat printr-o indiferenţă totală faţă de răul pe care îl comisese.
Pentru că şi noi ne aflăm tot într-o vreme când „secerişul a trecut" şi „vara s-a sfârşit", la acest început de septembrie, subliniem într-un mod cu totul deosebit v. 20. 

Există o vreme potrivită pentru a fi mântuiţi şi aceasta este: astăzi!

 În curând, Domnul va strânge spicele coapte, la marele Său seceriş al sufletelor. Atunci vara se va fi sfârşit. Ce trezire grozavă pentru aceia care vor fi nevoiţi să spună: „Noi nu suntem salvaţi"

Ultima saptamana a Universului!

O ora doar, dar merita !

Veniti sa ne inchinam si sa ne smerim!

Stiu ca Dumnezeul in care mi-am pus increderea este un Dumnezeu Suveran peste toate lucrurile, inclusiv peste viata mea si peste viata ta.

De nenumarate ori am citit in Scriptura o multime de versete si capitole care vorbesc despre maretia lui Dumnezeu, despre Atotstiinta si Intelepciunea Lui, despre Puterea Lui si despre suveranitatea Lui.

Cartea Geneza arata Intelepciunea Lui atunci cand a creat pamantul cu tot ce este pe el. 

A creat pamantul, apele, luna, soarele. A creat toate vietuitoarele pamantului, a pus hotare marilor si a creat omul dupa chipul si asemanarea Sa. El a hotarat masurile pamantului, El a pus hotare apelor, El porunceste zorilor sa rasara, El este Stapanul universului.

Astazi parca mai mult ca oricand mi-a fost dat sa cunosc cine este puternicul meu TATA.

Cititi va rog cu atentie acest capitol, desi l-am citit de atatea ori, dat fiind faptul ca Iov este unul din eroii credintei pe care il admir, insa astazi am citit asa cum nu am citit niciodata acest capitol:

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?
Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. 

 Unde erai tu (unde eram eu)când am întemeiat pământul? 

Spune, dacă ai pricepere.
Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?  

Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric; când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi; când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale”?
De când eşti, ai poruncit tu(sau eu) dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor, ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el? Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? 

 Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
Ai pătruns tu(sau eu) până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu(sau eu) prin fundurile adâncului?
Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu(sau eu) porţile umbrei morţii? Ai cuprins tu(sau eu) cu privirea întinderea pământului? 

Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa? Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor? 

 Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
Ai ajuns tu (sau eu)până la cămările zăpezii? Ai văzut tu(sau eu) cămările grindinei, pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?  

Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?  

Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? 

 Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului, ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să se întărească?
Poţi să înnozi tu(sau eu) legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?
Tu(sau eu) faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu(eu)cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
Cunoşti tu( sau eu) legile cerului? Sau tu(ori eu) îi orânduieşti stăpânirea pe pământ? 

 Îţi înalţi tu(sau eu) glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
Poţi tu (sau eu)să arunci fulgerele ca să plece? 

Îţi zic ele: „Iată-ne”? Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? 

 Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor, pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pământ să se lipească împreună? 

 Tu (eu) izgoneşti prada pentru leoaică şi tu(eu) potoleşti foamea puilor de lei, când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor? Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?

Ştii tu(sau eu) când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu(sau eu)pe cerboaice când fată?  

Numeri tu (sau eu) lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu(sau eu) vremea când nasc?
Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.
Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.
El râde de zarva cetăţilor şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână. Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta(sau a mea)? Şi stă el noaptea la ieslea ta(sau a mea)?
Îl poţi lega tu(sau eu)cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine(mine), ca să grăpeze bulgării din văi?
Te încrezi tu(sau eu)în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu(sau eu) grija lucrărilor tale(mele)?
Te laşi tu(sau eu) pe el, pentru căratul roadelor tale(mele), ca să le strângă în aria ta(mea)?
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei. Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum! 

  Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere. Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui. Tu(eu) dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie? Tu-l (eu)faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza. Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi; îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc, fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa. La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
Oare prin priceperea ta(sau a mea)îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi? 

  Oare din porunca ta(sau a mea) se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi? 

  El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor. De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.”  Domnul a vorbit lui Iov şi a zis:
„Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”

Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
„Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.

In fata unui Asemenea Dumnezeu Puternic mai putem spune ceva?

Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!

Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare mai presus de toţi dumnezeii. El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul: 
 veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

Hrana ta zilnica!

9 SEPTEMBRIE
Ieremia 7.1-34
Domnul îl trimite pe Ieremia la poarta templului, pentru a rosti acolo o cuvântare aspră; aceasta deoarece, în ciuda stării sale de răzvrătire, poporul de la Ierusalim, în timp ce continua să practice un cult doar de formă, se fălea în mod zgomotos că are „Templul Domnului". Câtă inconsecvenţă! Oare ceea ce dădea valoare templului nu era însuşi Cel care locuia în el? (Matei 23.21). Ei însă tocmai pe Acela îl renegau prin faptele lor rele, a căror listă îngrozitoare ne-o prezintă v. 9. Călcau în picioare aproape toată legea lui Dumnezeu şi, fără să se teamă de Domnul, continuau să se înfăţişeze înaintea Lui în Casa Lui (v. 10). Făcuseră din aceasta o peşteră de tâlhari (v. 11, citat de Domnul), pângărind-o prin urâciunile lor (v. 10). Şi astăzi, aşa-zisa creştinătate (cea mărturisitoare) oferă aceeaşi imagine cu două feţe: respect pentru formele religioase exterioare şi totodată o tragică absenţă a vieţii lăuntrice (Apocalipsa 3.1). Fiecare dintre noi, dacă nu veghem, ne expunem aceluiaşi pericol, de a ne mulţumi cu forme de evlavie, în timp ce îi tăgăduim puterea,... care este dragostea pentru Domnul (2 Timotei 3.5). Dumnezeu doreşte realitate în vieţile noastre, iar a face caz de relaţia cu El fără a fi despărţiţi de rău înseamnă a-L insulta.
Domnul a vorbit mult timp, iar poporul a refuzat să asculte. Acum este rândul Lui să refuze să asculte, chiar dacă este vorba de însăşi rugăciunea profetului (v. 16)

Iubesc pe Domnul

 "Iubesc pe Domnul caci El aude
Glasul meu, cererile mele
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea"

Iubesc pe Domnul caci EL aude
Glasul meu
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea

Ma-nfasurasera legaturile mortii
Eram prada necazului din bezna noptii
Da, am strigat la Tine Doamne Sfant:
Te rog, mantuieste-mi sufletul infrant
Caci Tu esti bun si drept si-ndurator
Nu-ngadui sa se clatine al meu picior

Iubesc pe Domnul caci EL aude
Glasul meu
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea

Da, mi-ai izbavit sufletul de la moarte
Caci Tu pazesti pe cei fara rautate
Intoarce-te suflete la odihna ta
Domnul sa-ti fie de-acum desfatarea
Cum voi putea rasplati Domnului
Toate binefacerile Lui


Iubesc pe Domnul caci el imi aude
Glasul meu
// Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea //

 

Hrana ta zilnica!

8 SEPTEMBRIE
Ieremia 6.1-30
Treptat-treptat, profetul schimbă tonul, nemaipunând de acum accentul pe dragostea divină, ci pe mânie. Domnul este pregătit să-Şi „viziteze" poporul în judecată (v. 6,15; Isaia 10.3). Pentru aceasta Se va folosi de un vrăjmaş venind din nord (v. 22), după cum prevestea cazanul „fierbând" din cap. 1, gata să-şi reverse conţinutul înspăimântător şi să inunde ţara lui Israel. Un nou apel al harului se interpune însă între aceste pedepse. Să-1 ascultăm; el se adresează fiecăruia în parte: „Staţi pe căi şi vedeţi şi întrebaţi de cărările cele vechi, care este calea cea bună; şi umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre" (v. 16; cap. 7.23). Aceste cărări vechi, ale credincioşiei şi ale despărţirii de lume, nu sunt nicidecum cele mai uşoare; ele se străbat adesea de unul singur. Sunt însă căi sigure, căi de odinioară, marcate şi verificate de înaintaşii noştri, căi ale puterii, «pe care este belşug de fericire, pe care totul este pace, în ciuda locului arid». Să refuzăm deci drumurile largi şi atât de plăcute care ni se deschid şi să căutăm cu atenţie această „cale bună”, aceste „cărări ale dreptăţii" (Psalmul 23.3) şi ale adevărului, în «ghidul» nostru care este Cuvântul lui Dumnezeu si să mergem pe ele!

Eroii slavei vin acum acasa!

Se va canta cantarea minunata
Mireasa-si va canta imnul dorit
Si se va-ncepe nunta asteptata
Cu-acei ce-n lupte si prigoane-au biruit

Eroii slavei vin acum acasa
Au biruit in marele necaz
Si ei vor sta cu Domnul lor la masa
El le va sterge lacrima de pe obraz

Din orice neam din orice semintie
Din orice limba din orice norod
O mare gloata pentru-mparatie
Isus va strange-al suferintei rod

In fata scaunului de domnie
S-or arunca cu fata la pamant
Vor preamari vor lauda pe Domnul
Pe-acel ce este Sfant de trei ori Sfant

Interesanta declaratie a fostului lider israelian!

„Astăzi ne confruntăm cu sute, sau poate cu mii de mişcări teroriste care spun că ucid în numele lui Dumnezeu”, a spus Peres. „Este un război cu totul nou faţă de cele din trecut, atât în ceea ce priveşte tehnica şi în special în ceea ce priveşte motivaţia. Pentru a ne opune  acestor derive, avem ONU.  Este un organism politic care nu are nici armata pe care o au naţiunile şi nici convingerile pe care religia le produce. Şi ca să fim mai clari: atunci când ONU trimite în Orient forţele de pace şi acestea pot veni din Insulele Fiji sau Filipine, iar când aceşti soldaţi sunt sechestraţi de către terorişti, ce poate să facă Secretarul General al Naţiunilor Unite?
O declaraţie frumoasă, care nu are nici forţa şi nici eficienţa in orice predica  a Papei, care doar în Piaţa Sfântul Petru atrage o jumătate de milion de persoane”.
„Prin urmare, ținând cont de faptul că ONU este depășit, avem nevoie de o Organizație a religiilor unite, un ONU al religiilor” a continuat Peres. „Ar fi cel mai bun mod de a ne opune teroriștilor care ucid în numele credinței”, deoarece majoritatea persoanelor nu sunt ca şi ei, ci îşi practică religia fără să omoare pe nimeni şi nici măcar nu se gândesc la aceasta. Eu cred că ar trebui să avem o Cartă a religiilor Unite, aşa cum este Carta Naţiunilor Unite. Noua cartă ar stabili în numele tuturor crezurilor că acei care omoară pe alţii sau produc masacre masive, aşa cum am văzut aceste săptămâni, nu au nimic în comun cu religia. Aceasta este ceea ce eu i-am propus papei”.

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Shimon Peres în audienţă la Vatican – “Avem nevoie de o Organizaţie a Religiilor Unite”

Cardul de sanatate si semnul 666

In urma cu numai cateva zile, am citit o stire privind distribuirea cardurilor de sanatate. S-a tot vehiculat prin mass-media si prin alte mijloace ca se va implementa un nou sistem in ce priveste sanatatea, ca vom avea carduri cu cip, dar totul era la nivel de "discutii", nimic concret. Iata ca aceste discutii s-au concretizat si incepand cu 18 septembrie aceste carduri vor veni prin posta acasa fiecarui cetatean.Bineinteles ca si discutiile pe aceasta tema nu au ezitat sa apara.Unii oameni sunt speriati la auzul acestei vesti, altii refuza sa primeasca, cu alte cuvinte s-a lasat o agitatie peste oameni, ba mai mult citeam adineauri ca circula pe internet o petitie de acest fel:

“Din motive bazate în principal pe libertatea credinţelor religioase, pe libertatea gândirii şi a opiniilor şi pe libertatea conştiinţei (drepturi fundamentale care nu pot fi îngrădite sub nicio formă), precum şi din dorinţa de a mi se respecta dreptul la viaţa intimă şi privată, (toate fiind drepturi fundamentale garantate prin Constituţia României), vă aduc la cunoştinţă faptul că nu doresc să primesc un card electronic de sănătate, cu cip, ca dovadă de asigurat şi nu doresc să mi se întocmească un dosar electronic, cerând dreptul la alternativă (document non-electronic), pentru a beneficia în continuare de serviciile medicale garantate prin lege. (...) Alternativa pe care o solicit este să pot face dovada plăţii contribuţiei la fond cu adeverinţă eliberată de Casa de Asigurări, ca şi până acum, sau să mi se ofere o variantă în care nici nu-mi este atribuit numelui un număr şi nici nu mi se oferă un document cu cip cu care să mă identific”. 

Cum petitia este online si comentariile au inceput sa apara, unele pro, unele contra.
Dar ce facem noi crestinii?

Biblia ne spune clar despre vremurile sfarsitului si referitor la tot ceea ce ni se pregateste.Nu cardul de sanatate este acel semn 666 despre care ne vorbeste Scriptura, ci cardul de sanatate este doar un preambul, pe langa multe altele care au fost deja , la ceea ce va urma.
Nu trebuie sa fii savant sau mare filozof ca sa iti dai seama ca ceva  nu merge bine in lumea aceasta, iar daca urmaresti cu regularitate stirile cotidiene toate acestea le poti observa.
Intreaga lume este bulversata, razboaie, boli, eruptii vulcanice, cutremure, inundatii, epidemii de tot felul, iar daca ne uitam putin si la starea omenirii la care s-a ajuns, ne ingrozim si ne intrebam adesea...."Doamne cata rabdare mai ai?"
Noi, oamenii care nu suntem fara de pacat am ajuns sa privim cu scarba la ceea ce se intampla in jurul nostru, si atunci ma intreb oare cum mai poate Dumnezeu sa priveasca spre omenire?
 El care este sfant si ochii Lui nu pot sa priveasca raul?
Dar, iata ca in ciuda starii  depravate in care a ajuns omul, in ciuda nelegiurilor in care se complace omul, Dumnezeu inca  ne iubeste si inca mai are rabdare cu noi.
Cei care citim Biblia stim ca in ea se vorbeste mult despre lucrurile care vor predomina in vremurile din urma.
Pavel ii vorbeste  lui Timotei  despre vremurile  din urma, " Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă",ii vorbeste  despre zilele din urma, " să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele",  Daniel ne vorbeste in cartea sa despre sfarsitul zilelor,  "iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor”,  si mai direct  Matei in cartea sa ne vorbeste chiar de sfarsitul veacului, "El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”
Deci suntem avertizati asupra acestor vremuri de sfarsit si nu putem spune ca ne-a luat prin surprindere. Chiar tehnica zilelor noastre a avansat atat de mult, incat suntem uimiti zi de zi sa descoperim lucruri pe care alta data nici macar nu visam la ele.
Versetul din 2 Timotei caracterizeaza generatia zilei de azi:
Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.
De-aceea Dumnezeu a hotarat o vreme de stramtorare peste locuitorii pamantului, iar in aceasta vreme ingrozitoare isi va face aparitia asa zisul salvator al omenirii"anticristul" sau "fiara" cum mai este numit, care va incerca la inceput sa arate multa grija si intelegere pentru umanitate, insa nu dupa multa vreme va cere ca toti sa i se inchine, dandu-se drept dumnezeu.El va avea o putere deosebita  facand multe semne si minuni.
Semnul fiarei va fi 666.
Scriptura insa ne avertizeaza asupra acestui lucru:
Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor.Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, si nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. 
Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Hrana zilnica!

7 SEPTEMBRIE
Ieremia 5.1-31
În ciuda frumoaselor mărturisiri de credinţă, trebuia multă osteneală pentru a găsi în Ierusalim un om „care să facă judecată, care să caute adevărul" (v. 1; vezi şi Ezechiel 22.30). Dumnezeul îndurării ar fi fost gata să ierte cetatea vinovată, pentru un singur om (v. 1; comp. cu Geneza 18.23...). Din nefericire, această credincioşie plăcută lui Dumnezeu nu putea fi găsită nici printre oamenii de rând, nici printre cei mari, care erau mai învăţaţi şi deci mai responsabili (comp. cu Psalmul 62.9).

 Finalul capitolului, ca de altfel întreaga istorie a lui Ieremia, confirmă aceasta în mod trist.
„Iată, ei sunt sărmani, sunt fără minte..." (v. 4).

 Oare nu acelaşi lucru se poate spune şi astăzi despre mulţimile care merg inconştiente spre pierzare?
În zadar Şi-a pedepsit Domnul poporul: „Ei nu simt durere, ... au refuzat să primească disciplinarea,... au refuzat să se întoarcă" (v. 3; Ţefania 3.2). 

Ce poate face un medic când pacientul său, pretinzând că nu suferă de nimic, refuză să-şi ia medicamentele? Să nu ne sustragem niciodată de la această corecţie necesară, ci să ne păstrăm o conştiinţă cât mai sensibilă la ceea ce vrea Domnul să ne vorbească pe această cale. 

Dacă nu, „ce veţi face la sfârşit?", întreabă profetul (v. 31).

Armament pentru ostasi!

Astazi am avut o zi de lupta sau mai bine zis razboi. Cu cine? Cu cel caruia i-am declarat razboi inca de cand am hotarat sa-L urmez pe Domnul.Se pare ca supararea este atat de mare incat "nu scot piciorul" dintr-o incercare, ca si intru in alta, nu apuc sa-mi trag aer bine in piept ca din nou sunt lovita.

Dar pentru toate dau slava Domnului si chiar Ii multumesc, ca prin aceste incercari stiu ca nu fac parte din aceea categorie de "prieteni" ai diavolului si mai mult decat atat vad biruinta pe care mi-o da Domnul prin sangele Lui.

Cert este ca, indiferent cat de mare este lupta am hotarat sa o duc pana la capat.

Mi-am sunat prietena in Italia sa-i spun ce surprize mi-a mai pregatit diavolul si saptamana aceasta si mai ales azi, mai ales ca saptamana este pe final, insa nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca si ea adevenit ostas.

Pana nu demult imi spunea ca ea simte ca este prea linisita, prea....prea, avand in vedere ca este intoarsa de curand la Domnul, insa se pare ca si ea a devenit "soldat". Nu am putut decat sa-i urez bun venit in armata lui Hristos, si i-am sugerat armamentul necesar in aceasta lupta.

Acelasi armament il recomand tuturor celor care  au devenit luptatori in armata mareata a lui Hristos.

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.  
De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 
Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!
  Cine-i va osândi? Hristos a murit!
 Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 
 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?
 Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? 
După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 
Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făpturăb, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

I Than Shall Live

 Nu peste mult timp, ultima duminica din aceasta luna, corul bisericii din care fac parte, ne vom bucura sa il slujim pe Domnul alaturi de fratii nostri, tot in biserica Elim, insa de data aceasta

 "Biserica penticostala Elim-Viena"

Ne rugam inca de pe acum, ca Domnul sa binecuvinteze lucrarea pe care vrem sa o facem, sa ne insoteasca in calatoria care ne sta in fata si EL sa fie slavit si Numele Lui sa fie inaltat mai presus de orice nume.

Esti un suflet viu sau un mort care traieste?

M-am intrebat de multe ori, cum ar fi fost astazi omenirea daca Adam si Eva nu alegeau sa incalce porunca lui Dumnezeu?

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. (Geneza 2:7)

Daca exista viata astazi in noi, este datorita lui Dumnezeu. El a pus suflare in noi, insa din pacate nu toti suntem in viata. Unii sunt morti, desi traiesc, cu alte cuvinte "MORTI CARE TRAIESC"

Stiu ca suna destul de suparator pentru unul sa-i spui ca este mort, desi el sta in fata ta, insa bazata pe Cuvantul lui Dumnezeu afirm acest lucru.

Cand Adam si Eva au pacatuit, inca de-atunci creatia lui Dumnezeu, cea in care a pus suflare de viata, a murit, "şi omul s-a făcut astfel un suflet viu", deci nu se vorbeste de un trup viu, ci de un suflet.

Un trup care are suflet, si nu un suflet care are trup!

Dar iata ce a spus Dumnezeu celor doi:
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (v.16,17)

Ce a facut Eva si Adam? Au mancat! Ori din aceea zi ei au murit. Sufletul care capatase viata si care era sursa vietii lor, a murit, chiar daca biologic au continuat sa traiasca, de fapt traia un trup, insa fara viata. Ori nu acesta a fost scopul si planul lui Dumnezeu, sa creeze un om care la o anumita varsta, fie ea mai lunga, fie mai scurta, sa-si incheie activitatea.Daca ar fi fost asa, mi s-ar fi parut fara sens.

Insa neascultarea de Dumnezeu i-a adus in aceasta stare.

Pavel le spunea Efesenilor:

"Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus..."

Cum ar fi fost astazi viata mea sau viata ta daca nu pacatuiau Adam si Eva?

Cu siguranta alta, insa pentru ca au savarsit un pacat care ei nu-l mai pot repara, noi urmasii lor am avut de suferit de pe urma aceasta. Vestea buna este ca Dumnezeu ne-a dat o sansa sa nu ramanem morti ci sa inviem si sa capatam viata, prin Isus Hristos. 

Cata indurare fata de creatia Lui, desi omul nu L-a ascultat!

Trist este insa ca pe langa faptul ca mostenim aceasta fire pacatoasa inca de la nastere, noi alegem de buna voie sa pacatuim in continuare. O data pacatosi in urma pacatului parintilor nostri, iar a doua oara, pacatosi in urma alegerii noastre.

Deci....pacatosi de doua ori, ca si cum nu era suficient o data.

 Intrebarea este: "care este starea ta astazi?"

Esti un  mort care traieste sau suflet viu?

Daca esti doar un mort care traieste, atunci sfarsitul tau este aproape.Indiferent cati ani vei trai biologic, vine o zi despre care vorbeste cartea Apocalipsei:

" Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

iar acest final il vor avea toti cei care continua si aleg in continuare sa traiesc in pacat.

Deci fie ca o faci constient sau nu, finalul este acelasi!

Dar exista si aceasta categorie de oameni, cei drept, o categorie mult mai mica care au ales sa recapete viata prin Isus Hristos.

Aceasta mostenire pacatoasa pe care am primit-o de la Adam si Eva, am ingropat-o in Isus.

Pacatele pe care le-am facut au fost iertate prin credinta si impreuna cu El, am fost inviati in El.

Coloseni 2:11-15

În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi.

Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. 
Deci traiesc! Traiesc cu EL si In EL !

Inchei cu cel mai frumos verset din Scriptura:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

O zi binecuvantata in Domnul!

Uneori Dumnezeu ingaduie furtuna ca sa ne arate ca EL este adapostul, iar daca furtunile, incercarile si ispitele nu le poti invinge, este pentru ca te lupti singur.

Ajutorul este HRISTOS!

Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu. O, tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel preabun, este turnul meu de scăpare.

Ps. 59:16-17

Hrana ta zilnica!

6 SEPTEMBRIE
Ieremia 3.1-25; 4.1-31
Capitolul 3 îl prezintă pe Israel ca pe o soţie necredincioasă, uitând de legăturile care o unesc cu Domnul, bărbatul ei. Pe calea fărădelegii, Iuda a mers chiar mai departe decât cele zece seminţii ale lui Israel, adăugând la necredincioşia sa şi prefăcătoria: trădarea îi este agravată de ipocrizie. Deşi, din punct de vedere istoric, ne aflăm aici sub domnia evlaviosului Iosia, inima poporului tot nu şi-a urmat într-un mod real împăratul în trezirea pentru care acesta dăduse semnalul (vezi v. 10 şi 2 Cronici 34.33). 

Iuda s-a prefăcut că se întoarce la Domnul şi astfel prefăcătoria lui este înaintea lui Dumnezeu cu mult mai rea decât îndepărtarea propriu-zisă de El.
Cât de emoţionante sunt aceste chemări: „întoarce-te, întoarce-te la Mine"; „Intoarceţi-vă, fii răzvrătiţi"; „Eu sunt îndurător"; „vă voi vindeca..." (v. 12,14,22; 4.1)! Şi câte secole se interpun, prin micile puncte de suspensie din v. 22, între chemarea lui Dumnezeu („Intoarceţi-vă") şi răspunsul poporului („Iată-ne"), din moment ce acest răspuns al lui Israel este aşteptat de Dumnezeu şi astăzi...!
„V-am logodit cu un singur bărbat, ca să vă înfăţişez ca pe o fecioară curată lui Hristos", avea să le scrie Pavel corintenilor (2 Corinteni 11.2). O asemenea relaţie cu Domnul implică inimi neîmpărţite. Mult mai privilegiată decât Israel, Biserica, Mireasa lui Hristos, obiect al unei iubiri atât de mari, cu cât mai responsabilă este ea în a proteja afecţiunile Sale...!

Traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont!

Zilele trecute am dat peste o povestioara cu talc.Citind-o, am facut imediat o paralela dintre crestinii duhovnicesti care traiesc cu frica de Domnul si "crestinii religiosi" sau necrestinii. 

Un vultur zbura în înălţimi, se desfăta de frumuseţea lumii şi gândea în sinea lui:

„Trec în zbor peste depărtări întinse: peste văi şi munţi, mări şi râuri, câmpii şi păduri; văd mulţime de fiare şi păsări; văd oraşe şi sate şi cum trăiesc oamenii. Dar cocoşul de la ţară nu cunoaşte nimic în afara ogrăzii în care trăieşte şi nu vede decât câţiva oameni şi câteva dobitoace. Voi zbura la el şi-i voi povesti despre viaţa lumii“.

Şi vulturul a venit să se aşeze pe acoperişul gospodăriei şi a văzut cât de ţanţos şi de vesel se plimba cocoşul în mijlocul găinilor lui şi s-a gândit: „înseamnă că e mulţumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc“. 

Şi vulturul a început să-i vorbească cocoşului despre frumuseţea şi bogăţia lumii.

La început cocoşul l-a ascultat cu atenţie, dar nu înţelegea nimic. Văzând că nu înţelege nimic, vulturul s-a mâhnit şi i-a fost greu să mai vorbească cu cocoşul. La rândul lui, cocoşul, neînţelegând ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea şi-i era greu să-l asculte. 

Şi fiecare a rămas mulţumit de soarta lui.

 Psalmistul David spune:

"Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!"

Ce vrea sa spuna, suntem  noi oare orbi?

Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină...lamureste David in Ps.119

 Din punct de vedere spiritual fara a-L cunoaste pe Dumnezeu, suntem orbi.

Suntem surprinsi ca in multimea de prieteni, chiar pana si in familie uneori, anumite discutii sunt in contradictoriu si ne gasim in situatia asemanatoare a celor din istorioara de mai sus(vulturul si cocosul).Nu gasim subiecte de conversatie, ne plictisim repede unii de altii, cu alte cuvinte nu ne simtim bine unul in prezenta celuilat.

 De ce? Pentru ca exista o deosebire intre aceste doua categorii de oameni, oameni firesti si oameni duhovnicesti, ori niciodata nu pot avea aceeasi viziune.

Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte, spune Pavel.

Omul duhovnicesc este conectat cu cerul, este preocupat ca zi de zi sa-L cunoasca tot mai mult pe EL si sa se adanceasca in Cuvantul lui Dumnezeu, pe cand omul firesc sta departe de aceste lucruri deoarece intregul timp si-l dedica lucrurilor pamantesti.
Cartea Psalmilor incepe asa frumos:
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!"

Observati ca omul duhovnicesc nu face nimic din obligatie, ci din placere:
 îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului.

Pentru omul duhovnicesc care este implicat zi de zi intr-o anumita activitate la biserica, nu este o povara, ci o placere, ori pentru omul firesc devine o povara chiar si o ora pe saptamana.
Mintea omului duhovnicesc cauta in rugaciune pe Domnul in permanenta, iar acest lucru ii aduce liniste si siguranta sufletului, ii da pace, alunga ingrijorarile, alunga teama, aduce somn linistit, pe cand in mintea omului firesc trec tot felul de ganduri, ganduri de ingrijorare, neliniste, lipsa pacii, insomnii, frica si multe alte stari care duc la depresie.
Omul firesc are inclinatii spre rau si nu poate ajunge la un consens cu omul duhovnicesc.
Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora....
Omul firesc  in aşternutul lui se gândeşte la răutate, stă pe o cale care nu este bună, şi nu urăşte răul.
 Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. 
 Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
Prezenta Domnului aduce bucurie, de-aceea uneori incercam sa impartasim si celor de langa noi aceasta bucuria, insa constatam ca pentru ei nu suntem decat niste oameni fara viziune, oameni plicticosi, oameni care nu facem parte din trendul general al vremurilor actuale.
Inchei insa cu un verset care mi-a venit acum in minte:
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. 

Traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont!

O zi plina de har!

Lăudaţi pe Domnul!
Ferice de omul care se teme de Domnul şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!

 Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat.El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuie în veci.  
Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept. 
Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate!  
Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui. El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă. Cel rău vede lucrul acesta şi se mânie, scrâşneşte din dinţi şi se topeşte.
Poftele celor răi rămân neîmplinite.

Hrana zilnica!

5 SEPTEMBRIE
Ieremia 2.19-37
Părăsirea dragostei dintâi este întotdeauna punctul de plecare (la început ascuns) al celor mai multe rele. Dumnezeu 1-a chemat pe Israel afară din Egipt, ca să-I slujească (Exod 4.23).
Acest popor însă îi declară cu impertinenţă: „Nu voi sluji" (v. 20; comp. În Neemia 3.5 cu exemplul mai-marilor din Tecoa). Ce dureros că acesta este tristul răspuns (chiar dacă nu îndrăznesc să-1 formuleze cu glas tare) al celor mai mulţi creştini în faţa Celui care i-a salvat! 

Putem să le afirmăm că se înşală singuri, pentru că este imposibil să nu slujeşti niciunui stăpân!

 Refuzul de a asculta de Domnul devine pe neaşteptate sclavie în faţa idolilor (v. 28).
Mergând şi mai departe cu răzvrătirea împotriva Domnului, acest popor rebel I-a întors intenţionat spatele (v. 27) şi, cu o nerecunoştinţa de nedescris, L-a uitat pe Cel care-i făcuse numai bine (v. 32).

 Sărman popor!

 Dumnezeu a vrut să-i deschidă ochii, invitându-1 să se întoarcă şi să-şi privească urmele sinuoase pe care le-a lăsat în urmă (v. 23; vezi şi cap. 14.10). 

Dragi prieteni creştini, şi nouă ne este uneori necesar să punem punct şi să ne cumpănim (sau să ne evaluăm) căile: câţi paşi greşiţi, câte ocolişuri, câte fundături, în care ne-am rătăcit, pentru că nu am vrut să urmăm calea dreaptă şi atât de clară a voii Domnului...!

Invata-ma sa pazesc invataturile Tale!

Deuteronomul 32:2

Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeaţă, ca picăturile de ploaie pe iarbă!

Psalmi 119

Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.

.........

Învăţăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.

.........

Învăţăturile Tale sunt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!

Asigurat in HRISTOS!

Luna aceasta am inceput sa citesc din nou din cartea Proverbe, in fiecare zi cate un capitol, avand in vedere ca sunt 31 de capitole.

Tare mult mi-a placut din capitolul de ieri, cap. 3 cateva versete:

Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.
Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.

 (vers. 23-26)

Cata siguranta ne dau aceste cuvinte...! 

Atunci:

-vei merge cu încredere

-piciorul nu ţi se va poticni

-vei fi fără teamă

-somnul îţi va fi dulce

-nu te teme 

- va fi nădejdea ta 

-îţi va păzi piciorul de cădere

Nu stiu ce lucru sau ce situatie de confort, ne da siguranta aceasta?

N-am gasit nicaieri scris in Scriptura ca pozitia sociala ne da siguranta, n-am citit nicaieri ca banii din cont ne asigura liniste, n-am gasit nicaieri ca relatiile noastre ne dau  somn linistit, n-am gasit nimic altceva de-aici de pe pamant care sa ne dea pace si asigurarea ca totul va fi bine.

Toate aceste lucruri sunt trecatoare.Noi nu avem control pentru nimic din toate aceste lucruri, pentru ca azi am o pozitie de lider, dar maine s-ar putea sa fiu demis, azi am un business, insa maine s-ar putea sa inchei o afacere care ma va duce la faliment, azi am bani, dar maine s-ar putea sa imi dea medicul un diagnostic care ma va face sa imi cheltui toata averea si iata ca nimic din toate acestea nu sunt sigure, iar noi, in mod special crestinii, dar nu numai, trebuie sa fim constienti ca

 lucrurile trecatoare nu dau siguranta. 

Ceea ce da siguranta este o relatie cu Cel ce este vesnic!

Ceea ce da siguranta este ascultarea si pazirea invataturilor date de El! 

Am auzit despre atatia oameni care au fost in diferite functii, iar perioada cat au stat acolo si-au cladit un imens imperiu financiar, crezand ca dupa ce nu vor mai fi in pozitia respectiva, ei si familia lor vor fi  in siguranta, ori iata ca nu a fost asa, si cunoastem atatea cazuri.

Exemplu ne sta pilda din Luca 12 unde Isus spune: "....căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui", ori Cuvantul Domnului este "DA" si "AMIN".

Pana si marile puteri financiare ale lumii sunt zguduite si nu mai sunt in siguranta.

Cuvantul Domnului spune in acest verset, ATUNCI....VEI FI. 

Cand?

Cand increderea noastra este pusa in Hristos, cand eu sunt asezat in Hristos. 

Imi place indemnul ap. Pavel din Coloseni 3:

 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.

Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Ori ca viata noastra sa fie in siguranta, trebuie ca umblarea noastra, sa fie cu Domnul, nadejdea noastra sa fie pusa in Domnul, prioritatea noastra sa fie Domnul, cu alte cuvinte tot ce tine de vesnicie, ori ce este vesnic, daca nu DOMNUL?

Ps. 93 vorbeste de maretia LUI, EL care este din vesnicie Acelasi neschimbat:

Domnul împărăţeşte îmbrăcat cu măreţie; Domnul este îmbrăcat şi încins cu putere: de aceea lumea este tare şi nu se clatină.
Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din veşnicie!
Râurile vuiesc, Doamne, râurile vuiesc tare, râurile se umflă cu putere.
  Dar mai puternic decât vuietul apelor mari şi mai puternic decât vuietul valurilor năprasnice ale mării este Domnul în locurile cereşti.
Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate; sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ţine vremurile.

 In ce ti-ai pus increderea? In lucrurile trecatoare sau in cele vesnice?

Vrei sa fi in siguranta? 

Cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă. 

Prov 29:25
 

 

Hrana zilnica!

4 SEPTEMBRIE
Ieremia 2.1-18
Cele dintâi cuvinte pe care Domnul le pune în gura lui Ieremia au scopul de a recâştiga inima poporului Său uituc. Ce imagine asemănătoare cu cea a propriilor noastre inimii.

Este ca şi cum Domnul ne-ar întreba cu afecţiune plină de gingăşie: «Ţi-aduci tu aminte de perioada fericită care a urmat convertirii tale, când clocoteai de zel şi de recunoştinţă?

 Cu siguranţă, atunci tu mergeai prin această lume ca printr-un pustiu, ca printr-un „pământ nesemănat" (v. 2) şi Eu eram totul pentru tine. Chiar dacă tu ai uitat acea vreme, Eu totuşi am păstrat amintirea ei; îmi era plăcută flacăra afecţiunilor tale, acea bucurie a „dragostei tale dintâi"» (Apocalipsa 2.4).
„Vai", zice Domnul, „poporul Meu şi-a schimbat gloria cu ceea ce este fără folos" (v. 11 şi sf. v. 8)! 

Fii cinstit, cititorule, tu, care poate te-ai îndepărtat de Domnul: ai avut vreun folos din aceasta?

 Ce nebunie să-L părăseşti pe El, „Izvorul apelor vii" (v. 13), pentru a săpa „fântâni crăpate, care nu ţin apa" (v. 13)! sau pentru a merge la râurile Egiptului şi ale Asiriei (v. 18), simboluri ale lumii...!

 „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou"; însă cine va bea din apa pe care i-o va da Isus „nicidecum nu va înseta niciodată" (Ioan 4.10,13,14).