Ce zi mareta va fi, cand Il voi intalni...!

Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!  

Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.

Psalmii 133

E luni... insa nici o zi nu se compara cu ziua in care ma gasesc in Casa Domnului.Nu o spun din mandrie, nu o spun din dorinta de a parea eu, mai altfel de cum sunt, ci o spun din tot sufletul, 

"bine este in Casa Domnului!"

Acolo nu mai simt durere, acolo nu mai simt foame, acolo nu mai am griji, acolo lucrurile de pe pamant nu mai au nici un fel de valoare si toate acestea palesc in fata maretiei lui Dumnezeu. 

Acolo CERUL este deschis si binecuvantarile Domnului se revarsa. Acolo Duhul Sfant imi umple inima, acolo pot sa-L ating, sa-L simt, acolo Ii simt magaierea.

Dar, oare daca aici este atat de bine, cum o fi in Ierusalimul cel Nou?

Cetatea in care temeliile zidului sunt impodobite cu tot felul de pietre scumpe, cu smarald, safir, sardonix, topaz, ametist si multe alte pietre pretioase pe care ochiul meu nu le-a vazut?

Cum va fi cand piciorul meu va pasi pe portile de margaritar, larg deschise? 

Piciorul imi va tremura cand voi pasi pe strazile de aur, aur curat ca sticla stravezie.

Acolo nu mai am nevoie de lumina, nici de soare, nici de luna, pentru ca slava lui Dumnezeu va lumina Cetatea.

Acolo voi canta in cor. Voi canta in cor cu miile de ingerii. Voi canta o cantare noua!

 Acolo voi da slava inaintea Celui Vesnic si Cel Sfant.

Acolo imi voi putea intalni Iubitul inimii mele!

Acolo Il voi putea privi fata in fata pe Cel drag. Acolo Il voi putea atinge, acolo o sa-I pot saruta mainile. Acolo Ii voi putea mangaia ranile din palme, palmele LUI care au fost strapunse pentru pacatele mele, ca eu sa pot ajunge aceea zi.

Doamne ce minunat va fi! Ce sarbatoare! Ce zi mareata! Ce splendori!

 

FELUL ÎN CARE SUNTEM CĂLĂUZIŢI

"Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul."

Ioan 16.13

 

Adevărul este ca o peşteră foarte mare în care noi dorim să intrăm, dar pe care nu suntem în stare s-o traversăm singuri. Ea este clară şi luminoasă la intrare, dar dacă voim să pătrundem mai departe şi să cercetăm ascunzişurile ei, ne trebuie o călăuză, fără de care ne putem pierde. Duhul Sfânt care cunoaşte foarte bine tot adevărul, el este această călăuză, este rânduit să îl conducă pe orice credincios adevărat, atât de departe cât poate el pricepe, să-l ducă dintr-o încăpere în alta ca să înveţe să cunoască lucrurile adânci ale lui Dumnezeu şi sa-i descopere toate lucrurile ascunse.

Ce mare făgăduinţă pentru sufletul care cercetează smerit! Noi dorim să cunoaştem adevărul şi să ne adâncim în el. Ne dăm seama că suntem supuşi greşelii şi că avem nevoie grabnică să fim călăuziţi. Să ne bucurăm dar de faptul că Duhul Sfânt a venit să rămână cu noi. El vrea să ne slujească de călăuză şi noi primim cu bucurie călăuzirea Lui. Dorim „tot adevărul", ca să nu ne clătinam în vreo parte. Să nu nesocotim nici o fărâmă din descoperirea Duhului Sfânt, ca să nu pierdem o binecuvântare şi să cădem în păcat. Duhul lui Dumnezeu ne-a fost dat ca să ne călăuzească în tot adevărul şi ca noi, cu inimile supuse, să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să-i urmăm îndrumările.                             

                                                                                                C.H.Spurgeon