Dumnezeu merita sa fie iubit, si in Occident, si in Romania!

Daca am o activitate mai redusa pe blog, este datorita faptului ca mi-am luat o pauza de la toate si mi-am luat un timp pe care am hotarat sa il petrec cu cei dragi, cu familia. Plecând de acasa am hotărât sa stau departe de telefon, de internet, de toata tehnica asta, insa vrei, nu vrei...ai nevoie de aceasta tehnica si asta pentru ca"goagalul" (vorba lui Vanghelie) ne este ghidul nostru intr-o tara străină.

Pentru ca ieri a fost duminica si neavand biserica unde sa mergem, am căutat pe internet sa ne uitam live (bine ca macar net avem). Am reușit insa cu greu sa urmarim, desi semnal bun aveam, insa in schimb mi-a atras atenția un titlu care spunea cam așa: "Intoarceti-va acasa, locul vostru nu este in occident",un editorial scris de pastorul Ionel Tutac.L-am citit cu mare atenție si in mare parte i-am dat dreptate. Citind insa si reacțiile care, bineînțeles nu au încetat sa apara, treptat dreptatea pe care i-am dat-o, a cam început sa dispară, si asta pentru ca ceea ce scriau concetățenii mei...era  adevarat. Situațiile despre care ei spuneau sunt greu de acceptat, un  exemplu fiind sistemul de sănătate, mai ales după ce in alta tara ai fost tratat așa cum se cuvine. In Romania, daca ai bani, ai sansa sa trăiești, daca nu...mori cu zile, asta ca sa nu spun ca ai șansă sa mori si cu bani, pentru ca dai peste niste oameni care nu-si fac treaba cu responsabilitate. Afirm acest lucru pentru ca sunt " Stan pățitul". Cu bani, cu un medic îndestulat si fara chef, mi-am scos sotul  cu picioarele in fata din salon si l-am condus pe ultimul drum spre cele veșnice. Așa ca la acest capitol pe mine nu ma m-ai poate convinge nimeni ca lucrurile nu sunt chiar așa, si multe alte lucruri, parca sunt greu de acceptat odată ce ai  văzut ca pot fi altfel (mult mai bine).

...iar Dumnezeu cred ca e omorât mai in toate tarile. In Occident dintr-un fel, in Europa in alt fel, in Romania...in alt fel.

Atata timp cat trăim fara frica de El si nu păzim poruncile Lui, batem in fiecare zi inca un cui in palma Sa. Durerea piroanelor care I-au străpuns mainile nu a fost atât de mare cat neascultarea oamenilor. S-a lăsat străpuns de buna voie, pentru ca noi sa trăim si sa avem viata din belșug. Neascultarea oamenilor Ii provoacă astăzi cea mai mare durere!

Cred cu tărie, ca cine-L iubește pe Dumnezeu cu sinceritate si din toată inima in Romania, Il va iubi si in Occident, si in Europa, si oriunde ii vor calca picioarele, pentru ca binele pe care ni l-a facut nu-l putem uita.

Sursa:http://www.stiricrestine.ro/

Iar ca si o paranteza la ceea ce spuneam, mi-am amintit o fraza dureroasa spusa de cel mic in urma cu doua zile. Ne plimbam seara si la un moment dat mi-a spus: "mami stii...mi-e cam rușine ca sunt roman".

Am căutat sa vad motivul pentru care a spus acest lucru...din păcate vazandu-mi reacția...n-a mai vrut sa-mi spună nimic. Eu sunt totuși din generația care cred ca locul meu este in Romania, insa trebuie să-i convingem si pe cei care vin după noi, ca au motive sa rămână in tara, altfel vom rămâne doar noi...generatiile care ne urnim greu din loc.

Dar pana atunci...sunt datoare sa ii arat si frumusețea Romaniei, dar si cea de peste granita. Așa va vedea, ca si in tara, si peste granita sunt lucruri si bune...si rele. Rămâne ca el sa aleagă la vârstă potrivita unde să-și croiască drumul in viață!

Hrana ta zilnica!

10 AUGUST

Ioan 16.1-18

Dacă n-ar fi fost Domnul Cel care să afirme aceasta, atunci ne-ar fi fost greu să considerăm plecarea Lui ca fiind „de folos" pentru ucenici. Tot astfel, sunt multe împrejurări pe care nu le înţelegem şi care, pe moment, ne întristează, deşi sunt spre folosul nostru (v. 6,7). Duhul Sfânt trimis din cer de Isus avea să-i călăuzească pe credincioşi „în tot adevărul" (v. 13). Am remarcat că Domnul confirmă, în capitolele 14-16, care este inspiraţia tuturor părţilor Noului Testament: a Evangheliilor. „Duhul Sfânt... vă va aminti toate câte v-am spus" (cap. 14.26); a Faptelor Apostolilor. „El va mărturisi despre Mine" (cap. 15.26b,27); a Epistolelor. „Acela vă va învăţa toate" (cap. 14.26); de asemenea, a Apocalipsei. „Duhul adevărului vă va face cunoscut cele viitoare" (v. 13). Prezenţa Duhului Sfânt aici, pe pământ, are însă şi consecinţe grave, pentru lume, dovedind-o vinovată de respingerea lui Hristos(v. 8-11).

Prin întrebările lor (v. 17,18), ucenicii arată cât sunt de incapabili în acest moment să „poarte" învăţăturile Stăpânului lor (v. 12). Astăzi, Duhul este Cel care-L glorifica pe Isus în noi, anunţându-ne că este al Lui. În ce ne priveşte, să-L glorificăm primind şi păzind această descoperire!

Hrana ta zilnica!

9 AUGUST
Ioan 15.16-27
Dacă rugăciunile noastre au ca scop rodirea pentru Dumnezeu, atunci ele vor fi întotdeauna împlinite (v. 16). Dar în ce constă acest rod? In esenţă, în dragostea unii pentru alţii a celor răscumpăraţi şi în multiplele manifestări ale acestei dragoste! „Vă poruncesc aceste lucruri ..." (v. 17), adaugă Domnul, ca pentru a sugera toate lucrările care decurg din dragoste. Este pentru a treia oară când formulează această „poruncă nouă", accentuând importanţa ei deosebită (v. 17; vezi v. 12 şi cap. 13.34).
Când afecţiunea lipseşte între membrii unei familii, nu este acesta un lucru trist şi anormal? Cu atât mai mult când este în cauză familia lui Dumnezeu! Dimpotrivă, ura lumii faţă de credincioşi (a căror comportare condamnă lumea) este în totul normală şi trebuie să ne aşteptăm la ea - mai puţin când lumea găseşte ceva de-al ei de iubit în noi, însă acesta este un semn deosebit de rău.
Nu este rob mai mare decât stăpânul său" (v. 20), repetă aici Domnul. In capitolul 13.16 spusese aceasta cu privire la slujire; aici Se referă la suferinţe.
Astfel, numele lui Isus invocat asupra noastră este pe de o parte un motiv pentru lume să ne urască (v. 21) şi, pe de altă parte, pentru Tatăl să răspundă la rugăciunile noastre (V. 16 b).

Hrana ta zilnica!

8 AUGUST

Ioan 15.1-15

Israel era o viţă neroditoare, în ciuda tuturor îngrijirilor divinului Viticultor (Psalmul 80.8,9; Isaia 5.2). Prin contrast, Isus Se prezintă ca adevărata Viţă, purtând rod prin intermediul ucenicilor. Insă, după cum într-un butuc de viţă mlădiţele nu sunt nici pe departe toate încărcate la fel, tot aşa îi împarte Domnul, după roade, pe aceia care spun că-L cunosc: „nu aduc rod,... aduc rod,... aduc mai mult rod" (v. 2) şi „aduc mult rod" (v. 5). Pentru a face parte dintre cei care aduc mult rod, două condiţii sunt necesare: să rămânem noi în El, aşa cum ramura rămâne legată de trunchiul care o hrăneşte, şi El în noi, aşa cum însăşi ramura se lasă străbătută şi pătrunsă de seva care este viaţa ei. Pe de altă parte, să nu uităm nicicând că, dacă Tatăl ne „curăţă" îndepărtând din noi uneori în mod dureros ce ne întinează, El o face ca să aducem mai mult rod (v.2).

Şi câte alte consecinţe fericite decurg dintr-o astfel de comuniune! 

Printre acestea este cunoaşterea voii lui Dumnezeu şi, ca urmare, împlinirea rugăciunilor noastre, pentru că noi nu vrem nimic altceva decât ceea ce El însuşi doreşte (v. 7); bucuria (v. 11), precum şi aprobarea de nepreţuit a Celui care binevoieşte să ne numească prietenii Săi (v. 14).

Hrana ta zilnica!

7 AUGUST

loan 14.15-31

Isus este pe punctul de a-i părăsi pe ucenicii Săi dragi, dar El nu-i va lăsa orfani. Le va trimite o Persoană divină pentru a-i mângâia, pentru a-i sprijini, pentru a le veni în ajutor (v. 16; vezi notă: Mângâietor, adică Ajutor, Susţinător). Este Duhul Sfânt care va fi nu numai cu cei credincioşi, ci şi în ei, pentru a-i învăţa (v. 26). Domnul ÎI numeşte „un alt Mângâietor", pentru că El însuşi rămâne Mângâietorul ceresc, Mijlocitorul înaintea Tatălui (1 loan 2.1; vezi notă: Mijlocitor, adică Apărător, Mângâietor).

Isus le face alor Săi alte trei promisiuni: viaţa nouă, izvorâtă din a Lui (v. 19); un loc special în dragostea Fiului - şi a Tatălui - pentru oricine îşi arată afecţiunea păzind poruncile Lui (v. 21,23); şi pacea, propria Sa pace (v. 27). Cât de adevărat este că El nu ne dă „cum dă lumea"! Lumea oferă puţin și ia mult; ea distrage conştiinţa şi o ameţeşte asemenea unui calmant care ne amăgeşte pentru o clipă neliniştile şi agitaţiile sufletului; aceasta nu este însă decât o pace iluzorie. Ceea ce dă Isus satisface în întregime inima şi are caracter veşnic.

De asemenea, Domnul îi face pe ucenicii Săi să înţeleagă că adevărata dragoste pentru El nu trebuie să caute să-L reţină cu egoism aici, jos, ci să se bucure de fericirea Lui (v. 28).

Hrana ta zilnica!

6 AUGUST

Ioan 14.1-14

În capitolul 13 L-am văzut pe Domnul cum îi pregătea pe ai Săi ca să aibă încă de aici, de pe pământ, „parte" cu El (v. 8). El pleacă acum să le pregătească locul în Casa Tatălui Său; pentru aceasta, trebuie să meargă înaintea lor, cam în felul în care un stăpân al casei primeşte dispoziţiile Sale de a sosi la El înaintea invitaţilor. Biblia ne dă puţine detalii cu privire la cer. Ceea ce face însă fericită şederea acolo este prezenţa Domnului. Şi El însuşi cere, pentru propria Sa bucurie, prezenţa alor Săi cu El.

Isus este singura Cale pentru a merge la Tatăl. El este Adevărul, este Viaţa. El n-a încetat nicio clipă să-L descopere pe Tatăl în cuvinte şi în lucrări, de aceea, câtă durere Îi provoacă ignoranţa ucenicilor Săi! N-ar putea El însă să ne spună şi nouă uneori: De atâta timp tu auzi vorbindu-se despre Mine, citeşti Cuvântul Meu, cum de nu Mă cunosti mai bine?

„Orice veţi cere în Numele Meu, aceea voi face" (v. 1.1), promite Domnul. „În Numele Meu" nu este o simplă formulă, ci implică faptul că El poate fi de acord cu cererile noastre. Rugăciunea noastră devine atunci cea a lui Isus, căreia i se va răspunde negreşit. Nu numai pentru că ne iubeşte, ci in primul rând pentru că este în joc gloria Tatălui! Ar putea avea El vreun motiv mai înalt?

Hrana ta zilnica!

Cu scuzele de rigoare, hrana zilnica pentru data de 5 AUGUST

loan 13.21-38
„Ucenicul pe care-l iubea Isus" este numele pe care îl ia Ioan în evanghelia sa. El cunoştea dragostea Domnului pentru ai Săi (v. 1), dar se ştia şi pe sine ca obiect personal al acestei dragoste; a probat-o aproape de inima lui Isus - locul celor mai intime comunicări. Este însă un mister înfiorător pe care Domnul îl dezvăluie acum. II denunţă pe trădătorul Iuda, pe care El însuşi îl cunoştea încă de la început (cap. 6.64). Atunci Satan intră în acest om, care era pregătit să-1 primească şi care pleacă în noapte ca să-şi înfăptuiască îngrozitoarea trădare. Domnul vorbeşte din nou de crucea Sa, unde gloria Lui va străluci în umilinţă (v. 31), dar şi de învierea Sa, prin care Dumnezeu îl va glorifica pe Acela care L-a glorificat pe deplin (v. 32). Dar cum vor fi recunoscuţi ucenicii Lui de acum înainte, câtă vreme El nu va mai fi în mijlocul lor? Printr-un semn sigur: dragostea lor unii pentru alţii (v. 35). Este oare aceasta cu adevărat ceea ce ne caracterizează şi pe noi? Iată un test şi pentru inimile noastre! Spre deosebire de Ioan, care era preocupat de afecţiunile lui Isus pentru el, Petru pune în valoare propriul lui devotament, ... fără a lua seama la avertismentul Domnului!

Vom sta in picioare, doar daca vom cunoaste puterea LUI!

Multe planuri isi face omul si in inima sa, se nasc multe dorinte. Daca stam de vorba cu cineva sau privim chiar la noi insine, vom vedea ca ne-am facut fiecare un plan de viitor, desi noi facem planuri, insa hotararea e a Domnului si aceea se va implini. El are un plan facut pentru fiecare, El il cunoaste, il stie, noua nu ne ramane decat sa ne incredem in El. Sa credem ca tot ceea ce El face, face bine si nu greseste niciodata. Dar daca pe plan pamantesc ne-am creat o agenda cu ceea ce trebuie sa facem, oare nu trebuie si in viata spirituala la fel?

Pavel si-a facut si el un plan, a avut si el o dorinta si aceasta dorinta  trebuie sa se nasca si in inima noastra:

"Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui" Filipeni 3:10

Intr-o astfel de vreme este atat de important sa-l cunoastem pe El, sa cunoastem puterea Lui!

Poate ca multi  spun, "oh, dar eu sunt crestin, stiu cine este Isus".

Numai ca, a stii doar despre El, doar din carti sau ca ni se vorbeste despre El, e una...insa a-L cunoaste noi personal si a-I cunoaste puterea, e alta.

Traim vremuri tare tulburi si Scriptura ne spune ca in zilele din urma vor veni vremuri grele si le simtim din ce in ce mai mult, iar asta nu face altceva decat ne confirma ca este timpul din urma. Dar ca sa rezistam avem nevoie de a-L cunoaste si a-I cunoaste puterea. Biserica are nevoie de oameni care au o minte innoita, de oameni care inteleg lucrurile lui Dumnezeu. Ori daca vom cauta sa intelegem lucrurile lui Dumnezeu cu mintea, nici o sansa, pentru ca lucrurile Lui se inteleg cu inima.

"Vreau sa-L cunosc pe El si puterea Lui", iar asta implica  dorinta puternica.

Dumnezeu se lasa descoperit, trebuie doar sa-L cautam.

Ca sa-L cunoastem trebuie sa facem mai mult, avem nevoie de-o abandonare a lumii cu tot ceea ce ea ofera, avem nevoie de a renunta la lucrurile inutile din viata noastra, lucruri care ne tin departe de a-I cunoaste puterea, avem nevoie de a renunta sa mai fim oameni  "religiosi", avem nevoie de o innoire a mintii. Niciodata traditiile nu ne vor ajuta in acest sens, trebuie sa fim oameni cu  inima deschisa  si pregatita pentru a primi revelatia Lui. 

Cu siguranta daca as cunoaste planul pe care il are cu privire la viata mea, si sa-i cunosc doar finalul... m-as speria, de-aceea Dumnezeu ni-l descopera treptat. Eu trebuie doar sa am inima deschisa  pentru a primi, trebuie ca mintea mea sa fie umpluta cu promisiunile Lui.

Cea mai mare parte a vietii noastre nu o petrecem vorbind unii cu altii, ci vorbind noi cu noi insine.

Nu-i asa ca incepand din zori si pana in noapte, ne vorbim noua insine, prin gandurile noastre?

Ce ne spunem? Incurajari din Scriptura sau lasam ca teama si ingrijorarea sa ne cuprinda?

In Cuvantul Lui  avem atatea promisiuni, atatea versete care, daca le-am rosti zilnic am vedea intr-adevar puterea Lui, pentru ca Cuvantul este plin de putere.

Avem nevoie sa-I cunoastem puterea daca vrem sa ramanem in picioare in vremurile care  vor urma. Daca nu vom cunoaste puterea Lui, nu vom face fata presiunii si atacurilor celui rau.

Doamne ajuta-ne sa ne deschidem inima si pune in noi dorinta de a Te cunoaste cu adevarat!